4,121 matches
-
a făcut multe tranzacții cu Nechifor Lipan. Uneori a cîștigat, alteori a pierdut. „Atuncea nu ești bun negustor”, a urmat replica înțepată a femeii. Ea gîndea, aici, după datină: negustorul să cîștige, agricultorul să se bucure de recoltă bună, iar păstorul să-și sporească turmele. Dar, de data asta, munteanca se lua la întrecere cu un negustor experimentat, așa că el se vedea nevoit să mărturisească: „Să-ți spun ceva, domnu Iordan, șopti el venind aproape, lîngă umărul crîșmarului, și închizînd ochiul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
reușind să înfrîngă frica umilitoare. În clipa finală munteanca n-a plîns. Prin acest test ea putea să se alăture, fie și ca spectator, dar purtînd copleșitoarea sarcină emoțională, celorlalți doi, aflați deja în totalitate în rol, Nechifor Lipan și Păstorul din oralitate. Mioritismul ca mod de existență, altfel spus, ca întîmpinare a morții cu înțelepciune, cu înțelegere și cu eliberare de frică, îi unește pe toți trei. CAPITOLUL IV MIT ȘI LITERATURĂ A. A doua tinerețe a Mioriței Două au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de vedere, poate fi considerat, sigur și fără greș, un reper. Nouă, celor de după el, nu ne rămîne decît documentația abstractă de bibliotecă și frînturile de informație, pe care reușim încă, de bine de rău, să le obținem de la urmașii păstorilor de odinioară. Șansa pe care o avem, cred, nu este alta decît să facem distincție între „viața păstorească” în general, de care s-a ocupat pe vremuri și cu succes Ovid Densusianu, și „mioritismul ca mod de existență”, ca esențializare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea destinului tragic, de noi și noi energii spirituale. Nu întîmplător generații de creatori s-au străduit să permanentizeze în conștiința publicului drama păstorului, cu valențele ei filosofico-estetice, considerînd-o unul dintre „miturile fundamentale” ale etnicului. Din cîte se cunoaște, prozatorul însuși își modela destinul lumesc și scriitoricesc în armonie cu imaginea „primului” păstor-poet. Și nu se credea singurul în această iluzionare. Întreaga breaslă a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
etnografic, trebuie relevat că „brumăriul” în cojocărie aparține prin excelență zonei nemțene. Este o reevaluare locală a tradiționalului „triptic de culoare”. Mihail Sadoveanu l-a extins și în părțile Sucevei, dar nu s-a hazardat să-l scoată din sfera păstorilor și a transhumanței. După Fărcașa, toate investigațiile eroinei pornind de la „cetirea semnelor” merg direct la țintă. De observat că funcția comunicativă a formulei „cel cu căciula brumărie” se realizează cu mijloace poetice, nu strict referențiale și matematizabile, ca într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fantezia le augmentează, ca și scriitorul însuși. Așa se naște portretul ideal de comportament eroic ori de frumusețe, preluat și răspîndit în și prin colectivitate. Este de bănuit că, în linii generale, procesul fabulativ a funcționat la fel și în privința păstorului mioritic. La un alt registru al portretizării, protagonistul este destinat să șocheze dacă judecăm lucrurile numai în schemă mioritică. Să ne amintim de o anume relatare a jupînului David despre „cel cu căciula brumărie”. Cînd Lipan poposea la Călugăreni și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mamă, că eu ceva nu înțeleg...”. Fără a intra în amănunte, putem presupune că Gheorghiță reprezintă o interfață, încă neîmplinită, a tatălui său, acela neînfricat, pregătit oricînd să pună mîna pe baltag; dar ne duce și pe calea rezervată destinal păstorului mioritic. Avem de a face cu trei ipostaze posibile ale unuia și aceluiași personaj din mediul oieresc. După consumarea aventurii și pedepsirea asasinilor, Gheorghiță se putea alege cu formula epitetică „cel cu baltagul”, în loc de „cel cu căciula brumărie”. Ultima i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a cuvenit lui Lipan, om „lumit” și în deplină putere. Din păcate, nu s-a bucurat nici de moarte vitejească de baladă, pe care ar fi întîmpinat-o fără discuție, după datele pe care le deținem, nici de moarte mioritică, asemenea păstorului prevenit despre uneltirile răufăcătorilor. „Condiția morții mioritice” este ca ea să fie anunțată de către o ființă atoateștiutoare, ca eroul să „știe” pe ce cale să apuce și cum să procedeze: să pună mîna pe baltag ori să se gîndească „împăcat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de plai mioritic străbat, pînă la un anume punct, un scenariu comun. Se despart, în direcții diferite, după împrejurări lumești ori dictate de destin. Lectura paralelă a textelor orale și a variantei scrise de Sadoveanu dezvăluie că Lipan, Gheorghiță-fiul și Păstorul au parcurs un traseu comun, în înțeles geografic cutumiar și comportamental, pînă la ivirea, sub semn declarat, a adversarilor, ca purtători de baltag și de intenții neconforme cu morala locului. Primii doi au dovedit-o faptic, fără umbră de îndoială
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
credea mîndru și cu răspundere față de sine și față de propria breaslă; Gheorghiță trebuia îndemnat să facă faptă vitejească. El încă avea nevoie să observe ce se petrece în jurul său, să învețe să judece lumea pe cont propriu. La rîndul său, Păstorul se încadrează și el în acest mod îndătinat de gîndire și de mișcare. Se poate spune că lipsesc datele „concrete”, expozeul de cuvinte. Ele există, numai că trebuie să ne deprindem a le descifra din formele de viață ale mocanilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se încadrează și el în acest mod îndătinat de gîndire și de mișcare. Se poate spune că lipsesc datele „concrete”, expozeul de cuvinte. Ele există, numai că trebuie să ne deprindem a le descifra din formele de viață ale mocanilor. Păstorul a fost selectat ca și Nechifor Lipan, de mentalul colectiv, după aceeași tehnică a transformării numelui în renume, ca breasla să se poată raporta la reprezentanți încercați și exponențiali. Aici se află materie de viață demnă de legendă eroică, însă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca breasla să se poată raporta la reprezentanți încercați și exponențiali. Aici se află materie de viață demnă de legendă eroică, însă anonimul n-a dorit s-o prelucreze în această direcție. Constatăm, întemeiați pe text și pe context că Păstorul se situează mai curînd în apropierea lui Lipan decît a lui Gheorghiță, acesta urmînd încă să ucenicească pînă la înțelegere și înzdrăvenire; fie că îi va fi dat să pună mîna pe baltag pentru a decide în conflicte lumești, fie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pună mîna pe baltag pentru a decide în conflicte lumești, fie că va fi pus în situația, de data aceasta peste puterile sale, să reziste sufletește la vestea morții de nebiruit. Rămîne să ne imaginăm despărțirea lui Nechifor Lipan de Păstorul din (ne) baladă. Aici nu decid factori conjuncturali în înțelesul obișnuit al cuvîntului, ca oamenii să știe din vreme cum să acționeze, să pună mîna vitejește pe baltag ori să intre în dialog cu moartea. La drept vorbind, am mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nechifor nu se afla”. Așadar, după cum își cunoștea ea bărbatul, nu putea fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine în cele lumești, prin testament, să stea de vorbă, imaginar, cu ai săi. Pe lîngă asta, vestitoarea nu-l reține pe erou de a pune mîna pe baltag. Se presupune că Păstorul era pregătit pentru ambele situații. În rolul de „omul cu baltagul”, l-am întrezărit deja în două ipostaze, în chip de Nechifor Lipan și de Gheorghiță. Par roluri fictive, dar credibile, întrucît pot fi reconstituite punct cu punct cu fragmente
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cel din Miorița: unul își joacă viața la vedere, celălalt, moartea. Punînd lucrurile cap la cap, constatăm că amîndoi erau pregătiți pentru ambele roluri, care, în fond, nu „diferă” unul de altul. Se poate spune, și pe drept cuvînt, că Păstorul deține un statut special, acela de „nelumit”. De aici ar decurge dramatismul de excepție al năpăstuitului de soartă (ca să nu spun destin, cuvînt mai potrivit pentru tragicii greci și, mai mult, pentru filosofia modernă, existențialistă), nevoit să întîmpine moartea prea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
încă tînăr”, „cu zile”), „mai putea să trăiască”; sau: „l-a uitat Dumnezeu”, „îl caută moartea pe-acasă” dau lămuriri în legătură cu starea emoțională provocată de venirea morții. Cînd omul se pierde „nelumit”, adică în „floare” și fără să rodească, asemenea Păstorului, durerea se naște spontan și în stare pură. Ea nu se restrînge numai la individ, nici chiar la grup, ci capătă înțeles universal și coparticipativ: Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Moartea nu vine doar să-și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fiecare, mai devreme sau mai tîrziu. Graba ori întîrzierea indică accentele tensiunii momentului așteptat. Cum am văzut, în privința lui Nechifor Lipan, timpul destinal nu lucrează în favoarea sa. De aceea autorul i-a înscenat un sfîrșit lamentabil: asasinatul mișelesc. În schimb, Păstorul este plasat într-un cadru feeric, pentru a se crea iluzia postumității. În mediile tradiționale nu se ținea evidența celor fără familie, adică a singuraticilor, hoinarilor, declasaților, slujbașilor. În această categorie intrau și văduvele, și copiii. Argatul Mitrea, aflat în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fără stare”. El nu este „gospodar”, „cap de familie”, drept urmare nu are trecere printre săteni. Chiar și „hăitușca” de Minodora își permite să-l ironizeze. Asta este partea socială a problemei. Mitul se dovedește a fi generos în recuperări, iar Păstorul se bucură de statut reparator, atît în riturile funerare, cît și în Miorița. Recuperarea lui Nechifor Lipan, pentru a fi mai puțin „păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
exegezelor mioritice s-au produs mai multe direcții de cercetare, fiecare intenționînd să lămurească „esența” și să descopere „geneza”, adică secvența de timp și, totodată, mediul socio-profesional în care a apărut și s-a dezvoltat dramatica și enigmatica poveste a Păstorului. Cînd esența a fost căutată în geneză, cercetarea a căpătat un caracter limitativ și absolutizant. De pildă, direcția socio-etnografică reprezentată de nume de marcă (C. Brăiloiu, Ion Mușlea) a susținut să semnificația poemei ar decurge din obiceiurile de înmormîntare; mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
modul cum întîmpină moartea cel marcat de destin să i se curme firul existenței pămîntești la un anume soroc și ceilalți, rămași „dincoace”, avînd obligația de a conserva memoria dispărutului. Primul mod este reprezentat în oralitate de imaginea convențională a păstorului, interpretată în mai multe chipuri. Interesează aici măsura în care el se dovedește a fi conștient de iminența morții și are puterea sufletească (dobîndită și transmisă din generație în generație) s-o întîmpine împăcat și liniștit, deci cu bărbăție. Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și liniștit, deci cu bărbăție. Nu cade din condiția de om, din contra, depășește limita comună și devine un model de comportament „eroic” pentru colectivitate. În logica desfășurării dramei, nu există decît un obiect al ripostei, moartea, pe care, însă, Păstorul este pregătit s-o întîmpine „fără teamă”. Criticii i-au reproșat post-festum gînditorului anonim, mult mai inspirat în fond și mai înțelept, că și-a condamnat eroul la pasivitate, că a nesocotit, din neștiință și cu naivitate, statutul omului de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
admiratori ai poemei: „Dacă ar fi pus mîna pe baltag, pe lîngă milioanele dispărute fără urmă în noaptea timpului, s-ar mai fi pierdut încă un cioban”. Miorița ar fi devenit, poate, asemenea oricărei balade eroice din folclorul românesc, iar păstorul - un șablon literar - dacă s-ar fi dovedit un bun mînuitor de baltag. Mai este invocată cunoscuta teză a lui Emil Cioran din Schimbarea la față a României: ce au făcut românii timp de două mii de ani? se întreabă autorul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prin capodoperă se înțelege o creație unică, exemplară și de tip genial (Im. Kant), ce-și justifică ființarea prin propriile ei reguli. Formele sensibile se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă în metafore paradisiace; modelul ideal de frumusețe al păstorului realizat prin imagini „imposibile” („Perișorul lui, peana corbului,/Mustăcioara lui, spicul grîului”); alegoria moartea-nuntă, constituită dintr-o formă poetică „răsturnată”; eroismul gîndirii, adică „seninătatea abstractă” în fața morții. Ne aflăm, deci, într-un spațiu al paradoxurilor, specific doar capodoperei. Spunînd că
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de ceață, de păstorit și pot fi invocate încă multe altele de acest fel), personajele, înălțîndu-se printr-un eroic efort de voință, au de înfruntat cumplite realități spirituale, general-umane, ce definesc existența lor tragică. Cînd i se vorbește despre moarte, păstorul nu se gîndește la sine. Cum s-a mai observat, dacă ar fi procedat astfel, ar fi transformat moartea, dintr-o problemă gravă și de interes universal, într-un accident rezolvabil prin baltag. Cine ridică baltagul nu rezolvă nici problema
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]