5,611 matches
-
cu mentă care aducea a pastă de dinți cu frișcă, mă limitez la whisky cu lămâie, zisei, luându-mi paharul. Am sorbit un pic, de încercare. —Dumnezeule, da’ e chiar delicios. Convinsă pe loc, am tras o dușcă zdravănă cu paiul. Ia spune-mi țe ai mai făcut, zise Sally. —Eh, totul e OK, răspunsei eu. O să am o expoziție în curând și am terminat majoritatea pieselor. De fapt, pe toate. N-am decât câteva nimicuri de făcut, pe ici colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o latură a lui Violet pe care n-o observasem până atunci; când vorbea serios despre munca ei, era chiar interesantă. —Hazel Duffy joacă în rolul Christina, nu? Janey știa foarte bine lucrul acesta. Mă întrebam dacă vrea să pună paie pe foc. Cearta voastră din seara asta a ieșit foarte bine. —O, Doamne! Ai auzit că aproape că i-am scos ochiul lui Hazel? exclamă Violet. Da, sunt sigură că ți-a spus Helen, adăugă ea, cu o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oră, și aproape și a treia. În sfârșit, caporalul care mergea în frunte ridică brațul și se opri. Dădu frunzișul în lături și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu avea unde să-l atârne pe primul, nici nevoie - din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și încă una, și a treia, până când, cu ultima rază de lumină, se iviră în fața lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Destinației“ veniseră la biserică într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tabără... Indianul îl zgâlțâi din nou pe băiat. — Întoarce-te, Ulla...! Întoarce-te! îi ceru el. Revino de unde se află dușmanii noștri... Spune ce rău se gândesc să ne facă... Deschise ochii din nou și îi fixă în tavanul de paie, privind nemișcat într-un punct. — Vine acum mașina care aduce moarte, spuse el. Verde, pentru ca nimeni să n-o deosebească în selvă. Va veni înaintea războinicilor și nu va ucide decât femei și copii. Eu voi fi între cei morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective de trecere dintr-un
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
o revenire la profan, la viața temporală, la banal. Însă Gavrilescu-Orfeu nu ia în seamă, uită, caută și găsește Iubirea, Iubirea veritabilă, autentică, esențială, „marea lui iubire”, iubirea pură orfică, Hildegard-Euridice. Gavrilescu Orfeu nu se mai întoarce după „pălăria de paie”, casca magică a lui Hades. Cei doi pleacă împreună, rămân în realul subiectiv. Este un mit al reîntoarcerii, al reîntregirii, Orfeu și Euridice se reîntâlnesc, devin din nou un tot în Câmpiile Elizee, în atemporal. Kathodos-ul lui Gavrilescu-Orfeu este unul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
plac, Încărcând și descărcând orice pofteau. Când Brunetti Întrebă de ce erau atât de multe transporturi, Ambrogiani explică gradul de implicare al Americii astfel Încât soldații și aviatorii, soțiile și copiii lor, să fie fericiți. Înghețată, pizza Înghețată, sos de spaghete, cartofi pai, spirtoase, vinuri de California, bere: toate acestea, și altele pe deasupra, erau aduse cu avionul pentru a aproviziona rafturile supermarketurilor, iar asta fără a mai pomeni de magazinele care vindeau echipament stereo, televizoare, biciclete de curse, pământ pentru flori, lenjerie intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce mă-nveți eu iau aminte, Îți simt ocrotitoarea mână, Învățătoare, zână bună! J Joi, trecut-au pe la noi Jupâneasa Vulpișoară Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
ta. —Mulțumesc foarte mult, a mormăit Alice. Așa cum Brant știa mult prea bine, New Yorkul era plin de englezi. Cu mulți dintre ei, Brant lua contact zilnic. Asta nu era decât o scuză ca să o facă pe Alice să aleagă paiul cel mai scurt. Iar când venea vorba de jocul cu paiele, Amanda Hardwick putea fi considerată cel mai scurt pai care exista pe lume. Era ziarista cea mai lăudată și cu cea mai mare notorietate din ograda Intercorp-ului. Asta în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mulți dintre ei, Brant lua contact zilnic. Asta nu era decât o scuză ca să o facă pe Alice să aleagă paiul cel mai scurt. Iar când venea vorba de jocul cu paiele, Amanda Hardwick putea fi considerată cel mai scurt pai care exista pe lume. Era ziarista cea mai lăudată și cu cea mai mare notorietate din ograda Intercorp-ului. Asta în funcție de unghiul din care priveai lucrurile. Amanda scria, în majoritate, pentru publicația principală a companiei, revista Style. Cu toate că locuia în Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să scapi de salteaua de paie“ în șapte limbi diferite. —Îmmm, a spus Alice, încercând să dea senzația că e impresionată. Dar nu ai niciodată, ăăă, chef de ceva mai puțin... extenuant? N-ai chef să zbori undeva, pe o plajă sau ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum își închipuie ea că arată? N-are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am văzut din partea cealaltă a foaierului, i-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din nisip și încearcă să îl ajungă din urmă, agitând brațe pline cu ace de seringă. Ca într-un Dunquerke al coșmarurilor, sări în apă și începu să înoate cu disperarea celui care se agață de speranță ca de ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o întrebare pur retorică, dacă este să fim sinceri până la capăt. Iar exercițiile de sinceritate sunt întotdeauna binevenite, nu fugiți de ele, nu le evitați, nu încercați să vă iluzionați că dialogurile sincere cu propriul eu sunt doar foc de paie, vorbe în vânt, alabala-portocala etc. Nu, doamnelor și domnilor, nu faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dormit. La vreo câteva zile după aia au ieșit prin Lohan. Era o fierbere totală. Ca Într-un clocot bolborosit și neînchipuit de amenințător. Moș Victor s-a retras, cu feciorii, acasă, la cel mai mare. Au acoperit moara cu paie, coceni, fân. Arăta, privită de dincolo de poartă, ca un fel de gireadă, de nutreț, ceva mai mare decât celelalte, de pe alăturea. Timpul n-a stat pe loc, nici pe la Lohan, ca, de altfel, peste tot, În țară și-n lume
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că luînd seama la acele cuvinte sacre inima lui avea să se deschidă, relația lor devenind din una incertă una binecuvîntată; Ingrid vroia, ca mai orice femeie, un cuib, or Thomas nu venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acele cuvinte sacre inima lui avea să se deschidă, relația lor devenind din una incertă una binecuvîntată; Ingrid vroia, ca mai orice femeie, un cuib, or Thomas nu venea pentru asta nici cu o crenguță. Un pai dacă adusese. Nici măcar paiul nu exista În seara aceea În patul celor trei, pentru că nici cuib nu era, o vizuină, ar fi zis Antonia; de iubire nici vorbă; trei trupuri așteptau, tremurînde, plăcerea. Aproape că s-au repezit, după ce ezitaseră, unul spre altul, fără
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o vezi. E trăsnet fata și... La semnele făcute cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-a rătăcit fugar pe fețele celor trei persoane din salon și s-a oprit exact la patul pe care se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era nou și așa de scund, încît părea un divan. Două suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu împletituri de pai. În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul. Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic și declamator, iar Olimpia, moale, sentențios și cu o mare convicțiune. Aglae deschise focul: - Ar trebui să fiu supărată pe voi, Olimpio. Niciodată nu s-a întîmplat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși era un vehicul de lux, ușor ca un caic, și cei doi cai negri erau așa de voinici și de nervoși, încît trăsura părea mai ușoară decât era într-adevăr. Otilia se repezi la moșier, care îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bâzâit formidabil, fără oprire, de cosași, vărsați în atâta cantitate pe câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]