2,867 matches
-
de inspirație, l-a desenat direct pe un carton...asfaltat! 18. Politicianul a învins și în aceste alegeri, având în spate o strălucită carieră...de piatră ! 19. Ce tentație! Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o singură bucată...muzicală ! 21. Zilnic o surprinde plăcut, oferindu i câte un ales buchet...de Tămâioasă ! 22. Poți descrie fără înfiorare, senzația care te cuprinde, când te apropii de buricul... Pământului ! 23
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cu această voce clară, catifelată, aparent șovăitoare. Doar mintea rapidă, exactă a proaspetei mirese putea prinde ceea ce În mintea bătrânului ei profesor rămâne Încă Înfășurat Într-un halou de ceață. — Nota maximă pentru perspicacitate, draga mea! Poate o să vi se pară o simplă fantezie, dar știu că atunci, În clipa aceea, mi-a trecut prin minte prima oară un gând care mi-a tot revenit... Oare cine sunt toți acești oameni? m-am Întrebat. Cu cine stau eu, de fapt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
privit o și a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după alta și să-i depene înțelesul fiecăreia: ―Cum văd eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe lângă bucătărie. Unde, spre marea mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun. Deși eram convinsă că nu era de fapt nici o nevoie și că o făcuse doar ca să pară dulce și neajutorată. Am regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult decât propria-mi viață. Și, de când decupasem dintr-un ziar un articol despre modalitățile de vindecare a impotenței și-l lipisem pe dulapul șefului meu alături de o hârtiuță pe care scrisesem „M-am gândit c-o să ți se pară interesant“, simțisem că făcusem câțiva pași înainte pe calea șomajului. Cu toate astea, momentul în care am fost concediată n-a fost plăcut. Iar situația a devenit și mai puțin plăcută când am ajuns acasă și am găsit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a se lansa într-un nou asalt. Parcă mă jucam de-a invadatorii spațiali. Amintirile mă loveau ca niște proiectile. Erau din ce în ce mai dese și fiecare nou proiectil era mai umilitor și mai dureros decât cel dinainte. La început, le-am parat destul de ușor. Brigit plângând și implorându-mă să termin cu drogurile. Am distrus amintirea aia cu un PUF! împrumutând bani de la Gaz atunci când știam că era lefter, pentru ca apoi să nu-i mai returnez datoria. BANG! Trezindu-mă pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și nu în ultimul rând, datul în bărci, de lăsatul secului. Strașnic și prevenitor prieten, nu-i așa? Dacă doriți, vi-l recomand, numai să nu veniți după aceea la mine cu reclamații, fiindcă după o săptămână o să i se pară că-l priviți cruciș, că-l săpați, că-l înșelați, că nutriți gânduri ucigașe asupra lui și a familiei sale etc, etc... Trebuie să vă șoptesc la ureche un mare secret, pe care nu-l știe decât tot târgul, individul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înconjoare ca să-l împiedice să fugă și să-l poată ataca. Concentrat asupra urmăririi, nu-i auzise apropiindu-se. Toma încercă să se retragă spre un copac ca să-și protejeze spatele, dar nu mai apucă. Întinse brațul stâng în față, parând un croșeu îndreptat spre bărbia sa, după care îl lovi pe atacator între picioare cu vârful pantofului. Individul se chirci la pământ de durere, scos din luptă. Mai rămăseseră doi, care acum se repliau pe laturi, căutând să îl atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altfel! Vă pun o întrebare la care, oricât de ciudată vi s-ar părea, vă rog să-mi răspundeți: Ați omorât vreodată pe cineva? No, ce vorbă-i asta, inspectore?! V-am avertizat că s-ar putea să vi se pară nelalocul ei întrebarea mea! Vă rog, totuși, să-mi răspundeți! Nu pricep ce urmărești! rosti Pop vexat. Deoarece văd că nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai primesc negustorii grâul cel vechi. Vrei să n ai para chioară de Sfintele Paști? Parcă de Paști îți arde ție, Vasile? se zbuciumă femeia, dar nu ieși din cuvântul bărbatului, puse o bucată de mămăligă, o ceapă și o mână de perje uscate într-o traistă, pe care o agăță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
într-o dimineață la micul dejun, când a trebuit să înghit cu Zina în fața mea două felii de pâine prăjită. Argumentul ei era că mie-mi place cafeaua tare, ca și ei - trebuie să văd ce grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
privire rapidă. ― Hai În cameră! O să-ți fac un rezumat, deși nu meriți. Ne-am tolănit amândouă pe patul Mariei, În timp ce eu tremuram de nerăbdare. Ea, În schimb, era perfect liniștită. ― Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată să ajung acasă Înainte ca mama să se panicheze și să cheme poliția. Deși felinarele de pe stradă erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că băiatul lucrează pe o goeletă de-a lui Cameron. Cică seamănă foarte bine cu taică-său. La ușa care dădea din verandă în cabinet, doctorul se opri și zâmbi: — E o natură moartă cu fructe. Probabil o să ți se pară că nu e tabloul cel mai potrivit pentru un cabinet medical, dar nevastă-mea nu l-a suportat în salon. Zice că e pur și simplu obscen. — Obscenă, o natură moartă cu fructe? am exclamat surprins. Am intrat în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dor, că navigăm? Mai spune o dată... ― Așteaptă mai întîi să ajungem la Istanbul. Până mâine dimineață ai destul timp să te convingi. ― Simt că nu mă voi convinge decât după ce ne-om întoarce. Dar atunci călătoria noastră n-o să-mi pară decât un vis frumos și scurt. Pe când vorbea îi clănțăneau dinții. Am cuprins-o în brațe ca pe un copil, acoperind-o cu pieptul, ca să-i dau căldura mea. ― Ți-e frig și aici? Tremuri! ― Nu mai mi-e frig
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pățanii cu Dumnezeu. Mi-a vorbit despre trucurile cu care încercau să-l înșele zi de zi blatiștii și cum reușeau s-o facă. Era fericit dacă-și dădea seama măcar pe urmă. Și că purta toc de pistol ca pară mai important, dar numai de când lucra pentru Magdika își ținea în el cele câteva îmbucături, cât să nu moară de foame. Nu mai aveam de făcut decât o singură cruce, pentru că foloseam termenii tehnici ai căilor ferate. Abia atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-a întâmplat acea „catastrofă naturală norocoasă, căreia întreaga stațiune îi datora existența“. După cum ți-am spus, s-au înecat în el o mie de miei, împreună cu Păstorul Necunoscut, care le mâna spre casă tocmai de Paști. „Doamne, o să-ți pară rău pentru asta, ai să vezi“ - o fi crezut el în timp ce se îneca, dar nici până azi nu s-a arătat vreun semn în această privință. Domnul era încântat de munca Lui și, cu ajutorul țăranilor din împrejurimi, a pus bazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ți-a venit? a întrebat Căiță. -Dacă nu merg și ei, cu cine vrei să învingi toate câte or sta în cale pe acest drum lung? -Bine, mă mai gândesc, zise Căiță. -Gândește-te și hotărăște cum trebuie ca să nu-ți pară rău mai târziu. -De acord, îi iau și pe ei, dar cu o condiție; tu vei răspunde de ei. -Asta va fi ultima ta problemă, a zis cu nepăsare Buburuza. Până plecăm ar trebui să te ocupi de Trotinel. -Ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asupra lui Uran pentru a-i tăia capul. Uran s-a ferit, dar vârful iataganului lui Zombo l-a lovit, producându-i o rană pe față din care curgea sânge din belșug. Atunci Amar s-a postat în fața lui Uran parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce bicisnic am fost, ce stupid, ce nevoie ai avut să te vindeci cu orice preț. Ai încercat ceea ce ți-a stat la dispoziție. Îmi închipui cu ce amar! Ai o educate prea burgheză, prea cinstită, ca să nu ți se pară gesturile acestea oribile, chiar dacă inteligența ta are toate curajurile. Te văd acum: suferi în orice moment, nu atât din milă pentru mine - ai dreptate, în dragoste n-are ce căuta mila - cât din scârba că ți s-a putut ție
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mitsuhide. Cu o viteză alarmantă, toată zona fu înconjurată complet de soldați. Pe chipul lui Mitsuhide se putea citi prudența, iar în ochii generalilor se concentrase, foarte limpede, un avertisment fără cuvinte. Mitsuhide spuse: S-ar putea să vi se pară cam ciudat din partea mea că iau asemenea măsuri de prevedere când discut cu vasalii mei, și mai ales cu cei pe care mă bazez. Să nu interpretați greșit această acțiune; o fac numai în scopul de a vă dezvălui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești sigur că n-o să-ți pară rău? Tatăl său obișnuia să asculte și să tragă concluziile în gând; sau poate că nu trăgea nicio concluzie, doar lăsa lucrurile să se desfășoare în voia lor, fără să intervină nici măcar cu o întrebare... Aștepta să se ivească prilejul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu ochiul, a ieșit și a coborât treptele. A ieșit și maiorul, și atunci mama a vrut să trântească ușa după el, dar brusc maiorul a pus piciorul în prag, blocând ușa și spunându-i calm, cu blândețe, o să vă pară rău, doamnă, când vom reveni, vom scoate și podelele, și chitul de la geamuri, vom arunca o privire și pe sub cadă, ne vom uita și în țevile de gaze și vă vom face toată casa harcea-parcea și, fiți sigură, vom găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
portari se așeza la trei metri de ele, iar celălalt, luându-și avânt, trebuia să șuteze, încercând să-l nimerească-n cap cu mingea, și n-aveai voie să te ferești de minge, trebuia s-o prinzi sau s-o parezi, iar dacă nu trăgeam șuturi destul de puternice, atunci le trăgea nea Gică, așa că trebuia să șutăm ca lumea, avantajat fiind cel care șuta primul, pentru că celălalt era deja obosit și slăbit când îi venea rândul și nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]