3,006 matches
-
glăsuiește Șendrea. Sunt obligați să-l respecte! S-au legat prin jurăminte! Ștefan se dezlănțuie batjocoritor, încrâncenat, numai mânie: Tractate?! Avem! Câte n-avem! De toate avem! Pe piele de vițel! Cu chenare aurite și floricele pe margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
margini! Și cu peceți cât roata carului! Grozave tractate! Despre jurămintele cu care-s întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem la nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ajuns, în fine, la spital, pe la șase (soarele uriaș, iritant din acea dimineață „frumoasă” de toamnă - pe care l-am observat când ne-am urcat în mașina salvării, în față: acoperea parcă tot parbrizul - mi s-a întipărit ca o pecete roșie pe pergamentul acestei amintiri de groază), Doina avea tensiunea șase. Bineînțeles, stângăcia mea, timiditatea mea, impardonabile, vinovate în acea împrejurare deosebit de gravă, au obligat-o să se descurce, chiar în starea de slăbiciune în care se afla, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu prudență, din el... Cred că aș leșina de emoție, ca la presimțirea apariției unei fantome. Așa îmi închipui că ar trebui să înceapă Învierea: cu reapariția obiectelor, a celor mai personale dintre ele, pe care omul și-a lăsat pecetea... * În vara lui 1982, în primul an întreg al morții ei (în 1981 mama a fost moartă doar o săptămână), la Snagov, într-o noapte, am visat că a murit și tata. M-am trezit îngrozit (adică gata îngrozit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-l înfățișeze. „A-și suna retragerea”, cum îl face să proclame, sună cam fals. Atare retrageri se fac fără „sunet” și privesc numai persoana, nu și creația, când aceasta există. Altă retragere, tot așa de puțin plauzibilă, în Sub pecetea tainei ; după criza de dromomanie și, probabil, de epilepsie, a ministrului, soția acestuia, cu totul străină de politică, dar foarte (cam prea) mare cucoană, îl poftește la ea pe primul ministru și îl determină să convoace în grabă cabinetul și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Sion, dar maliția lor e lipsită de acrimoniile și violențele acestuia. Ca literatură, vreau să spun; ca artă literară, scrisorile către Boicescu sunt o operă remarcabilă, savuroasă, strălucitoare, care va rămâne fără scădere alături de Remember, Craii de Curtea-Veche și Sub pecetea tainei ; în istoria genului, la noi, se adaugă scrisorilor lui Ion Ghica și celor ale lui Duiliu Zamfirescu. Nu mi-am propus aici să-mi întemeiez aprecierea printr-un „comentariu critic”, cu citate exemplificatoare. Îmi rezerv asta pentru viitor, sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici mătușa lui, marea boieroaică Smaranda, nici Wanda poloneza, nici Ilinca Arnoteanu, nici surorile și mama ei, nici Masinca Drângeanu - poate doar „țiganca de la zid” care „purta floare roșie la ureche și umbla danțând”). Cealaltă e Lena Ceptureanu din Sub pecetea tainei. De pe una din cele trei fotografii, un „brelan de dame”, descoperite de Conu Rache în vechea besactea plină cu imaginile unei lumi dispărute, pe care i-o pusese în brațe amfitrionul, cu „gingașul ei cap întors ca să privească peste
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul părinților, indiferent de jocul mereu absurd al puterii ei se considerau încă învățători la Câșlița, la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu rele, doi ani, departe de "casă", într-un mediu politic ostil. Încercasem și eu și ceilalți să ne acomodăm unii cu alții, diferența de concepție asupra obligațiilor ce incumba profesia de diplomat, diferențele de educație, cultură, punându-și adeseori pecetea. Cei doi ani n-au însemnat nici război civil, nici cruciade, ci mai ales răbufniri personale, confruntări de idei și orgolii. Au fost multe și ocaziile în care ne simțeam bine împreună, la o aniversare, la o excursie în munți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric pentru satul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric pentru satul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
un virtual infinit: peisaje mari, autohtone, dealuri și văi reflectă un "acasă" identic în multe părți ale Moldovei; la Orhei, dar și la Bârlad, la Dorohoi ca și la Soroca, la Vaslui ca și la Hotin, "acasă" este risipit sub pecetea aceluiași suflet. Nu se poate mai clară mărturisire a unui univers artistic sintetizând un portret, un autoportret, decât aceste mari sfâșieri din trupul locurilor de acasă, întinse, pe pereții expoziției. Nici nu mai știi dacă în aceste mari fragmente din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Angela a obținut-o cu mari sacrificii, pentru a pregăti o supă soțului bolnav. «Ah, aici facem chefuri...», mormăi domnul. Și, Giovanni, cu chipul înroșit, a înghițit umilirea suferită de familia sa, imprimându-și în memorie scena dezgustătoare ca o pecete încinsă în foc, până într-atât încât o va repeta totdeauna religioșilor săi ca să-i respecte pe cei săraci, pentru că «sunt chipul lui Cristos în suferință». Într-o altă împrejurare, un domn al aceleiași asociații, văzându-l pe tatăl Luigi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Leagă realitatea de viața spirituală, preia și întoarce către realitate o semnificație politică: "chipul" colectiv este completat de ea. Totodată, asigură granița necesară între viață și moarte, între profan și sacru, precum și între prezent și trecut. Ceara, ca material pentru peceți, are ea însăși o valoare testimonială, pentru că păstrează chipurile înaintașilor în imagines și garantează astfel faptul că ei au existat (în sensul vechiului týpōs, de urmă fizică); prezervă astfel un trecut glorios (dar girează și puterea în exercițiu, prin sigiliul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe creste de semilună fluidă răsturnată. Spunem despre această corabie că este în derivă, că se desprinde de axul comenzii umane și se ancorează în nicăieriul întinderilor marine copleșitoare, pretudindeni și niciunde în vastitatea tărâmurilor de ape. Pierzându-și astfel pecetea și flamura așezării sub dirijarea gândului uman explorator, ea devine naturală, adică din instrument ce înfrunta natura se preschimbă în instrument al naturii. Nu mai este activă pe fundalul naturii, nu mai iese în prim-plan, lăsând în urmă, asemeni
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un suprem neînțeles, drept indecriptibilul Cineva, eterna prefacere în ne-răspuns a interogării primordiale Cine?, postularea acestei întrebări drept propria ei soluție. În mâna dreaptă a acestei entități atotputernice misticul observă prezența unei cărți deplin-scrise care este ferecată cu șapte peceți. Și, inițial, nimeni din planurile terestre sau din sferele angelice nu pare a deține capabilitatea spirituală de a le deschide. Dar apariția celui reprezentat de imaginea blândeții compasionale sacrificate, de simbolul Mielului drept dragostea ce se oferă destabilizărilor urii spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
birui, în final, schimbă resurecționar scenariul revelat aici. Astfel, se dovedește că acest exponent al dragostei absolute și al jertfei înnobilante are capabilitatea de a lua cartea din mâna dreaptă a acelui "Cineva demiurgic și de a deschide cele șapte peceți ale ei". (Apocalipsa 5.1-14) Din Antichitate până în prezent, actul de a pune sigiliu, de a sigila a fost unul dintre componentele nelipsite ale manifestării autorității ce păstrează în ascuns, protejează de văzul tuturor conservând o informație în mediul tainei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fi un grav delict dacă se realizează în afara autorității care a pecetluit respectiva documentație, această autoritate fiind singura ce dispune de forța modificării sau anulării unei asemenea înscrieri pe care doar ea a investit-o cu valoare de act. Ruperea peceții sau de-sigilarea echivalează cu o descătușare, dezlănțuire eruptivă. Un cadou deschis se aseamănă cu un vulcan ce-și proiectează energiile, anterior cumulate și concentrate, spre destinatarii atinși de o curiozitate entuziastă. Un act a cărui parafare este frântă prin
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
final de ultimă inventariere urmată de transformare sau înlocuire. În deschiderea sa ultimă, el își pierde energia de imperativ sau constatare oficială și devine un alt act sau un text mort aplicat peste o hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un alt act sau un text mort aplicat peste o hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză presiunea excepțională a unui lac care îi pune la încercare rezistența și soliditatea. Spargerea acestui stăvilar determină
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
răsturnarea acestei mici lumi bipolare, anularea ei ca peisaj constituit din ape cumulate și tărâmuri nescufundate. După un astfel de radical eveniment, nu va rămâne decât amintirea unui zăgaz, a unui lac și a unor asemenea tărâmuri. Desfacerea celor șapte peceți apocaliptice se aseamănă cu sfărmarea unui stăvilar ce reținea, păstra strâns unite urgii și nenorociri devastatoare. Acest zăgaz desparte viața omenirii de lacul suferințelor sale cumulate prin opțiunile negative, prin alegerile întru păcat ale spiței adamice. Întreaga istorie omenească stă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Acest zăgaz desparte viața omenirii de lacul suferințelor sale cumulate prin opțiunile negative, prin alegerile întru păcat ale spiței adamice. Întreaga istorie omenească stă sub umbra acestui zid în spatele căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică spargerea barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea cataclismelor drept majore dezechilibre naturale, apariția unor conflicte politico-militare de maximă atrocitate, izbucnirea și revărsarea unor maladii devastatoare pentru omenire și recunoașterea întru prețuire
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]