3,841 matches
-
miraculoase din Serbia sau Bulgaria se pot găsi, de exemplu, într-un album bogat ilustrat care retrasează complicatul traseu avut de moaștele Sfintei Parascheva înainte de a fi aduse la Iași de către Vasile Lupu, editat de Petru Sidoreac, Sfânta Parascheva, călăuza pelerinilor (Sidoreac, 2000). Orice căutare rapidă pe Internet a combinației „Sfânta Parascheva + Balcani” are ca rezultat mai multe site-uri turistice care propun excursii pe valea râului Tempi, Grecia, acolo unde se află o mănăstire renumită închinată Sfintei Parascheva (Aghia Paraskevi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
miraculos. Un alt studiu care face referință la dubla dimensiune a femininului întruchipat de Sfânta Parascheva îi aparține cercetătoarei Claudine Fabre-Vassas1, care realizează mai degrabă o anchetă etnologică pentru a surprinde ceea ce a mai rămas din amintirea „Sfintei Vineri” printre pelerinii contemporani, respectiv modul în care percep această dublă dimensiune legendară a Sfintei, citez : „Fecioară îndârjită sau bătrână agresivă” (Fabre- Vassas, 1995 : 74). Mircea Eliade constată existența în Răsăritul Europei, cu mult înainte de creștinism, a unei „pietăți sincere și populare față de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de ani de momentul redactării acestui volum, a căpătat, odată cu trecerea timpului, și o valoare de mărturie. Astfel, sunt semnalate dominanta feminină a mulțimii, obiceiul de a împărți sarmale, atingerea unor obiecte și haine de raclă, purtate mai apoi de pelerini. Fapt important, în acei ani ordinea era menținută de seminariști și studenți teologi, și nu de jandarmi, ca acum, numărul estimat de pelerini fiind de 100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mulțimii, obiceiul de a împărți sarmale, atingerea unor obiecte și haine de raclă, purtate mai apoi de pelerini. Fapt important, în acei ani ordinea era menținută de seminariști și studenți teologi, și nu de jandarmi, ca acum, numărul estimat de pelerini fiind de 100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el, se puteau aprinde lumânări în jurul acesteia. Atmosfera generală de atunci pare a fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el, se puteau aprinde lumânări în jurul acesteia. Atmosfera generală de atunci pare a fi mult mai calmă și relaxată, iar numărul de pelerini „rurali”, mai important ca astăzi. Este remarcată și prezența rromilor, resplendissant de beauté et d’insolence provocatrice, îmbrăcați în hainele lor de sărbătoare. ale cerului și pământului (italice în original)”. Tot el mai spune că, în legendele slavilor, ambele au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este mai răspândită în zona Banatului. Lansez încă o dată întrebarea : de ce „fascinează” și atrage atât de mult o sfântă cum este Cuvioasa Parascheva, printre alți sfinți din România ? Care să fie explicația succesului și atașamentului pe care i-o arată pelerinii de sex feminin ? Eric Neumann propune ecuația de bază a arhetipului feminin : femeia = corp, corporalitate = vas, recipient = receptacul. Corpul sfinților este deci una dintre cheile de interpretare. Sfânta Parascheva s-a „demarcat” în competiția simbolică cu ceilalți sfinți în jurul cărora
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
expusă racla așezată pe un baldachin impozant, de veșmintele sale, coroana de aur și pietre prețioase de pe cap. Arhetipal, „corpurile luminoase” sunt simboluri ale cunoașterii, ale aspectelor spirituale ale omului” (Neumann, 1991 : 57). Ca observație empirică, cultura devoțională a corpului pelerin în fața raclei Sfintei Parascheva (poziții în rugăciune, atingerea directă sau a diverse obiecte de îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc racle ale unor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diverse obiecte de îmbrăcăminte, icoane etc.) mi s-a părut a fi mult mai intensă la Iași decât la Suceava sau București, locuri unde se găsesc racle ale unor sfinți bărbați, reputați a fi mai aspri și exigenți în ceea ce privește cererile pelerinilor. Scriitorul și diplomatul Paul Morand, în Bucarest, celebrul său jurnal de călătorie în România interbelică, sesizează fascinația exercitată de Sfânta Parascheva, atribuindu-i rădăcini arhetipale (mai exact, de icoana sa de la Biserica Sfânta Vineri din București, demolată în iunie 1987
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Apusul Europei la Sf. Sara (Camargue, 24-25 mai) și cel al rromilor ortodocși din România la moaștele Sf. Parascheva (Iași, 14 octombrie)” (Grigore, 2001 : 134). La întrebarea mea, „de ce racla Sfintei Parascheva este acoperită cu o placă transparentă de plexiglas ?”, pelerinii pe care i-am chestionat au furnizat o explicație asemănătoare, cu foarte mici variații : de-a lungul timpului s-a încercat desprinderea cu dinții a diverse bucăți (sau așchii, după cum spuneau unii dintre intervievați, interesantă formulă care arată ambiguitatea fondatoare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
s-a hotărât ca fața Sfintei Parascheva să fie acoperită și ea cu veșmânt, la fel ca și celelalte părți din sfintele moaște”. Placa de plexiglas menționată anterior a fost așezată în 1992 (Adumitroaie, Vicovan, 2011 : 263). Episodul narat de pelerini în timpul interviurilor plasează însă gestul mutilării sacre în jurul anilor 1960 sau 1990, iar autoarea acestuia era descrisă ca fiind „femeie simplă, de la țară” sau „o vrăjitoare”. În viziunea lui Neumann, corpul arhetipal feminin este traversat de o linie dreaptă care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în anul 2009. Racla însăși este percepută ca un „conductor” al sacrului moaștelor, de unde și „mulțimea de nume care s-au găsit înscrise pe ea în timpul restaurării, bilete de mulțumire, acatiste, pomelnice, vată și alte părți din obiectele cu care pelerinii, dar și membri ai clerului le-au lăsat de-a lungul timpului în contactul cu aceasta” (Adumitroaie, Vicovan, 2011 : 264). Un alt ritual interesant legat de Sfânta Parascheva, care poate fi pus în legătură cu persistența arhetipului feminin, este schimbarea veșmintelor acesteia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din străinătate, pentru a păstra vie credința ortodoxă și pentru ca poporul iubitor de Dumnezeu să o aibă alături (s.m.) pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei” (doxologia.ro). Veșmintele Sfintei Parascheva îndeplinesc un rol de protecție împotriva uzurii și presiunii zilnice a pelerinilor care se perindă neîncetat prin fața raclei sale ; în cheia interpretării propuse de Neumann, veșmintele mai au și funcția de coabitare, de consacrare și răspândire a principiului feminin, a acelei „figuri primor diale purtătoare de mană binefăcătoare, adânc îngropată în subconștientul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ele fiind puse în relație directă cu rolul și poziția secundară a femeilor din societate (Gothoni, 2010 : 73). Sursele catolice consultate, cum ar fi, de pildă, sinteza istoricului francez Edmond René Labande, terțiar franciscan, dedicată „problemelor, comportamentului și menta lităților pelerinului creștin” din Evul Mediu până astăzi, acceptă ca o evidență faptul că „femeile sunt mereu mult mai credincioase decât bărbații, deoarece ele transmit viața, fiind legate de tradiții, dar și de superstiții, fiind însă în același timp ținute la distanță
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și tentațiile presupuse ale pelerinajelor pe dis tanțe foarte lungi. Soluția adoptată de femeile de rang înalt în Evul Mediu a fost aceea de a se deplasa în familie sau într-o companie integral feminină, însoțite de gărzi înarmate. Corpul pelerinului suferă din cauza lipsurilor din timpul călătoriei, a condițiilor climaterice, iar detalii cu privire la acest aspect abundă în toate relatările de pelerinaj din timpul Evului Mediu. „Pelerinul călătorește pentru a suferi și a se vindeca tocmai prin suferință. Durerea și învățarea sa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se deplasa în familie sau într-o companie integral feminină, însoțite de gărzi înarmate. Corpul pelerinului suferă din cauza lipsurilor din timpul călătoriei, a condițiilor climaterice, iar detalii cu privire la acest aspect abundă în toate relatările de pelerinaj din timpul Evului Mediu. „Pelerinul călătorește pentru a suferi și a se vindeca tocmai prin suferință. Durerea și învățarea sa progresivă se contopesc deci într-un fel de dialectică” (Fabre, Julia, 2000 : 137), dând naștere identității finale a pelerinului. Rolul durerii în „tratamentul” spiritual al
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de pelerinaj din timpul Evului Mediu. „Pelerinul călătorește pentru a suferi și a se vindeca tocmai prin suferință. Durerea și învățarea sa progresivă se contopesc deci într-un fel de dialectică” (Fabre, Julia, 2000 : 137), dând naștere identității finale a pelerinului. Rolul durerii în „tratamentul” spiritual al corpului feminin este evidențiat în studiul celebrului pelerinaj marial din insula grecească Tinos, studiat de americanca Jill Dubisch, care susține că asumarea deplină a durerii fizice (așa cum este cazul la Mănăstirea Nicula, unde se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
femei în modul de a se îmbrăca se accentuează, hainele ritualizând la rândul lor transgresiunile dintre sexe. Imaginea de ansamblu a corpului nu trebuie să fie una ostentativă, de unde și necesitatea unor veșminte specifice. Orice exces este imediat denunțat de către pelerinii înșiși (Hammoudi, 2005 : 46). Afirmație verificată și pe terenul pelerinajelor din România : am asistat la multe situații în care pelerinele de sex feminin încercau să improvizeze în grabă o ținută care să acopere capul sau picioarele fie cu mijloacele proprii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
hermeneu tică” realizat de Sarah Coakley, Religia și trupul (2003, ediția în limba română). Respectul codurilor și interdicțiilor vestimentare contribuie la construcția sacrală a locului de pelerinaj. Pornind de la afirmația lui Victor Turner care remarcă „creșterea graduală a sacralității pe măsură ce pelerinul avansează de-a lungul drumului”, Jill Dubisch arată că, în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de la afirmația lui Victor Turner care remarcă „creșterea graduală a sacralității pe măsură ce pelerinul avansează de-a lungul drumului”, Jill Dubisch arată că, în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta pelerinilor devine din ce în ce mai strictă pe măsură ce aceștia se apropie de raclă pentru atingerea moaștelor, scopul final al călătoriei. Un acoperământ de cap, scos în ultima clipă din bagaje sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
avansează de-a lungul drumului”, Jill Dubisch arată că, în pelerinajele ortodoxe din Grecia, codurile vestimentare sunt o combinație între directivele Bisericii oficiale și atitudinea autoimpusă a pelerinilor (Dubisch, 1995 : 127). În cazul rândului de așteptare, am remarcat cum ținuta pelerinilor devine din ce în ce mai strictă pe măsură ce aceștia se apropie de raclă pentru atingerea moaștelor, scopul final al călătoriei. Un acoperământ de cap, scos în ultima clipă din bagaje sau din buzunar, întregește imaginea pioasă. Spațiul sacru construit prin intermediul codurilor vestimentare apare ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Iași, București) sau impregnat de o lungă tradiție comercială și turistică (Curtea de Argeș). Chiar și pentru abordările de gen, noțiunea de sacru apare ca fiind esențială. Contactul cu sacrul este principalul scop al pelerinajului. Căutarea lui este cea care definește comportamentul pelerinului de sex feminin, adesea fără constrângeri externe evidente, ci prin autoimpunere. „Haram” și religiozitate rromă Prezența rromă în cadrul marilor pelerinaje, mai ales cel ocazionat de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași (14 octombrie), se face imediat remarcată, din mai multe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în mod explicit acest fenomen, ci l-a semnalat doar ca strictă observație etnologică), a fost aceea că ar fi vorba de o „legătură cu covorul de rugăciune musulman”. Am discutat în timpul pelerinajului cu rromii care aduceau covoarele, cu diverși pelerini cu experiență care remarcaseră fenomenul de-a lungul anilor și cu organizatori de pelerinaje. Nu am găsit o opinie oficială a Bisericii cu privire la practica ofrandei în covoare. Bănuiesc că ea a fost și este acceptată tacit ca făcând parte din cadrul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
anilor 1990, înainte ca fenomenul să se transforme într-unul de masă, covoarele erau „atinse” de racla Sfintei. Dacă donatorilor li se permitea acest lucru, ele erau derulate, întinse pe pardoseala de piatră a catedralei și „călcate în picioare” de către pelerini. Un ritual care a dispărut astăzi din cauza aglomerației din zilele de pelerinaj. În discuțiile directe pe care le-am avut cu rromii purtători de covoare, aceștia furnizau în principal două tipuri de răspunsuri. Primul era de genul „așa am apucat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de „haram” este acela de „halal”, adică permis, legal din punct de vedere religios. Însăși sala de rugăciune a moscheii este numită „haram”, adică sacră, interzisă murdăririi și impurităților de tot soiul (Delumeau, 1997 : 139). Când se apropie de destinație, pelerinii care se îndreaptă către Mecca sunt obligați să se supună unui ritual de purificare numit „ihrâm”, un termen compus din aceeași radăcină ca „haram”, care conduce la ideea de interdicție rituală, reinițializare continuă a raportului cu corpul și cu lumea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atingă covoarele de raclă, pentru a le impregna de sacru. Ele delimitează un spațiu sacru, fiind componenta integrantă a acestuia, de unde și obiceiul, dispărut destul de recent, de a le întinde în interiorul Bisericii pentru a fi „călcate în picioare” de ceilalți pelerini (consacrate). Un gest în care se regăsește și dimensiunea globală, comunitară a întregului spațiu de pelerinaj. Elementele de depreciere lingvistică ulterioare au legat cuvântul „haram” de condiția etniei rrome, contribuind la întărirea stigmatului specific. Cercetări etnolingvistice mai aprofundate pot contribui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]