4,527 matches
-
nevoie ca noi să ne mulțumim a le ști pe cele ce sunt cel mai mult În folosul nostru. ș...ț Între care primul și cel mai important e că există un Dumnezeu, de care depind toate lucrurile, ale cărui perfecțiuni sunt infinite, a cărui putere este imensă, ale cărui hotărâri sunt infailibile. ș...ț Al doilea lucru care trebuie cunoscut este natura sufletului nostru, În măsura În care subzistă fără corp, și este mult mai nobil decât el și capabil de a judeca
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum ar fi, folosirea acestei metode antrena o suprasolicitare a raționamentului prin analogie, care tinde, de fapt, să stabilească tot mai mult o univocitate Între termenii comparați. Această tendință este viciată de imposibilitatea stabilirii unui punct de echilibru Între echivocitate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sale cu o știință a analogiei universale. O asemenea posibilitate pare totuși Îndoielnică. Căci nu poate fi trecut cu vederea faptul că Descartes Însuși susține că o știință generală ne-ar putea descrie natura În cel mai Înalt grad de perfecțiune, Însă după ce o Îndoială hiperbolică s-a abătut asupra tuturor cunoștințelor ce provin din datele nemijlocite ale experienței, urcând spre cunoștințe tot mai generale, fără a ști Încă dacă există ceva perfect și univoc În cunoașterea noastră, și nu pornind
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Îndoială hiperbolică s-a abătut asupra tuturor cunoștințelor ce provin din datele nemijlocite ale experienței, urcând spre cunoștințe tot mai generale, fără a ști Încă dacă există ceva perfect și univoc În cunoașterea noastră, și nu pornind de la o presupusă perfecțiune, care s-ar răsfrânge asupra faptelor și lucrurilor lumii, cum se Întâmplă În cazul metodei analogice. Iar două concepții de acest fel sunt Într-un total dezacord. Pentru a arăta ce anume reprezintă totuși metoda la Descartes, voi prelua sugestia
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
iar ceva mai târziu, asimilându-le și pe cele aristotelice „Prim Motor”, „Substanță”, „Intelect”, și mai ales „Ființă”. Întreaga gândire și filosofie a Evului Mediu a recunoscut În Dumnezeu ființa perfectă, care nu conține nimic de natură să-i contrazică perfecțiunea. El reprezintă actul pur de a fi, fără posibilitatea nici unei alterități de sine. Dumnezeu nu este situat În planul esenței, ci În planul existenței absolute, existență care În ceea ce-l privește este esența sa. Meditația asupra conceptului lui Dumnezeu s-
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
gândiri este aceea că, de fiecare dată când o concluzie filosofică contrazice dogma, suntem În fața unui indiciu sigur al falsității concluziei propuse. Fapt ce rămâne, pentru noi, de discutat. Chiar dacă observăm că rațiunea omenească este prea slabă pentru a sesiza perfecțiunea și grandoarea lui Dumnezeu, spune Thoma de Aquino, nu trebuie neapărat să tragem de aici concluzia că existența sa nu poate fi demonstrată Într-un mod strict rațional. Trebuie doar să ținem seama, specifică Sfântul Thoma, de faptul că există
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În relație cu ceva care este maxim. ș...ț Există așadar ceva, care este foarte adevărat, foarte bun și foarte nobil și În consecință este ființa maximă. ș...ț Este deci ceva care este cauza ființei, bunătății și a oricărei perfecțiuni În toate lucrurile: acestuia Îi spunem Dumnezeu”. La Descartes acesta va fi unul dintre argumentele hotărâtoare care Îl transformă pe Dumnezeu În principiu metafizic. Cea din urmă cale are În vedere explicarea armoniei universale, a scopului cosmic, la realizarea căruia
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
baza demonstrația. În linii mari, el stabilește că Dumnezeu este o ființă posibilă și conchide de aici că dacă o ființă e posibilă, este și necesară: „Dacă o primă cauză eficientă este posibilă, și dacă un scop final și o perfecțiune supremă sunt posibile, atunci rezultă de aici ca sunt totodată și necesare”. În această demonstrație se pleacă nu de la existența contingentă a unei ființe, ci de la conceptul pe care ni-l formăm despre o asemenea ființă, despre esența acestei naturi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Duns Scot stabilește că ideea de Dumnezeu nu implică nici o contradicție, după care trage concluzia că va fi contradictoriu ca acestei idei să nu i se atribuie existență. Or, prima cauză coincide În mod necesar cu scopul ultim și cu perfecțiunea supremă, iar această triplă esențialitate nu poate fi Întâlnită decât În absoluta simplicitate a ființei care există prin sine, și căreia nu-i lipsește nimic În ordinea ființării, care nu este limitată de nimic, nu depinde de nimic În ordinea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ființei care există prin sine, și căreia nu-i lipsește nimic În ordinea ființării, care nu este limitată de nimic, nu depinde de nimic În ordinea cauzalității, și care posedă ca notă esențială, distinctivă și primordială infinitatea, temeiul și originea perfecțiunii sale formale, de unde decurge și unitatea sa. Acest concept al ființei absolut infinite, cauză primă, ea Însăși fără cauză, necondiționată, nelimitată, este conceptul perfect și cel mai simplu, fiind În același timp ideea cea mai Înaltă, pe care spiritul nostru
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o asemenea constatare, intelectul nostru construiește ideea unei ființe necesare, iar această idee nu este una Înnăscută spiritului nostru, deci nu este necesară, ci exprimă doar statutul nostru de ființe finite. Punerea În centrul conceptului despre Dumnezeu a ideii de perfecțiune, exprimată prin conotațiile infinitului, o vom regăsi la Descartes. Atât doar că el presupune cu necesitate existența unei idei Înnăscute despre Dumnezeu. Fără această presupoziție teza carteziană asupra conceptului pe care-l cercetăm aici, Dumnezeu, nu ar putea fi susținută
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că nu există un proces infinit al Înlănțuirii cauzelor, fapt care ne-ar permite să atribuim efectele percepute din experiență unei cauze prime. Atunci când i s-a atribuit lui Dumnezeu infinitate, omnisciență, omnipotență, sau alte astfel de atribute, consecințe ale perfecțiunii sale unice, și care constituie esența divină sau divinitatea În simplicitatea sa, nu Dumnezeu a fost determinat, ci doar au fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt cu nimic mai demonstrabile decât existența sa și nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mai vechi, reluând unele dintre cele care, probabil, l-au inspirat, și care au adus tema argumentului ontologic până În zorii filosofiei moderne: „...așadar să cercetăm și să căutăm care este autorul sufletului sau gândirii noastre, care are În sine ideea perfecțiunilor infinite ce sunt În Dumnezeu, deoarece e evident că ceea ce cunoaște ceva mai perfect decât sine nu-și poate da ființă, pentru că prin același mijloc și-ar fi dat toate perfecțiunile de care ar fi avut cunoștință, și că, prin
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sufletului sau gândirii noastre, care are În sine ideea perfecțiunilor infinite ce sunt În Dumnezeu, deoarece e evident că ceea ce cunoaște ceva mai perfect decât sine nu-și poate da ființă, pentru că prin același mijloc și-ar fi dat toate perfecțiunile de care ar fi avut cunoștință, și că, prin urmare, n-ar putea să subziste prin nimic altceva decât prin cel care posedă Într-adevăr toate aceste perfecțiuni, care, altfel spus, e Dumnezeu”. „...din aceea că suntem acum nu urmează
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
poate da ființă, pentru că prin același mijloc și-ar fi dat toate perfecțiunile de care ar fi avut cunoștință, și că, prin urmare, n-ar putea să subziste prin nimic altceva decât prin cel care posedă Într-adevăr toate aceste perfecțiuni, care, altfel spus, e Dumnezeu”. „...din aceea că suntem acum nu urmează În mod necesar că vom fi o clipă mai târziu, dacă o cauză, anume aceeași care ne-a produs, nu continuă să ne producă, adică să ne conserve
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
determinații, prin numărul sau importanța lor, cu atât ideea are mai multă realitate obiectivă. În cazul ideii despre Dumnezeu numărul și importanța acestor caractere sunt presupuse nu În expresia lor maximă, ci ca fiind infinite, ceea ce pentru Descartes exprima echivalentul perfecțiunii absolute. Chiar dacă filosoful nu folosește o asemenea expresie, am putea spune că Dumnezeu e ideea absolută În filosofia carteziană. Or, În acest caz el Își conține propria cauzalitate, sub toate formele și În toate gradele pe care această cauzalitate le
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
spune că Dumnezeu e ideea absolută În filosofia carteziană. Or, În acest caz el Își conține propria cauzalitate, sub toate formele și În toate gradele pe care această cauzalitate le poate presupune. Dumnezeu este un arhetip În care realitatea și perfecțiunea sunt continue, atât În formă cât și În fapt, așa cum se arată În Meditația a treia: „Înțeleg prea bine că ființa obiectivă a unei idei nu poate fi produsă de către o ființă care există doar În potență, ceea ce de fapt
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Dumnezeu era „ființa decât care altceva mai mare nu poate fi conceput”, pe când la Descartes, Dumnezeu este „ființa suveran perfectă”. Definiției epistemologice anselmiene, relativă la capacitatea de cunoaștere, Descartes Îi opune o definiție ontologică, relativă la obiectul Însuși. Pentru Descartes, perfecțiunea este expresia infinității actuale, nu a unei valori maxime indeterminate, nedefinite. El consideră că indeterminatul este conceptibil și În același timp inferior infinitului. „Infinitul, ca infinit, nu este cu adevărat Înțeles, dar cu toate acestea el este judecat; căci a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cogito-ul este capabil să-l aprehendeze prin analogie, Între Dumnezeu și res cogitans n-ar exista o relație de determinare, deoarece ajungerea la ideea despre Dumnezeu nu ar fi posibilă dacă cogito-ul nu ar găsi În sine această idee a perfecțiunii. Dar ideea despre Dumnezeu nu este numai un produs al procesului cogitativ, ci și Însemnul pus de creator În chiar opera sa, este sigiliul cu care-și marchează creația, așa cum s-a arătat mai sus. În acest fel, Descartes a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
aveam tot răgazul să mă dedic gândurilor mele. Printre care, unul dintre cele dintâi, fu acela de a considera că cel mai adesea În lucrurile compuse din mai multe piese și făcute de mâna diferiților meșteri nu există tot atâta perfecțiune ca În acelea la care a lucrat unul singur. După cum se vede la clădirile ridicate și terminate de un singur arhitect, care de obicei sunt mai frumoase și mai bine ordonate decât cele pe care au Încercat mai mulți să
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dificultate În stabilirea celor pe care le concepem distinct. În continuare, reflectând asupra celor de care mă Îndoiam și a faptului că ființa mea nu era cu totul perfectă, căci vedeam foarte clar că a cunoaște este o mai mare perfecțiune decât a te Îndoi, am Început să caut de unde Învățasem să gândesc la ceva mult mai perfect decât eram eu și am știut, În mod evident, că acesta trebuia să fie de o natură cu adevărat perfectă. În ceea ce privește gândurile despre
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a spune că nimic provine din ceva, eu nu puteam să am această idee din mine Însumi; astfel Încât rămânea ca ea să-mi fi fost dată de o altă natură, cu adevărat mai desăvârșită decât mine, posedând În sine toate perfecțiunile despre care eu puteam să-mi fac o idee, Într-un cuvânt Dumnezeu. Aș adăuga la acestea că, Întrucât cunoșteam unele perfecțiuni pe care eu nu le aveam, nu eram singura ființa care să existe (mă voi folosi aici, cu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
-mi fi fost dată de o altă natură, cu adevărat mai desăvârșită decât mine, posedând În sine toate perfecțiunile despre care eu puteam să-mi fac o idee, Într-un cuvânt Dumnezeu. Aș adăuga la acestea că, Întrucât cunoșteam unele perfecțiuni pe care eu nu le aveam, nu eram singura ființa care să existe (mă voi folosi aici, cu Îngăduința dumneavoastră, În mod liber de termenii scolasticii), trebuia deci să existe cu necesitate o ființă mai desăvârșită de care să depind
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Însumi acel puțin prin care participam la ființa perfectă, aș fi putut avea tot de la mine, În virtutea aceluiași motiv, tot prisosul care știam că-mi lipsește, fiind astfel eu Însumi infinit, etern, imuabil, atotcunoscător, atotputernic și, În fine, având toate perfecțiunile pe care le are doar Dumnezeu. Căci, urmând raționamentele pe care tocmai le-am prezentat, pentru a cunoaște natura lui Dumnezeu În măsura În care natura mea este capabilă de aceasta, nu aveam decât să examinez toate lucrurile despre care aveam vreo idee
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar Dumnezeu. Căci, urmând raționamentele pe care tocmai le-am prezentat, pentru a cunoaște natura lui Dumnezeu În măsura În care natura mea este capabilă de aceasta, nu aveam decât să examinez toate lucrurile despre care aveam vreo idee, dacă aparțineau sau nu perfecțiunii, și să mă Încredințez că nici unul din cele În care vedeam o imperfecțiune nu era de la el, În timp ce toate celelalte erau. După cum am constatat că Îndoiala, nestatornicia, tristețea și altele asemenea nu puteau să se afle la el, de vreme ce și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]