3,249 matches
-
să revină mereu spre originile sale, din care să-i răzbată din toată ființa sa puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când condițiile sunt mai dificile. Să parafrazăm că nu ne naștem profesori, ci devenim, și această devenire perpetuă trebuie să fie în fiecare profesor care se dorește ideal. Decan, Prof. dr. M. Toma IV. 7.2. Mesajul Decanului Facultății de Fizică, Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași, la Glodeni Este o constatare aproape banală aceea că fizica de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai înainte, un concurs pentru cel mai bun poem cu titlul: Cântecul latinului sau Cântecul gintei latine. Au concurat mulți poeți francezi, italieni, spanioli etc., dar premiul l-a obținut Vasile Alecsandri în ziua de 7 mai. De Roqueferrier, secretarul perpetuu al Societății, a vestit pe Alecsandri prin următoarea telegramă: „Alecsandri Mircești Juriul compus din Mistral, Tourtoulon, Quintana, Obedenaru și Ascoli vă conferă în unanimitate premiul. Vă așteptăm.“ Premiul consta dintr-o cupă simbolică. Iată cântecul: Latina gintă e regină într-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Domn și miniștri secțiunea i Despre Domn Art. 82. Puterile constituționale ale Domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă și legitimă a Măriei-Sale Principelui Carol 1 de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu excluziunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor. Coborâtorii Măriei-Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului. Art. 83. În lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar în inimile noastre, astăzi putem zice că ne-am pus pe calea de a fi un Stat prosper și regulat. Coroana Regală nu semnifică alta decât că acest rezultat are să fie stabil și perpetuu. (Aplauze.) în afară, ea va fi pentru Europa o garanție că căutăm a corespunde menirii ce ea însăși ne-a dat când ne-a cerut să fim în Orient antemergători ai civilizațiunii. Noi am răspuns la acest apel, am dovedit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
arhitectul Cantacuzino, care făcuse planurile. Nu i-a plăcut hotelul, fiindcă sălile de baie nu aveau decît dușuri. Regele cunoștea acest detaliu, căci planurile hotelului fuseseră examinate de el împreună cu arhitectul Cantacuzino, impus de el ca arhitect. Totuși, sub această perpetuă influență, nu s-a jenat să considere aceasta ca fiind o eroare a Oficiului Național de Turism. Nu am cunoscut, personal, niciodată pe Elena Lupescu. Am fost o singură dată în primejdie să fiu nevoit a o cunoaște. Era o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din ce motive. Este păcat că am umplut două pagini vorbindu-ți de un nerod, motive mai adînci ar fi trebuit să lumineze epistola aceasta. Poate data viitoare. Altceva?! Sînt tot în munți, îmi rezum zilele citind mult, scriind cu perpetuă nemulțumire, ducîndu-mă la o școală unde puștii sînt frumoși și puturoși. Îmi pun la punct încă un manuscris, deja am trimis unul la "Cartea Rom. (Românească n. red.)", dar nu am prieteni pe acolo, nici n-aș suporta să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la Iași. Am citit mult, dar habar n-am ce știu. Poate pentru că niciodată n-am știut să-nvăț sistematic. Acum, însă, sigur și pentru că filistinul acela de director și-a dat completamente în petic, de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar eu nu pot nici să adorm noaptea dacă cineva mă jignește în halul ăsta și fără nici un motiv serios. Motivul poate fi totuși neputința-le, incultura în care zac, apărîndu-și condiția de intelectuali într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am fost cu ei la Voroneț și Moldovița și Sucevița și mai ales la Putna, unde am plîns o bucată de cer și o bucată de pămînt în preajma acelui mormînt sfînt. Știi că am ceva nereligios în mine, o inapetență perpetuă pentru ritualurile de orice fel, însă drumurile acestea pe la mănăstiri sînt între cele mai frumoase drumuri ale vieții mele. Cred că am tare mult bun-simț în fața valorii, fie ea laică sau de altă nuanță. Deci, multe zile cu acei copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
parc și vizitării grădinii zoologice se epuizase. Ce repede a trecut timpul, nu-i așa, Titi? E momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE Din dorința de a scăpa de bombardamente și adăposturi, dar mai ales de nesuferitele tranșee în care puteai contracta oricând o pneumonie, tata își duce familia la țară, în comuna Romanești, lângă pârâul Amaradia, aproape de orașul Craiova. Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-un imobil cu chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite pe întreaga durată a zilei, ele având regim de "flotant" doar în timpul nopții, când toată plodărimea asta care alcătuia Babilonul imobilului se retrăgea la culcare. Dar omul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hilar la comanda cuiva: de aici și până aici interval de timp pe care s-a convenit să-l numim viață. Când "păpușa" și-a descărcat ultimul atom de energie, este "ascunsă" la doi metri sub pământ, intrând în circuitul perpetuu al materiei universale. Ecce homo! Dată fiind situație pe care v-am relatat-o, părinții mei au decis că e momentul să părăsească localitatea Romanești și să-și mute familia în altă parte. După ce s-au făcut cu pioșenie toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță perpetuă: stânga dreapta, stânga dreapta. A așezat cartoful pe marginea plitei și l-a secționat cu trei incizii transversale, din care au rezultat patru felii de cartof de dimensiuni inegale: două extremități și două rondele din centru. Mi-a cerut sticla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până în vara aceasta. Dar cum timpul în desfășurarea sa eternă aduce inevitabil și anumite modificări, Haiduc așa se numește eroul nostru a priceput și el, cu mintea lui de patruped, anumite disfuncționalități în sistemul pe care-l considera ireproșabil și perpetuu. Bunăoară, observase că în crăticioara lui nu i se mai punea cu regularitate apă proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli setea din pârâiaș. E drept că, în vremurile bune, adică atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg." (T. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne-o relata. Ne aflam sub vraja cuceritoare a unui narator peste care coborâse, ca o mană cerească binefăcătoare, harul divin. Eram în transă. Eram teleportați fără voia noastră, fără să ne dăm seama, în lumea adamică și mirifică a perpetuului Eden. Era atâta concretețe în modul de expunere al mamei, atâta artă interpretativă, atâta realism imaginar, încât puteam atinge, fără probleme, pe oricare dintre ființele care populează Grădina la care visează să ajungă o lume întreagă, după ce moare... Dar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ființelor omenești, ucise fără milă. Hornurile înalte și roșii ale crematoriilor se înnegriseră de straturile de cenușă umană depuse succesiv pe suprafața lor, iar soarele își arăta doar o părticică din măreția, puterea și căldura lui, aflându-se într-o perpetuă și înspăimântătoare eclipsă. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor (Psalm 113:24) Cerul este tronul Meu și pământul așternut picioarelor Mele. (Fapte 7:49) Pe deasupra oceanului planetar, peste pădurile și munții acestui Pământ, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
7. "AB OVO" sau RĂDĂCINI BINARE 24 8. FAȚĂ ÎN FAȚĂ 26 9. MARIAJUL 28 10. SPRE NECUNOSCUT 30 11. DEPORTAȚII 32 12. BUCURII ȘI NECAZURI 36 13. PARCUL BIBESCU sau "RĂZBOI ȘI PACE" 38 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE 49 15. VINE AMARADIA MARE! 55 16. RĂCEALA 58 17. BAPȚEA 60 18. BUNICA ȘI NEPOATA 64 19. SPRE ALTE ORIZONTURI 70 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ 71 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Parcă am fi în fața unui Ianus al chestionării! Pe ambele fețe câte o interogație. Ambele fețe la fel de expresive și semnificative ca mesaj. Mai bine zis, ca jumătate din mesaj. Pentru că răspunsul-mesaj, în "totalitatea" sa, întârzie. Poate că e o întârziere perpetuă, întru tristă eternitate ce nu sugerează totdeauna soluții... Sper să accepți această remarcă din partea unui coleg care a publicat cinci cărți de interviuri, adică unul care a pus, a tot pus sute de întrebări... De aia și trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității estetice, artistice, să o citească atent, comparativ, sub lupa "stropului de eternitate" care este metafora, în raport cu indubitabilele valori consolidate în timp. Acolo, unde nu mai este operativă taxonomia, drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că încep de la facerea lumii. (Din volumul "Spectacol în aer liber o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961) În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu LIMBA, cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică). Deși m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă A.B.Stimată Doamna Nina Cassian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
le-ați povestit în cărțile Dvs., dar...povestiți totuși cititorilor care n-au reușit să vă citească ultimele cărți. În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu "limba", cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. A.B.Cum era cenzura comunistă și cum scăpați de ea? Ce tertipuri foloseați? Poezia scrisă în România în perioada comunistă era cu ceva mai prejos decât alte literaturi ale altor popoare? Cea mai cumplită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Se spune de la o vreme că omenirea suferă de vitamine utopice. Alăturându-ne tânărului nostru homo technologicus, pentru care lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, ci ceea ce credem despre ele, ne aventurăm pe drumul sinuos al unor utopii în perpetuă actualizare: argoul, poezia, teatrul și globalitățile efective ale organizării și animării cetății moderne. Sunt român de origine germană, familia mea fiind din Bucovina, nici măcar din Transilvania. Eu și destinul meu suntem două belele puse cap la cap A.B.Domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din România. De aceea putem ușor observa că după evenimentele din Decembrie, foarte puțini scriitori au întrerupt exilul și s-au "repatriat". Cei mai importanți dintre aceștia au continuat și continuă să rămână într-un exil continuu. Probabil că această perpetuă exilare își are un rost pe care nu-l putem descifra încă în toate elementele sale. A.B.La ce lucrați în prezent? La o ediție de autor a tuturor poemelor pe care le-am scris de-a lungul existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
E un monstru, cum a spus autorul, care trebuie cunoscut. Are 1500 de camere, din care 1200 cu baie. Are mai multe săli de mese imense, fiecare decorată În stil diferit. Totul e public, saloanele, barurile, restaurantele, fumoarere. O mișcare perpetuă În saloanele de ceai; cafenele, saloane de recepție, sala de biliard, salonul doamnelor, care e salonul Mariei Antoaneta. Magazin de flori, fotograf, birou telefonic, birou telegrafic, trei cabinete medicale, ziare, reviste; biroul hotelului cu 1500 de cutii cu numărul camerelor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
poate ajunge vreodată în situația acestui personaj, anonim, până acum. Dar, întrucât cunoștința cu acest iranian am făcut-o în împrejurări speciale, atunci când mi s-a oferit nesperata șansă de a ajunge pe pământul sfânt al Indiei, într-un moment (perpetuu, de altfel) de sărăcie pecuniară ce nu-mi oferea nicio posibilitate logică de proiecte de călătorie spre alte meleaguri, voi deconspira: personajul care a cunoscut nemijlocit iubirea dumnezeiască este Ramin. În povestirile mele indiene o să întâlniți acest personaj, o să cunoașteți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]