64,416 matches
-
Palestinaț suntem celebri pentru că voi sunteți dușmanii noștri". Al doilea element al tripticului răstoarnă balanța. Acum, nu imaginile sunt concludente, toată miza se concentrează la nivelul interacțiunii verbale ale personajelor insuficient individualizate. Aici e momentul când Godard își rezervă un personaj: el însuși, ținând o prelegere în fața unor studenți din Sarajevo. Firește, vorbește despre teorie de film. Ceea ce e neașteptat e modul în care îl critică pe Howard Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
de emoție: "Mamuca a căzut în capcana lui Toderiță în însăși ziua închipuitului duel". Și, pentru că tot tîrgul vuia despre acest duel, provocat de salvarea onoarei ei, " Mamuca începu să-i vorbească despe Ťnecesitatea căsătoriiiť". În finalul nuvelei, unul dintre personaje, publicistul Vladimir Aleșchin-Uho (în spatele căruia se ascunde istoricul Vasile Alexandrescu-Urechiă, cu care Hasdeu era în conflict deschis) publică în ziar un articol pretențios-ridicol contra duelului de factură aristocrat-romantică, un fel de manifest anti-duel: "Duelul este unul din resortele favorite ale
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
și comportamentul abject al procuraturii față de omul Dinu Patriciu, care a fost umilit public într-un mod incalificabil, care a fost transformat subit, dintr-o personalitate politică și un actor economic proeminent, într-un fel de Genică Boerică, într-un personaj interlop de cea mai joasă speță, este o distanță incomansurabilă care poate fi măsurată doar prin sfidarea căreia îi este supusă acum întreaga societate românească. Încercarea stalinistă de a-l îngenunchea pe cel cercetat, antepronunțarea, presiunea psihică și privarea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
Tot în contul acestei deschideri existențiale trebuie consemnată și atenția - caracteristică - pe care cercetătorul o acordă culiselor vieții literare, puzderiei de "mărunțișuri" ce se ascund în dosul scenei, însă care pot contribui neîndoios la buna înțelegere a spectacolului și a personajelor angajate într-însul. Istoria e însoțită de ceea ce francezii numesc la petite histoire, acea savuroasă lume a anecdotelor, cancanurilor, vorbelor de spirit apte a oferi Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
direct din engl. to scan ("a examina, a scruta"), dar nu fără contribuția computerelor, mai ales în evoluțiile figurate și glumețe: "Omul a stat probabil numai cîteva zile în România și imediat a scanat situația" (EZ 3411, 2003, 19); "patru personaje care își Ťscaneazăť inimile și sentimentele" (eva.ro); "o întreb pe Nadine ce dorește. ŤScaneazăť totul, știți cum sunt copiii" (moaraluicalifar.go.ro). A (se) seta și a se reseta au în româna vorbită unele sensuri care provin în mod
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
de orice sursă de contaminare cu bolile societății românești. Toate aceste lucruri - ca și multe altele din aceeași familie - sunt strâns legate de ceea ce, cu un cuvânt politicos, se numește "moștenirea Iliescu". Dacă n-ar fi existat un astfel de personaj nefast, însetat de putere ca nici un alt actor de pe scena politică actuală, societatea românească - spun o banalitate - ar fi fost cu totul altfel. N-ar mai fi existat această fractură - parcă tot mai de nevindecat - între diversele grupuri și clase
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
comun admirația pentru Liviu Rebreanu, simțul moral acut, fibra de opozanți și subversivi, spiritul analitic al prozei, conștiința dramatică a confruntării cu sistemul comunist (cenzura i-a obstrucționat semnificativ), prezentă atât în atitudinea lor ca scriitori, cât și în comportamentul personajelor. Un realism psihologic incisiv, cu valențe sociale și politice ofensive, se orientează tematic spre obsesia adevărului. Nedreptățile sau falsele înțelegeri îndârjesc personajele lor, sensibilizate de suspiciune și vinovăție. Vladimir Beșleagă a devenit un scriitor incomod după 1970. Până atunci, în
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
sistemul comunist (cenzura i-a obstrucționat semnificativ), prezentă atât în atitudinea lor ca scriitori, cât și în comportamentul personajelor. Un realism psihologic incisiv, cu valențe sociale și politice ofensive, se orientează tematic spre obsesia adevărului. Nedreptățile sau falsele înțelegeri îndârjesc personajele lor, sensibilizate de suspiciune și vinovăție. Vladimir Beșleagă a devenit un scriitor incomod după 1970. Până atunci, în așteptarea unui timp prielnic pentru a-și afirma adevărata vocație (aceea de romancier preocupat de problemele grave ale existenței umane), a publicat
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
și repudiat concesiile ideologice) mai mult decât a făcut-o la noi Augustin Buzura, cu care l-am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
pe care Alexandra Târziu o gustă, în America precum în România, ca pe untura de pește. Rea la gust, nesuferită, ți se dă cu lingurița și ești convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
Cavalerul Stelei de Aur, categorisit de Stalin drept cel mai bun roman despre țărănimea colhoznică, le-a produs cititorilor sovietici și celor din democrațiile populare o impresie de neuitat. Câțiva ofițeri din armata sovietică, luându-l pe eroul romanului drept personaj real, i-au scris o scrisoare plină de admirație, probând încă o dată încrederea rusului în cuvântul scris: "Mult stimate Serghei Timofeevici, - scriau ofițerii, - citind romanul lui Semeon Babaevski, am fost foarte interesați de faptele Dumneavoastră vitejești și am fost foarte
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
a fi mult mai puțin decât poet: Astăzi suntem un popor/ și nu doar niște prostănaci păcăliți/ și astăzi sare în ajutorul/ parlamentului nostru/ Saharov,/ ștergându-și sfielnic/ ochelarii crăpați." Evtușenko și-a denumit autobiografia roman, adunând la un loc personaje imaginare cu altele reale. în esență, cartea se învârtește în jurul puciului din august 1991. A scris un capitol-unicat, o confesiune ca din partea lui Gorbaciov, mai exact a "gândurilor" lui, - altul despre Elțîn, căutându-și șosetele înainte de a pleca la luptă
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Magda Teodorescu Credința e dovada lucrurilor pe care le-am risipit" - așa își începe Andrei Codrescu unul dintre poemele aparținînd unuia dintre personajele inventate de el. Cam în aceeași perioadă, sculptorul Paul Neagu, plecat și el din România, crea un grup cu rezonanțe filozofico-lingvistice, foarte la modă peste cîțiva ani: Generative Art Group, numărînd patru alter-ego-uri, care-i permit, după cum singur mărturisește, să
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
predăm literaturi la universități sau fișăm teoriile postmodernității pentru sofisticate doctorate, îi savurăm săptămânal în "Gazeta Sporturilor". Două motive explică, în general, audiența ridicată a acestor editorialiști de sport. În primul rând, sunt foarte informați. Cunosc în amănunt istoria sportului, personajele ei, vorbele de duh rostite de eroii cu sau fără ghilimele ai sportului. Secundo, scriu înnebunitor de bine. Cei deja menționați sunt mai mult decât niște jurnaliști cultivați, sunt scriitori în deplinul înțeles al termenului. Ascultați-i pe comentatorii de
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
mai recent roman al profesorului american seamănă și nu prea cu precedentele sale cărți. Seamănă în măsura în care relativismul specific logicii sistemelor fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în istoria omenirii sub chipul unor identități reale din cartea de istorie sau chiar sub cel al unor personaje fictive din marile romane ale literaturii universale. Existența omenirii, așa cum este ea percepută de Constantin Virgil Negoiță, seamănă cu un vis în care se amestecă Biblia, Istoria și marile romane care ne-au marcat formarea intelectuală. Aproape că nu există
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
stilul autorului - direct, alert, fără ocolișuri epice - cititorul masculin al acestor povestiri are chiar ocazia să se simtă precum femeile agățate și "sexuite" una-două de naratorul hărțuitor care trece imediat la fapte. Fără preludiu. Lipsa unor sentimente mai delicate la personajele sale clișeizate Dumitru Ungureanu încearcă să o suplinească printr-un stil uneori încărcat, aproape manierist. Numai că, se vede treaba, limbajul nu poate întotdeauna ascunde lipsa emoției. Probabil că, în ciuda linearității și a platitudinii lor, stilul ar fi ridicat aceste
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar fi arătat că nu își disprețuiește personajele feminine chiar dacă le refuză tandrețea unui elementar preludiu. Pentru că Dumitru Ungureanu nu arată înțelegere pentru femeile sale de hârtie. Doar le "sexuiește", așa cum face și cu proza pe care o scrie. Obscenitatea lui Dumitru Ungureanu, atâta câtă este, nu vine
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după Sadoveanu. Eliberat de tema sa preferată și concentrat exclusiv asupra texturii stilistice a manierei, seriozitatea lui Dumitru Ungureanu izbutește în moș Din, "profesorul" de coasă, primul său personaj simpatic și un text liric frumos la citit. Celelalte povestiri "atipice" sunt toate pasabile. Reportaj despre mine însumi este un exercițiu textual fragmentar datat, ca de altfel și , Comoara e o povestire care te face nostalgic după Slavici și Gala
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
acum încolo urmează a fi determinat, severul Ressu a intrat abrupt în faptul epic și în istoria clipei. Plasate undeva prin anii '20-'30, în acei ani frumos garnisiți cu menajere baroce și cu gangsteri coborîți din Al Capone precum personajul urmuzian din maimuță, cu negri sălbatici și cu efebi slujindu-l pe Onan în fața icoanei întrupate exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
așadar foarte puțin epică. Deși avea tot ce-i trebuie pentru a deveni un han al Ancuței. Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de microfon japonez, înregistrînd limbajele diverselor personaje, se profila chiar un conflict - politic, social psihologic - între lumea închisă a pensiunii, ca o recluziune voită, forțată, și lumea avidă de schimbări din afară) către ora prînzului, cînd ușa se auzea scîrțîind (...) și un prim client intra cu timiditatea
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
celui care știa că a venit prea dvreme" (pp. 34-35). Dar ea nu este decît locul de întîlnire al amintirilor naratorului, martorul mut și pretextul rememorării fragmentare a evoluției sale din primii ani ai copilăriei pînă la vîrsta deplinei maturități. Personajele și amintirile se amestecă, oameni care au reprezentat la un moment dat centrul existenței naratorului părăsesc, pe nesimțite, cadrul, apar figuri noi, uneori se simte arsura unui sentiment uitat, totul este confuz, cum însăși viața, chiar dacă, uneori, din malaxor ies
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului, când îl cita pe celebrul critic italian, în legătură cu mitocănimea urât mirositoare și cu personajul în pelerina neagră lungă până la pământ, - latrina ambulantă - care striga în gura mare în mijlocul mulțimii strânsă de o zi și o noapte în Piața Sf. Petru și aflată sub presiune: Cine vrea să se...?... (Rom. lit. fiind mai pudică.)
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
în traducerea lui Gianni Schilardi, Argo, 2004 ș.a.m.d. Comunicările prezentate, în decursul celor două zile, au adus în prim plan câteva aspecte esențiale pentru înțelegerea "fenomenului" Istrati: în primul rând problematica și des invocata relație dintre autor și personajul narator (Adrian Zografi), aspectele senzaționale și romanești ale biografiei scriitorului, care au contribuit din plin la conturarea "personajului" Istrati (personaj cel puțin la fel de important ca și opera); apoi semnificația călătoriei și a spațiului mediteranean în literatura istratiană, pe larg analizată
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
adus în prim plan câteva aspecte esențiale pentru înțelegerea "fenomenului" Istrati: în primul rând problematica și des invocata relație dintre autor și personajul narator (Adrian Zografi), aspectele senzaționale și romanești ale biografiei scriitorului, care au contribuit din plin la conturarea "personajului" Istrati (personaj cel puțin la fel de important ca și opera); apoi semnificația călătoriei și a spațiului mediteranean în literatura istratiană, pe larg analizată în intervenția Pamelei Serafino (de la Universitatea din Lecce), care a insistat între altele asupra dublei semnificații a acestui
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]