7,838 matches
-
timp prin Însuși sistemul acestor practici, nu este necesar oare să renunțăm la a mai folosi această noțiune și, a fortiori, și pe cea de identitate culturală? Deși autorul nu merge chiar până la a preconiza un asemenea abandon, Întrebarea rămâne pertinentă. Pasul următor este de altfel făcut de John Crowley, Într-un text de o rară profunzime (Crowley, 2000, pp. 41-42): „A gândi cultura ca pe o moștenire este un fapt incompatibil cu Înseși condițiile care fac cultura sensibilă politic: repunerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
teritorială preexistentă; ea permite ca apariția democrației reprezentative să se Înscrie În prelungirea acestei logici. Oricât ar fi de subtil, dispozitivul astfel constituit nu este imuabil: din clipa În care teritoriul național Încetează să mai formeze un cadru de identificare pertinent, referința la popor alunecă din registrul unitar În registrul rebel. Estomparea formelor obișnuite ale acestui tip de referință Își găsește explicația Într-un proces de „deteritorializare” a identităților politice: sistemul de supunere care a permis consolidarea bazelor statului se fisurează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care acestea se Înscriu cu specificul lor arhitectural, social, economic și cultural, „noile” entități, adevărate „rezervoare de viață și de locuri de muncă”, dar și locuri de „creare de proiecte”, sunt menite să constituie de-acum Înainte un ansamblu mai pertinent și mai coerent decât lasă se se Întrevadă decupajul administrativ, moștenire subtilă a diviziunilor Vechiului Regim și a manipulărilor spațiale succesive care au avut loc de la Revoluție Încoace. Dincolo de toate acestea, mișcarea intercomunală deschide calea descentralizării, favorizând emanciparea localului, și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intervenția în procesele de înlănțuire monologică și dialogică. Nu trebuie să concluzionăm, totuși, că discursul poate fi interpretat numai dacă receptorul are acces la totalitatea informațiilor contextuale, căci pe de o parte, aceste informații nu sînt în egală măsură relevante / pertinente, iar, pe de altă parte, unele dintre aceste informații sînt înscrise în text sub forma indicilor de contextualizare. Lingvistica modernă în ansamblul ei a neglijat dimensiunea contextului, pornind de la ideea că ar fi posibil, chiar necesar, ca descrierea unităților lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificația frazei utilizate nu ne îngăduie să putem prevedea toate aceste sensuri; acestea depind, în primul rînd, de valoarea referențială a discursului, respectiv, de informațiile pe care acesta le oferă, în funcție de împrejurările în care este folosit. După Dominique Maingueneau, instanța pertinentă în materie de discurs este cuplul format din locutor și alocutor; prezentul enunțării nu aparține doar locutorului, ci este un prezent al interlocuției. Înlănțuirea replicilor în cadrul dialogurilor se fundamentează nu doar pe ceea ce a spus locutorul, ci, mai ales, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
legi ale discursului care se aplică valorilor semantice, plecînd de la premisa că, prin introducerea valorilor argumentative în semnificație, frazele se descriu deja prin raportarea lor la ceea ce se face cu ele enunțîndu-le. Legea exhaustivității prescrie că un enunț furnizează informația pertinentă "maximă". Dintre toate informațiile de care dispune, enunțiatorul va oferi destinatarului pe acelea care sînt, după aprecierea lui, cele mai importante pentru acesta. Această lege cere ca locutorul să dea, asupra temei despre care vorbește, informațiile cele mai puternice pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
principiu general - principiul pertinenței -, conform căruia orice enunț poartă în el însuși garanția propriei sale pertinențe optimale. Pertinența se definește pornind de la două condiții: (a) cu cît interpretarea unui enunț cere mai mult efort, cu atît enunțul este mai puțin pertinent; (b) cu cît un enunț produce efectele vizate, cu atît el este mai pertinent. La fel de important ca principiul cooperării este și principiul pertinenței care se referă la calitatea discursului de a fi adecvat, bine fundamentat; în acest sens, legea exhaustivității
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sale pertinențe optimale. Pertinența se definește pornind de la două condiții: (a) cu cît interpretarea unui enunț cere mai mult efort, cu atît enunțul este mai puțin pertinent; (b) cu cît un enunț produce efectele vizate, cu atît el este mai pertinent. La fel de important ca principiul cooperării este și principiul pertinenței care se referă la calitatea discursului de a fi adecvat, bine fundamentat; în acest sens, legea exhaustivității este subordonată principiului pertinenței, adică locutorul dă maximum de informații, dar numai pe acelea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de informații, dar numai pe acelea susceptibile de a conveni destinatarului. Detaliile copleșitoare sînt tot atît de criticabile ca și reținerea unei părți a informației. Evaluarea pertinenței unui enunț depinde de destinatari. Ei vor judeca mai mult sau mai puțin pertinent un enunț în funcție de cunoștințele de care deja dispun într-un context dat. Un alt principiu care condiționează comunicarea este principiul sincerității, conform căruia se presupune că orice enunțare este sinceră. Pentru că actele indicate în sensul literal al enunțului sînt întotdeauna
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numerici la parametrii sociolingvistici care au definit construirea corpusului, transformînd constatările în opinii. De la nivelul primar al datelor observate (raport statistic de reprezentativitate), se poate urca, pierzînd proporțional din siguranța pe care o conferă cifrele, înspre analiza fenomenelor observabile (raport pertinent de mărturie), a discursurilor vizate (raport de ilustrare), a faptelor explicative (raport de interpretare), pentru a le îngloba în final într-o teorie, menită să sintetizeze explicația prin relațiile de structurare. Studiile de lexicometrie își dovedesc utilitatea la ora actuală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tehnologii (de memorare, transmitere și dislocare) și, pe de altă parte, convingerile, modurile de gîndire și organizare umane. Ceea ce interesează specialistul în mediologie sînt tocmai aceste relații și determinări reciproce care se stabilesc între obiecte sau concepte. Analiza mediologică devine pertinentă în condițiile punerii în relație a două concepte diferite și urmărește detectarea consecințelor reciproce rezultate în planul zonelor de interacțiune. Din perspectiva "gradului de risc epistemologic", inerent abordării mediologice, R. Debray propune o clasificare a tipurilor de interacțiune. La un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel didactic), cu secvențe persuasive avînd diferite grade de autonomie. V. argumentare, demonstrație, retorică. GREIMAS - COURTES 1993. RN PERTINENȚĂ. Conceptul de "pertinență" s-a impus în lingvistică prin Școala de la Praga și ține de dezvoltarea teoriei fonologice structurale. Sintagma trăsătură pertinentă este folosită pentru a desemna caracteristicile articulatorii sau acustice ale fonemelor care permit acestora să se opună între ele. Teoria pertinenței a fost propusă de D. Sperber și D. Wilson pentru a explica comportamentul comunicativ din punct de vedere cognitiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Inspirîndu-se simultan din sensul comun al termenului și din noțiunea de "medii cognitive mutual manifeste", analizată de D. Sperber și D. Wilson, P. Charaudeau consideră că, în actul comunicării, participanții își recunosc reciproc aptitudinile și competențele care le permit intervenții pertinente cu referire la subiect. Actul de vorbire este motivat în acest fel de intenția de comunicare. V. act de vorbire. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. DM PLAN (al enunțării). În teoria enunțării și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs), 4) textele poetice și 5) enunțurile de discurs indirect liber (care se raportează la o situație de enunțare "translatată"). Pentru D. Maingueneau, este pertinentă dihotomia plan ambreiat (în relație directă cu situația de enunțare; vor intra aici majoritatea enunțurilor produse în cadrul comunicării) și plan non-ambreiat (desprins de situația de enunțare, în care se construiește un univers aparent autonom; vor intra aici nu numai textele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbilor: engl. that is, fr. c'est-à-dire, germ. dass heisst, lat. id est). Studiile de caz în funcționarea acestor mărci sînt în măsură însă să confirme că prezența lor într-o construcție articulînd o pereche de enunțuri nu este întotdeauna pertinentă pentru a releva existența unei reformulări și de aceea prezența lor este, de cele mai multe ori, facultativă. Mai mult, din perspectiva argumentației, trebuie avuți mai degrabă în vedere acei conectori și operatori argumentativi ce reprezintă manifestările forței argumentative cu care locutorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe măsură ce ia cunoștință cu ele. Putem astfel vorbi de existența unui proces în buclă: scenografia este forma de manifestare a discursului, în același timp, însă, pe măsură ce se desfășoară, discursul se legitimează prin scenografia pe care o prezintă, instaurînd-o drept singura pertinentă pentru a transmite mesajul intenționat. Scenografia dă naștere discursului, care, la rîndul său, o materializează; ea este atît condiție, cît și produs al discursului. V. discurs. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU 2004. NM SCHEMATIZARE. Teoria "schematizării" a fost dezvoltată de J.-B
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
combinărilor posibile și apoi determină locul pe care îl ocupă în ansamblu din perspectiva frecvenței. Dacă proporția este mare, peste 5%, de exemplu, constatarea poate fi considerată semnificativă, folosirea cuvîntului este specifică în textul vizat și ea trece de maniera pertinentă a legilor de uniformitate a repartiției. Această pertinență poate fi marcată de un indice de specificitate, pozitiv, negativ sau banal, și măsurată printr-un coeficient de specificitate. Pot exista patru cazuri din punctul de vedere al indicelui de specificitate: 1
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i z e i d i s c u r s u l u i, se menționează suprafața discursivă pentru a opune corpusul așa cum se oferă cunoașterii imediate de același corpus care face obiectul unei operații de extragere a elementelor pertinente pentru o anumită cercetare. V. analiză, corpus. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SUPRASTRUCTURĂ. Potrivit lui T. A. van Dijk, într-un model cognitiv al textualității, se distinge un prim nivel, construit dintr-un sens (o reprezentare propozițională) și o valoare ilocutorie (un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
profeții valorizează istoria, ajungând să depășească viziunea tradițională a ciclului. Se poate spune despre evrei că au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, concepție reluată și amplificată de creștinism"7. Observația lui Eliade, deși pertinentă, este amendată de teologul german Pannenberg în ce privește preeminența atribută profeților în valorizarea istoriei. Chiar înainte de apariția primelor scrieri biblice, adică a Cărții lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
orchestră și mai ales o memorabilă întâlnire imaginată cu Richard Strauss. Ocazie de a rememora compromisurile marelui compozitor cu cel de-al Treilea Reich, o doză de naivitate în a judeca Germania timpului, dar și de a pune câteva întrebări pertinente: „De ce trebuie să etalăm cât de bestiali putem fi? Părem să ne mândrim cu aceasta. Ne mândrim înfățișând o varietate infinită a bestialității. Și, râzând pe înfundate: Cum ar suna un nou poem muzical, «Variațiuni pe tema bestialității»?“. Un roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
anul 1981, Elyzabeth Blackburn a descoperit telomeraza, la ciliatul Tetrahymena termophila. Acesta este un microorganism unicelular la care cromozomii suferă numeroase remanieri profunde, reprezentate de multiple fragmentări, urmate de rearanjarea fragmentelor în cromozomi meiotici. Descoperirea telomerazei a oferit o explicație pertinentă pentru paradoxul menținerii constante a lungimii cromozomului eucariot la capătul 5’ al fiecărei replici leading, la care, în urma exciziei ARN primer rămâne un gol, deoarece nu există posibilitatea de a se oferi ADN polimerazei un capăt 3’-OH de la care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
prinde pe Snopes asupra faptului și îl ucide. 3.3. Refracții temporale în text: Pnin de Nabokov Destul cu teoria. Ar fi cazul să ne întoarcem către un text ce poate fi lesne explicat și să cercetăm cam cît de pertinent poate fi modelul genettian. Și aici este important să amintim că, oricît de bine ar fi fost să se prezinte separat ordinea cronologică, durata și frecvența, în practica textului propriu-zis acestea constituie parametri care se evidențiază sau interacționează în moduri
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
comparativă atentă, utilizînd exemple simplu construite. Cunoașterea unuia dintre cei doi autori menționați ar constitui o bună pregătire pentru o trecere analeptică la sursa lor principală de inspirație, lucrarea lui Genette (1980,1988). Genette (1980) a inclus și o introducere pertinentă de Culler; este esențial să fim familiarizați cît de cît cu opera lui Proust, În căutarea timpului pierdut, pe baza și în jurul căreia a fost elaborată teoria, pentru a înțelege cum se cuvine analiza întreprinsă de Genette. Cărțile publicate de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate în țările occidentale se explică prin absența unor factori de structurare. O gradație internă poate fi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
reînnoit al lui Rokkan exclude atât sistemele etnicizate propuse de analiza lui Badie, cât și cazul major al Rusiei. Acesta din urmă se dovedește cu atât mai misterios cu cât nivelul adoptat pentru analiză Federația Rusă nu e cel mai pertinent: este preferabilă analiza partidelor și clivajelor politice în Europa pornind de la grupurile politice ale Parlamentului european. Vom face o ultimă observație: sistemele de partide din țările fostului "lagăr socialist" care se supun modelului de analiză promovat de paradigma lui Rokkan
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]