4,013 matches
-
se ia curentul, atunci, pe întuneric, putem încerca să ne furișăm în camera aia secretă, noroc că are el o cheie franceză de-a lui taică-su, pe care a adus-o în eventualitatea unui caft, iată însă că acum pică bine, putem scoate cu ea șuruburile cu care-i fixat grilajul. Eu am întrebat de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să le bea clienții, cei de-ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii înapoi, poate le dă și-o bere, nu-i strică nimănui o gură de bere, o să vedem ce bine pică după o alergare, curat medicament. Duba cenușie mă urmărea de două zile, dar n-am îndrăznit să spun nimic, conștient că oricum nimeni nu m-ar fi crezut, iar dacă totuși m-ar fi crezut, ar fi fost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cărui furie creștea pe măsură ce-și revedea viața defilîndu-i prin amintire. De treizeci și cinci de ani se servește de pretextul ăsta ca să mă țină sub autoritatea lui. Mi-a spus mereu că mama a murit din pricina ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate felurile de rufe ? — Am câștigat un premiu la spălat când eram în școală, răspund dând din cap modestă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu asemenea brațe. În viața reală, vreau să zic. — Pot să-mi ceri absolut orice vrei, continuă. Orice legumă de sezon, mă refer. Nu trebuie decât să-mi spui de ce ai nevoie. — A, legume, zic, în clipa în care îmi pică în fine fisa la ce se referă. Pentru gătit. Ăă... da. Păi o să am nevoie. Cu siguranță. — Am înțeles că ai studiat cu nu știu ce mare șef bucătar cu nu știu câte stele, Michelin nu știu cum. Se încruntă ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă sui în vagon. Îmi văd chipul în geamul din față, palidă și lipsită de orice expresie. Și, tot timpul, îmi zbârnâie în minte același lucru. 28 mai. 28 mai. Abia când ajung la clădirea în care stau îmi pică fisa. 28 mai. Chelsea Flower Show. Sigur că da. Toată ziua de 28 mai am fost cu toții în Chelsea, Arnold, Ketterman, Guy și cu mine, socializând ca între colegi de drept corporatist. Arnold a venit direct de la Paris și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din sprîncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zîmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mîna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat din Clerkenwell super În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de alt bărbat ! Mi-ai promis, Emma ! — Pentru că nu era ! Însă... acum e. Și trebuie să pice din clipă-n clipă... Connor, crede-mă, nu e bine să te bagi În povestea asta. Îl Înșfac de braț și Încerc să-l ridic, dar are șaptezeci și ceva de kile. Connor, te rog frumos. Nu ne Îngreuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
presupunem pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-numit interviu cu oameni de afaceri, la televiziune ? Aidan se holbează la mine, cu aerul că abia cum Îi pică fisa. Ia stai așa. Interviul cu Jack Harper. Despre ăsta vorbești ? Ne-am uitat și noi la el, la bar. — A, bravo ! Îmi arunc mîinile În aer. Extraordinar ! Pentru că știi, ar fi fost mare, mare păcat ca măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-a curmezișul celor dorite de Moru și mai știu că tocmai am spus ceva greu de Înțeles, dar asta nu e greu decât pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sistemelor umblă cu limba scoasă după nurii și apartamentul domnișoarei Carbon, cu toată mutra ei de platinată lălâie! Iar gusturile sunt întotdeauna perverse, nu-i așa? Domnului Iordănel de pildă îi plac femeile distinse, angelice chiar, și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și de unde să-i pice lui vreo Ingrid Bergman, vreo divină Garbo? S-a umplut lumea de Sabrine, de nasoale, ce vremuri! Ce muieri! Domnișoara Carbon în schimb se dă în vânt după genul Johnny Weissmüller, și de unde să-i pice ei Tarzani chipeși, de treabă și curați cu inima? Într-o junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că vrei să mă întrebi ceva. Spune, cu ce te pot ajuta? Aurora, am un fel de necaz profesional. Tu ai auzit vreodată de sabia lui Mihai? ─ A arhanghelului? Firește. Desparte pe veci lumea noastră de raiul din care am picat. Nu mai e voie! Asta de care zic eu e o sabie de pe la noi, despre care se zice că i-ar fi aparținut lui Mihai-Vodă și ar fi fost depusă la Cozia până prin ’40. După război ar fi fost dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a câta oară? S-a oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah, îi vine să... De dimineață i-a mai picat pe cap și-un fraier, un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apare ca o nouă binefacere. Minunat, își zice, mă simt minunat. Habar n-am unde sunt, habar n-am ce beau, habar n-am cine sunt și mă simt mi-nu-nat. Și deodată îi vine să râdă și chiar râde, ceea ce pică bine fiindcă Aurora tocmai a spus un banc. Hai să vă arăt ceva, începe Aurora când prietenii au terminat de chicotit. Pascal se bucură. Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să vii cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrebat la Prefectură, așa de-o curiozitate? Sau mai sus, la ai voștri, la partid, ai întrebat? - Emilian, zău, încerca nevastă-sa să-l liniștească. Nu facem politică aici, așa ne-am înțeles. Ce vină are Sorin, de ți-a picat pă bietul de el, acuma la momentul de tristețe care-o trece?! Ce, s-a ales el de unul singur prefect? N-a fost democrație la votare? Lumea l-a vrut, că d-aia s-a votat liber. Lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îi spun doar pe ăștia doi, că i-am citit și eu aproape din scoarță în scoarță. Mai ales Mitrea Cocor, cu care, ca să zic așa, am copilărit la tinerețe și m-am dezvoltat. Dar pe câți alții nu-i picase lui Țonți la spurcare! Părintele Băncilă ridică din umeri: - Și dacă băiatul avea dreptate? Că el judeca probabil nu talentul, care e de la Domnul, ci caracterul omului. Și-i știi și tu pe scriitori... Oricât de mari or fi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Făcuse Seminarul cu Prea Sfințitul Serafiom, de p-atunci, de dinaintea lui Valerian. Prea Sfințitului Valerian, de păstorește acum din voia Domnului, chiar de suntem veri, vede mai altfel situația, când e vorba de politică... Și așa m-a scăpat. Îi picase și maiorului Goncea pe mine. Când Goncea auzea de preoți, parcă turba. Dar am scăpat... Voia lui Dumnezeu! Emilian pufni. - Am auzit că Goncea vă face biserică nouă aici. Așa că... Dădu să mai spună ceva, dar nu mai apucă. Persiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
salte, că-i știa secretul. Nu putea să-l omoare, dar l-a aranjat la canal, apoi la Aiud. Până a pățit-o și Teohari: în martie ’52 l-au alungat din ceceu, cu Luca, cu Pauker. A aflat că picase și Tudorache dintr-o bucată de ziar strecurată de un caraliu mai milos. Era și avântul ăla de după Cehoslovacia, cu discursul lui Ceaușescu care înnebunise mapamondul. Chiar și-a spus că dacă-l reabilitează se înscrie și în partid. „Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]