3,087 matches
-
Kay. — CÎt e ceasul? — Groaznic de tîrziu - sau groaznic de devreme, nu știu care pe care. Ai stat aici tot timpul? Nu te-ai dus În adăpost? Helen clătină din cap. Aș vrea s-o fi făcut. — Nu-mi place, Kay. Îi pipăi fața lui Kay, verificînd dacă are tăieturi. Ești bine? — Da, zise Kay. SÎnt foarte bine. Culcă-te la loc. Îndepărtă ușor părul lui Helen de pe frunte, urmărind cum i se liniștesc pleoapele, simțind cum o cuprinde emoția, și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă parte, și se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă parte, și se simți mai bine. Dacă-și Întindea mîna și atingea peretele, putea pipăi tencuiala scrijelită de cei care stătuseră acolo cu ani În urmă: J.B.decembrie 1922, L.C.V. nouă luni zece zile 1934... Datele nu erau prea vechi ca să aibă un aer straniu, dar Îi plăcea să se gîndească la oamenii care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen. Se gîndi acum din nou la Helen În timp ce o scutură pentru a o vedea făcînd vălurele. — Uitați-vă ce luciu are! Uitați-vă la nasturi! Căci nasturii erau din os, delicați ca o azimă, și incredibil de plăcuți la pipăit și la vedere. Binkie Își mută țigaretul dintr-o mînă În alta ca să poată ridica manșetele jachetei și să-și plimbe degetul mare pe suprafața satinată. — E-o chestie al naibii de fină, sînt de acord. — Ai văzut eticheta? E franțuzească, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bun, aș putea fi tentată. Încă o mai ținea pe Viv de braț. În regulă, fetițo, spuse ea cînd se așezară, strînseră paltoanele În jurul lor. Spune-mi ce s-a Întîmplat. Și reține: am renunțat la șansa de a fi pipăită de un funcționar divorcé, așa că trebuie să fie un motiv serios. Viv zîmbi. Dar zîmbetul se transformă aproape instantaneu Într-unul dureros. Simți cum lacrimile i se ridică În gît, ca Înainte, cînd simțise cum i se face rău. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei, o sărută pe buze. Își petrecu mîinile pe sub cămașa de satin să-i atingă carnea netedă și caldă de pe spate și talie. Apoi se duse În spate și-i ținu sînii În mîini, sprijinindu-le greutatea În palme. Îi pipăi curbura feselor, și văzu cum Îi alunecă satinul pe piele și coapsele pline. Apoi Își lipi obrazul de urechea ei. — Ești frumoasă. — Nu, zise Helen. Kay Îi Întoarse fața spre oglindă. — Nu-ți dai seama singură? Ești frumoasă. Am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul În poală. — Cum te mai simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Totuși, nu În interiorul bisericii. Nu, stăm aici. Dacă stăm În umbră, orice tîlhar de drumul mare sau cuțitar poate trece fără să ne bage de seamă. Merseră cu grijă În jurul turnului, mînă În mînă, ghidîndu-se după niște balustrade sparte și pipăind pămîntul accidentat. CÎte o rampă de trei sau patru trepte mici urca spre fiecare dintre ușile turnului; ele ajunseră la una dintre uși, și se așezară. Piatra era rece ca gheața. Ușile și zidurile din jur erau negre și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar veni mai aproape, Anne s-ar putea trezi. Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă lanterna. Ieși În hol, coborî o rampă, mergînd atent, pipăind drumul, pentru că scara era luminată doar cu un bec albastru. Probabil că pășise fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur german. Își Întinse mîinile și-l pipăi: era neted, tare și rece; simți chiar locul unde-i intrase În stomac și știu că, dacă și-ar pune mîinile la spate, i-ar putea atinge vîrful ieșindu-i pe-acolo, pentru că o pătrunsese adînc. Apoi Își veni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era; credea că știe unde anume i se strînsese sîngele Între fese și acum devenea lipicios. GÎndul o nevroză. Întrebă dacă se poate duce la toaletă, iar el o conduse pe culoar și-i arătă unde este. Se așeză și pipăi capetele dopului de tifon, fiindu-i teamă că ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fluierele picioarelor, făcînd vasele de porțelan să zăngăne. — Pentru Dumnezeu, spuse ea slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind locul, dacă aș ști unde este. — Nu vezi? — Nu. Dar tu? Aprinde o lumină, doar un minut. — Asta o să ne-o aducă pe cloșca bătrînă de la subsol. O să ne-alegem și c-un paznic la ușă. Și-asta ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ajute, dar ea Îl Împinse. — Lasă-mă În pace, zise ea, du-te! Nu sîngerase pe cît se așteptase, erau doar mici pete pe suprafața tampoanelor igienice, dar vîrful tamponului de tifon, care fusese alb Înainte, era ruginiu. Îl pipăi cu degetele; părea a fi mai liber decît la Început, și Își făcu din nou griji, gîndindu-se că o să intre În ea, unde se va pierde. Se uită la baie și Își imagină ce ar fi s-o umple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o parte, spuse Kay. Mai Întîi se duse În spatele ambulanței să Închidă ușile, iar apoi se Îndreptă spre cabină și urcă Înăuntru. Hughes stătea În ușă, stăruind pe lîngă ea. — Langrish, zise el, pentru Dumnezeu, gîndește-te la ce faci! Își pipăi buzunarul În căutarea cheii, apoi privirile i se Încrucișară cu ale lui Mickey peste umărul lui Hughes. — Mickey, spuse ea Încet. Dă-mi cheia. — Carmichael, nu i-o da, zise Hughes. — Mickey, dă-mi cheia. — Carmichael... Mickey ezită, plimbîndu-și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oprit și al doilea motor și mașina plecă. Cineva anunță pe altcineva că sunase semnalul de Încetare a bombardamentului, iar drumurile erau deblocate. Se gîndea la drumuri, la mișcare, și nu mai Înțelegea nimic. Își ridică mîinile spre cap. La pipăit, părul i se păru ciudat - era aspru și fusese pîrlit de scîntei. Pielea feței era moale În locurile În care o apăsa; Își aminti vag cum cineva Îi spusese că avea arsuri. Apoi Henry Varney veni din nou lîngă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un băiat blocați În subsolul casei. — Madeleine și Tony? — Așa Îi cheamă? SÎnt prietenii tău? — Madeleine este fiica doamnei Finch. — Doamna Finch? — Proprietăreasa mea. Ea... Nu mai adăugă nimic. Kay bănui să doamna Finch era femeia ucisă. Începu să-i pipăie brațele și umerii. Poți să-mi spui, Întrebă ea În timp ce-o palpa, dacă tu crezi că ai putea fi rănită? — Nu știu, zise fata, și Înghiți și tuși din nou. — Poți să-ți miști picioarele? — Cred că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din România a editat peste 25 cărți de epigrame, aforisme, proză și este inclus în peste 80 de culegeri/ antologii De 1 martie În țară-i mare sărbătoare, Eu anu-întreg o tot aștept, Căci mărțișoru-i o favoare, Când poți să pipăi câte-un piept. Gentilețe De ziua voastră, dragi femei, Vă dăruiesc eu câte-o floare, Și să uitați ca de-obicei, Ce v-am promis prin dormitoare... Dragoste în vis Soțul, pe la miez de noapte, Cuprinzând nevasta-a zis: -Dacă
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
e galbenă. Mă iau prin suprindere lacrimile mari de fetiță care Încep să-mi curgă pe obraji și-mi picură calde În urechi. 8.51: La suprafață. Mă simt ca un scafandru cu bocanci de plumb. Emily doarme Încă. Îi pipăi fruntea: nu mai e fierbinte. Jos, Barbara stă cu buzele strânse, Îmbrăcată Într-un impecabil costum Windsmoor, și aruncă priviri de gheață ceasului din bucătărie. —Katharine, sper că nu mi-o iei În nume de rău, dar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vinovat? Mă Întorc cu tot cu scaun cu spatele la ea ca să nu-mi pierd controlul. Afară, pe marginea ferestrei, poza de familie a porumbeilor este Încadrată de o macara uriașă ca un echer. Cum să-i spun despre Chris Bunce, bărbatul care Își pipăie testiculele fără să-și dea seama În timpul unei conversații, ca și cum ar vrea să verifice că bărbăția lui e la locul ei sau și le freacă nerăbdător când crede că e gata să prindă pe cineva În gheare? Mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mod surprinzător, oamenii inspectorului Cabrera nu observaseră o punguță cu cocaină ascunsă Într-un plic cu timbre vechi pe care Frank le dezlipise de pe corespondența sa intercontinentală și pe care era clar că le aduna pentru odrasla vreunui coleg. Am pipăit plicul de plastic, tentat să iau și eu din acest depozit secret lăsat În părăsire, dar vizita la casa Hollinger mă tulburase deja prea tare. În sertarul din mijloc era o un album foto vechi al mamei de cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
membre ale clubului costumate pentru o petrecere și eram tentat să le duc Într-acolo cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit printre șirurile de mașini, pipăind după Încuietoarea Renault-ului de Închiriat. Odată așezat la volan, am rămas ascultînd În noapte bubuitul muzicii de la discotecă. Într-un Porsche parcat În apropiere, un cîine mare și alb sărea de pe un scaun pe altul, agitat din cauza zgomotului și nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aftershave dulceag, ca acelea pe care le prefera David Hennessy. Am intrat În sufragerie, ascultîndu-mi sunetul pașilor pe parchetul podelei. Carafe cu whisky stăteau pe bufetul din lemn de trandafir, preferatul mamei, pe care Frank Îl expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și În părul și În costumul lui, iar ochii Îi erau Încă și mai melancolici decît mi-i aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi coșurile de pe frunte care sunt la locul lor, neclintite. Nici măcar unul n-a dispărut! Până și durerea de cap a revenit - sau poate că rămăsese, dar o uitasem eu, în elanul meu neașteptat de bucurie? 3. în sfârșit, sâmbătă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Simpla amintire a faptului că la vară îl așteptau multe examene îl apăsa până la greață. Nu mai putea citi nimic, nici măcar un rând de ziar. Tot ce putea face în timpul liber, când nu se uita pe pereți, când nu își pipăia cicatricile și când nu își plângea singur de milă, era să dez lege cuvinte încrucișate. De fapt, de zile întregi stă închis ca un huhurez și iese doar la doi pași de casă, pentru a face același drum, ca un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]