58,806 matches
-
ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani, în 1865, răpus de ftizie în ciuda corpolentei sale. Făcîndu-și "mîna" de gazetar, pe cînd era încă slujbaș la
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
și nici măcar expozitiv. După care urmează, în aceeași manieră, descrierea tuturor bisericilor din capitală Bavariei. Meloman, Filimon s-a dus, desigur, si la operă. a audiat Lohengrin de Wagner care, că peste vreo două decenii lui Maiorescu, nu i-a plăcut. ("Am pus cea mai mare atențiune ca să nu pierz nici o notă; cu toate acestea nu am putut afla întrînsa nici o nuanță care să-mi excite cel putin curiozitatea. Totul în acea opera e confuziune; melodia, care este baza principala a
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Andreea Deciu Craiul cîmpiilor (Editură Univers Enciclopedic, traducere Anda Maxim) este un roman mai degrabă neobișnuit în contextul operei autorului sau, scriitorul Isaac Bashevis-Singer. Sînt o cititoare pasionată a lui Singer, îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii umflați și roșii că racul ai suflătorilor. Și pe urmă, lumea plîngînd, femei leșinate, țipete spre cer. Toți în negru. Iar mai pe urmă, cosciugul și mortul. El era personajul principal. Uneori ne plăcea, alteori nu. Ne îngăduiam să fim foarte pretențioși: aveam o adevarată cultură. Văzusem sute, mai mult, de morti în cosciug. Comentam ca niște specialiști. Eram de păreri deosebite, pînă la încăierare. Un mort bătrîn, cu gura strîmba, ne-a făcut
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
Constantin Țoiu Articolul următor a fost scris în 1954, si a apărut în același an, în Gazeta literară, acceptat și tipărit imediat de Paul Georgescu. Atunci îl cunoscusem întîia oară pe reputatul critic. Textul i-a plăcut și a stîrnit vîlvă în epoca. Astăzi îl consider cea dinții încercare a mea de proza. Era vorba de un romancier foarte talentat și foarte puternic, un dandy al vremii, provocînd cu vestimentația să extravaganța masele cenușii ale comunismului. Un
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
finele deceniului anterior. Despre Gh. Bărgăuanu, poetul, am aflat cînd am facut antologia din 1968, dar că el murise doar cu patru ani mai devreme n-avusesem idee. Eram student cînd a murit Dan Botta, în 1958. Eulaliile îmi plăcuseră-nu-mi plăcuseră, dar intelectualul merită să fie frecventat. Abia în 1968, cînd i-au apărut Scrierile, mi-am dat seama că ratasem șansă de a-l întîlni. Tot în 1958 a murit istoricul literar Ion Breazu, a cărui reeditare din 1973 am
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
instrumentul: în locul unuia liric și dezmățat, unul precis, subtil și ironic. L-a pus să exprime fatalismul românesc. I-a dat ironiei un surîs interior. Nu știu dacă surîsul nu existase deja, la omul cu posmagii, la cel cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la un punct al poveștii, la Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
plictisitor un om cu probleme sufletești. N-are altă șansă, dacă vrea să și le expună, decît s-o facă în gratuitate, adică să devină saltimbanc. Să ne distreze cu spectacolul frămîntării lui. Să fie Marmeladov. Atunci da, atunci ne place. Îl și plătim. Îi dăm să bea". Ori: Două învățături, ca la dirigenție: unu, oricît de mult rău ne-a făcut, ca vis și că orbire, alimentate de amintirea unui lung trecut de nedreptăți, comunismul nu e incompatibil cu bună
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
ca un deconectant eficient, chiar dacă de mîna a doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale, etnice, religioase, comerciale -, si o ia și pe fata patronului de soție. Oricui, oricît de acru, îi place să vadă cum poate ajunge un amărît - fericit și un fluiera vînt - învingător. Oricui, oricît de sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
felul de obstacole - sociale, etnice, religioase, comerciale -, si o ia și pe fata patronului de soție. Oricui, oricît de acru, îi place să vadă cum poate ajunge un amărît - fericit și un fluiera vînt - învingător. Oricui, oricît de sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un om lipsit de speranță se poate
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
amărît - fericit și un fluiera vînt - învingător. Oricui, oricît de sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să vadă ușurință cu care un om lipsit de speranță se poate agață de o stea norocoasă. Iar "mesajul" filmului tocmai acesta este: trăim într-o lume în care ploua cu stele norocoase. Atît despre acest Să mor eu dacă
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
fac. Vreau să spun că totul este cu mult mai complicat, în artă, ca și în scris, decît mediocritatea virtuoasa de toate felurile. E drept că, în acest caz, hazardul, - cel mai bun regizor, - imi jucase una din festele lui, plăcută în împrejurarea dată. Pe scurt, se întîmplase așa. Dimineață, fusesem introdus în mînă însoțit de un inginer, om cu carte serioasă după vorbirile noastre, si de al cărui nume nu îmi mai aduc aminte, el figurînd în paginile articolului tipărit
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
din Zig-Zag, Expres Magazin și Evenimentul zilei la vehemență diatribelor din Național și Cotidianul. În plus, stilul detașat și ironic de altădată, capabil să evidențieze circul vieții politice, a început să facă loc violențelor de limbaj. Lui Ion Cristoiu îi place însă - nu se știe din ce cauză - să piardă. Simte o stranie voluptate să se ridice de la masa de pocker a publicisticii românești complet ruinat și să dispară romantic în noapte, urmând ca a doua zi să se întoarcă și
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
ochii săi mici, de reptilă, negri și strălucitori. Nu cunosc pe lume alți ochi mai asemănători ochilor unui șarpe, decît pe cei ai lui Mihai Antonescu. Pe biroul lui, într-o vaza de cristal, înflorea un buchet de trandafiri. ăîmi plac mult trandafirii - mi-a mărturisit -, îi prefer laurilor.ă I-am spus că politica pe care o duce riscă să trăiască tot atîta cît trăiesc trandafirii, ărăstimpul unei diminetiă. ăRăstimpul unei dimineți? - mi-a replicat. Dar asta este o eternitate
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
De vreme ce nu l-am putut inseră în durată, cred că-mi este permis a-l prezența pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de conștiință") se transformă într-un jurnal de idei. Monahul de la Rohia este, la rându-i, un schimb de idei, desfășurat pe parcursul unui an (11 ianuarie 1988-11 martie 1989). , ce duc cu gândul la intenția lui
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
de vedere administrativ, amprenta austriacă. Mi-amintesc Teatrul... Național de acolo, străzile... V-ați gîndit vreodată să faceți teatru? Ați vrut să urmați cursurile unei facultăți tehnice? Nu m-am gîndit deloc, cînd eram adolescență, că voi face teatru. Îmi plăcea, dar cu mult mai mult filmul. Nu mă interesa să ajung în lumea filmului. Îmi plăcea cinema-ul. Dar cel mai mult iubeam cartea. De cînd mă știu, mă țin minte cu o carte în mînă. Viață era mult mai
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
să faceți teatru? Ați vrut să urmați cursurile unei facultăți tehnice? Nu m-am gîndit deloc, cînd eram adolescență, că voi face teatru. Îmi plăcea, dar cu mult mai mult filmul. Nu mă interesa să ajung în lumea filmului. Îmi plăcea cinema-ul. Dar cel mai mult iubeam cartea. De cînd mă știu, mă țin minte cu o carte în mînă. Viață era mult mai bogată, măi organizată și mai liberă, totodată, decît ulterior. Aveai timp pentru de toate. Puteai să
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
ulterior. Aveai timp pentru de toate. Puteai să citești, să faci sport și am făcut foarte mult: înot, tenis, volei, tenis de masă, schi, patinaj. Era timp să faci liceul bine, facultatea bine. Cum am ajuns la chimie? Mie îmi plăceau toate. Mai puțin limba latină, pe care o învățăm cu dinții strînși, numai pentru notă, să nu-mi strice media. Aveam însă o intimă afecțiune pentru literatură, pentru scris, pentru istorie. Eram pasionată după Evul Mediu. Mi-am imaginat că
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Bulandra, pe care iarăși o consider profesoara mea, cu toate că ea nu predase nici la Conservator, și nici pe urmă, la Institut. Va amintiti ce curs ați ținut, măcar unul, dumneavoastră sau colegii dumneavoastră? Da. Am vorbit despre teatrul american. Îmi plăcea de atunci. Altă dată despre teatrul clasic francez. George Teodorescu a ținut un curs foarte frumos despre Commedia dell^ arte. Partea practică o lucrăm cu colegii noștri de la actorie: Tudorel Popa, Val Săndulescu, Constantin Codrescu. Pe urmă, făceam asistență de
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
t.v. au tiraje de invidiat, de sute de mii de exemplare. Televiziunea care, la noi, inseamna, la mai toate posturile o ofertă combinată de imagine și text de tot felul - ficțiune, document etc. absoarbe mai mulți cititori decît ne place să recunoaștem, cititori care vinerea încep să aleagă documentare istorice, telenovele, documentare de călătorii, dezbateri de tot soiul, încît în bugetul lor de timp liber nu mai rămîne mare lucru pentru oferta de carte din librarii sau de pe tarabe. Amînarea
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
acolo, o poezie. Se pare că, flușturateca cum era, Veronica și l-a apropiat pe poet de inimă ei. Brusc, în a doua scrisoare păstrată, din 1876, poetul se plîngea că a fost înșelat în simțămintele sale, ca Veronicăi îi plăcea să se știe, la Iași, că e iubita de Eminescu, iar ea "în realitate iubești pe cine știe cine." Urma, apoi, vestea unei decizii: "Dar cred că trebuie să sfîrșim odată" pentru că are convingerea că, pentru ea, el este "un capriț al
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
scrisorile. Ciudată, într-adevăr, aceasta Veronica, trecînd usuratec de la un barbat la altul, apelînd la unul să depună diligente pentru a recapătă corespondență ei de la celălalt. ("Dl. în chestiune (e vorba de Caragiale, n.m.) poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seama că e de rea-credință!... El mi-a mărturisit că-i este rușine să-mi spună pînă la ce punct mă iubește și e gelos și se teme că mă va pierde"). Și a mai
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
trecutul nostru literar cu duioșie și cu umor și chiar cu o nostalgie a naivității reprezentărilor de altădată ale vieții. Trecând în revistă diferitele ipostaze ale feminității, le și încearcă, în treacăt, în fața oglinzii, ca pe niște rochii de demult, plăcându-i să se lase înfiorata pentru câte o clipă de tot felul de trăiri demodate. Alfabetul doamnelor este un eseu erudit și fantezist, ca Domină bonă al lui G. Călinescu, dar și un studiu de imagologie, realizat cu sagacitate. Privirea
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
unchiul Sandu și urcă lume multă și Măricica freca tacîmurile de argint cu cenușă. La capete se aflau două platouri cu grîu încolțit, în care risipiseră ouă galbene și roșii. Era o iarbă moale și mîngîioasa și mi-ar fi plăcut s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd nu mă vedea nimeni, lingeam și carafele obeze și ceainicul pitic și zaharnița rămasă din alt serviciu, pînă cînd limba mea exersata întîlnea cubulețul alb, ispitindu-se
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]