2,966 matches
-
și se juca de-a baba-oarba cu mielușeii). De aici și faptul că, în unele texteme românești, moderația se exprimă prin refuzul acestei alternative radicale (2206: Nici oaie între lupi, nici lup între oi - "Adică să nu fii nici prea plecat și umilit, nici prea dârz și cumplit"364); și tot de aici faptul că numeroase texteme românești care denotă înșelătoria (după modelul evanghelic din Matei, 7, 15: "Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
transportul mărfurilor dinspre Brașov în Țara Românească. Paralel cu aceasta practicau și cărăușia la Telega de unde cărau bolovani de sare până în locuri îndepărtate din țară. În afară de transportul sării cărăușii mai aveau o cale de a trage folos de pe urma ocnei Telega: plecați să vândă sare, duceau și alte produse din gospodăria lor (mere, pere, țuică, prune uscate, etc.). Când se dă în folosință calea ferată Ploiești-Predeal (la 10 iunie 1879) cărăușia a încetat să mai fie o meserie bănoasă pentru locuitorii Proviței
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
act declanșat de cotidianitatea tragică, una care lăsa asupra sa un fel de urme de leu scăpat din lanțuri, o dramă întreținută de banalitatea care, fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran este indubitabil de natură dostoievskiană, cel puțin prin faptul că aspiră să depășească starea unei vieți în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
organism cu mai multe mădulare. Iubirea noastră de creștini se întruchipează în rugăciuni de iertare și milostivire pentru ușurarea păcatelor și a vieții de veci a celor dragi nouă, care s-au mutat la cele veșnice. Odată cu rugăciunea pentru cel plecat, aducem o mărturisire a păcatelor și a necesității de întoarcere în pământul din care a fost luat. Sufletul continuă să trăiască și afară de trup, întorcându-se la Dumnezeu, de la care a fost dat. Cerem ridicare la cel după asemănarea căruia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din an, pe care le-a numit sărindare, moșii de iarnă și de vară și fiecare sâmbătă ca prilej de pomenire adusă celor adormiți. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Nu degeaba au rânduit Apostolii să se facă pomenirea celor plecați.” Știau ce mult folosește rugăciunea poporului și rugăciunea preoțească. Cu mâinile întinse și mai presus de toate este jertfa euharistică. Dar aceasta se putea săvârși numai pentru cei adormiți întru dreapta credință. De drept, biserica noastră se roagă numai pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
logodnicul ei, și acela e un logodnic de soi, e chiar Sfântul Ilie. Ferească Dumnezeu să-ți permiți o ironie la adresa nebunelii ei, nu o va admite, ți-o va răsplăti pe loc, semn că nu-i deloc nebună, doar plecată puțin în lumea fantasmelor, unde și ține conferințe. Finul se rușinează cu o așa nașă, când îi servește de gazdă în orașul studenției lui, o plimbă numai pe la periferie, în speranța fierbinte că nu se va întâlni cu vreun cunoscut
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
semnul unui cumplit egoism, își interzice să fie tristă pe motiv că doar tinerilor le este permisă tristețea, bătrânii trebuie să se lumineze din interior. Se străduiește să coboare din viață senin, ca și cum ar merge la întâlnirea cu iubiții ei plecați, deși vestea fiecărei morți a unui cunoscut „îi aduce inima în gât”. În Jurnal, acordă episoade importante plecărilor, meselor oferite de prieteni în cinstea celor trecuți în altă dimensiune, chiar vizitelor la cimitir. Prietenul ei Andrei Bart, se stinge în timp ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
același Virgil Nemoianu (care se simte peste tot acasă și peste tot exilat) își dă seama și de imensa valoare a sistemului de relații culturale, inclusiv despre imaginea României. Dacă valorile românești nu circulă, nu sunt puse în evidență, scriitorii plecați nu păstrează legăturile utile, inclusiv între ei și cu cei din țară, cum putem pretinde ca realizările noastre să fie recunoscute? în același mod se exprimă și Matei Călinescu, atunci când face în același timp elogiul prieteniei și al comunicării sub
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Fenomen rar, extrem de rar, inclusiv în G.D.S., din care face parte și Sorin Antohi. Acesta are (și) o solidă formație de filolog și istoric și discută pas cu pas cu textele și izvoarele pe masă. Când parcurgi atâtea generalizări abuzive, plecate doar de la un singur text, atâtea eseisme nebuloase și inconsistente, face pur și simplu plăcere, mai presus de orice, această bază filologică solidă, strictă, lectura de bibliotecă, frecventarea colecțiilor rare de documente. Metoda singularizează și înnobilează în același timp. Nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lumea fenomenală, trece pragul manifestării și durează în urma lăsată la vedere. Daimonul apare și dispare, înnoiește lumea și se retrage în urma pe care o lasă în timp. În timpul urmării și al vederii, pentru că urma însăși e trecere; ea arată ceva plecat și reîntors în propria arătare, reafirmat și recunoscut în semnul pe care îl lasă spre a fi văzut și care îl arată - abia el - drept cel niciodată plecat, cel pururi prezent în propria noastră recunoaștere. Recunoașterea acestei afirmări este însă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmării și al vederii, pentru că urma însăși e trecere; ea arată ceva plecat și reîntors în propria arătare, reafirmat și recunoscut în semnul pe care îl lasă spre a fi văzut și care îl arată - abia el - drept cel niciodată plecat, cel pururi prezent în propria noastră recunoaștere. Recunoașterea acestei afirmări este însă transcendentă prezenței ca urmă, întrucât cel plecat, retras în trecerea de sine, nu este întru totul în chipul pe care îl arată în urmă. Ceea ce se arată - și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și recunoscut în semnul pe care îl lasă spre a fi văzut și care îl arată - abia el - drept cel niciodată plecat, cel pururi prezent în propria noastră recunoaștere. Recunoașterea acestei afirmări este însă transcendentă prezenței ca urmă, întrucât cel plecat, retras în trecerea de sine, nu este întru totul în chipul pe care îl arată în urmă. Ceea ce se arată - și se "spune" ca urmă - este un semn al prezenței și nu prezența ca atare. Or se știe că semnul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putea rosti în esența care și-ar da existența, și-ar da-o pe față; "acolo să-l răsfrângem în clipa aceea când ei/ i se încetineau gândurile - și era// într-o lume numai a ei, în landa cu ierburi plecate/ de un vânt străin - și era deschisă doar cu stânci oarbe/ spre marea de unde noi ne spărgeam migăloasele, albe// valuri - și nu mai ajungeau acele spulberate/ ale brumei noastre să-i ningă pe față". Adevărul - ființa reală - nu se dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce îi scapă. Scapă din vedere așa cum iese din vorbire, căci "acolo nu mai poate fi vorba de poezie", nu se mai află urma vreunei vorbe care să (se) vadă. "Acolo, amintirile sunt atât de bătrâne, că atârnă/ în capete plecate". Aproape-nimicul unui real care nu ne aparține, nu ne privește în atonia înstrăinării, de la distanța unui chip de nerecunoscut. De acolo poezia nu poate începe, din muțenia fără rest a unei memorii fără imagine. Nu vine sus, ci atârnă imemorial
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru a Înmulți averea lor, ci pe cea a statului. Desigur că unii, de fapt aproape toți, au ajuns și la prosperitate personală, dobândind statut și privilegii. Dar la nivel de sat. Era ceva, dar nu se comparau cu cei plecați, foștii marginali ajunși acum În posturi-cheie, uneori bazin de selecție al noii intelectualități angajate. Valorizați, cei rămași În sat au devenit, cu timpul, susținătorii noului regim, legați prin mii de fire de puterea care acum Îi prețuia și le oferea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vizibile În clasa politică: e formată adesea din tineri fără valoare, cu studii precare, incapabili să se realizeze În profesia lor (dacă o au); mediocri care nu au nici măcar șansa de a se rata. Pentru că n-au ce rata. Cei plecați nu mai au nici un cuvânt de spus pentru schimbarea țării, devin marginali, postează pe internet comentarii sarcastice, neluate În seamă, și votează o dată la patru ani ideea de schimbare, fără nici un efect. „Sunt o «pleavă», niște nimeni, cine-i ia
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
adică rezistentă la schimbare, eternă, arhaică (unii analiști o Înregistrează În contul calităților). O tenacitate și o viclenie a supraviețuirii, o adaptabilitate și un egoism defensiv (noi am zice azi: articulare la situație, dependentă de context), duplicitate și servilitate (capul plecat sabia nu-l taie!), talent În arta disimulării și a salvării aparențelor. O „pasivitate incorigibilă”, o „lașitate congenitală iremediabilă” (cuvinte grele!), justificate de mitul mioritic al „liturghiei cosmice” oferit de Eliade. Iar toate acestea, agrementate de o disponibilitate pentru trădare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
șușoteala, autobuzele cu deținuți, interogatoriile, agresiunile și umilințele, furia care desfigurează, ratarea (sleirea, renunțarea, oboseala), furtul de la stat (ca revanșă, reparație, instituție a echilibrării sociale), obsesia meseriilor profitabile („toți vor să ajungă milițieni și ofițeri”), gândul sinuciderii, oamenii cu capetele plecate, hrana celor din fabrici („mâncau slănină Îngălbenită și pâine uscată”), tehnicile de Îndoctrinare (copiii nu rostesc nici o propoziție fără „trebuie”), prietenia basculând Între dragostea secerată și ură, mila de sine și față de alții (terapie care umanizează). Dominantă e presiunea constantă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tre ?ar?; al?turea de acea boierime un cler ai c?rui ?efi, veni?i de la Fanar ?i din vizuinile muntelui Athos, se desfăt? �ntr-o via?? de lux, tr�ndav? ?i scandaloas?; iar jos, �n pulbere, o gloat? cu cerbicea plecat? sub toate sarcinile. Sus puterea egoist?, jos ?erbirea ?i mizeria f?r? protec?ie, totul mi?c�ndu-se �ntr-o atmosfer? neguroas? de ignoran?? ?i de supersti?îi, de preten?îi, l?comie ?i fric?. (citat �n Al. Zub, op. cît
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați pe povârnișul din marginea pădurii, în fața câmpiei sălbatice. Uneori se plimbau pe aleea baroanei, el vorbind de viitor, ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei ei". Odată stabilită ziua nunții, "așteptau clipa hotărâtă pentru unirea lor fără o nerăbdare prea vie, dar învăluiți și legănați de o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
face altceva decât să se resemneze în fața faptului împlinit: tânăra fată nu mai este ce era cândva. "Odinioară, scrie cu nostalgie baroana d'Orval, când spuneai "domnișoară" te gândeai la o făptură drăgălașă, desăvârșită, blândă, sfioasă. Ochii săi mari, mereu plecați, nu îngăduiau decât rareori privirilor străine să pătrundă până în adâncul sufletului". Iată însă că s-a transformat într-o "făptură plină de viață, de hotărâre, de elan [...]. Dovedește o încredere care te descumpănește, o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
abandon, pe care familia nu o privește cu ochi buni, este la fel de prost văzută și de ceilalți oameni din cartier. "Alta pe care o mănâncă nu spun eu unde! [...] vorbesc cumetrele din piață, care stau cu ochii pe fetele celor plecați..". Consumați, consumați! În acești ani ai Războiului Rece și decolonizării, societatea franceză trăiește încă întoarsă către trecut. Așa cum se înverșunează să-și păstreze prestigiul de mare putere, tot așa se agață cu încăpățânare de valorile sale tradiționale: ordinea, respectarea autorității
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și tinerii o știu prea bine le este imposibil să facă dragoste, să încalce acest ultim tabu. Îndrăgostiții își dau așadar întâlnire, singuri, în camere de hotel, la unul dintre ei acasă sau la un prieten, când părinții acestuia sunt plecați. La primele întâlniri se ating, se pipăie, se mângâie prin haine. Apoi, pe măsură ce timpul trece, se dezbracă, mai întâi pe jumătate, apoi de tot. Ajunși la acest stadiu de intimitate, cei doi aproape-amanți petrec ceasuri în șir complet goi stând
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Paștele Blajinilor, sărbătoare mare , de cinstire și pomenire a celor morți. După slujba în biserică, toată lumea ieșeam în cimitir, cu bucate, daruri și lumânări. Se citea și aici o slujbă de prohodire. Împodobite cu flori și mult busuioc, mormintele celor plecați deveneau ospitaliere - oalele de lut, cu tot felul de bucate, străchinuțe și prosoape înflorate, așteptau sosirea preotului, să le bine primească la Domnul. După prohod, toate erau destinate copiilor, rudelor, prieten ilor, sătenilor. La mese improvizate, în apropierea mormintelor, fie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Stalin, am răspuns eu, fără să dau importanță conținutului răspunsului, mai mult în glumă formul at, că eu eram lipsit de orice informație. Trecuse mai bine de două luni de când îl aveam chiriaș pe Ștefan. După care s-a dat plecat și absenta tot mai îndelungat. — Am fost trimis pe front, ne-a explicat el, care era echipat locotenent la una din revederile noastre. Și era posibil să fie așa, chemările pe front a bărbaților nu erau de loc lipsite de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]