5,205 matches
-
verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Foșnet de frunze - cad ușor din arbori plini covor efemer Referință Bibliografică: Haiku / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
în deghizata zi, suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
gând cu norii care plâng. Amintiri, se zvârcolesc rătăcite Pe aleea bătătorită a gândurilor mele, Pașesc printre file albe prăfuite În slove sacre cu lacrimi pecetluite, Cerul ninge speranțe peste mine, În picături de brumă rece Au înghețat clipe pe pleoape cu tine, Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se pierde cu tine
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]
-
Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ședeam -amândoi- sub fluturi de salcâm, Cu degetele-apropiate de dorință! Rostogolind zodiacul bătrân Un ceasornic își ritma stăruință... Se scurgea iubirea în petalele albe, Racemele își aprindeau pe pleoape Mireasma din căușul florilor dalbe Când zefirul fremăta pe-aproape... Cu fluturi dulci ningea pe timp de vară, Pieptănam mătasea verde cu piciorul În sărbătoarea mirată și clară, Cerul ne poleia, cu lumină, zborul. Eram, într-o poveste, cuprinși de
SALBĂ DE DORURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378075_a_379404]
-
meu, au obosit să-și poarte scutul, S-au războit încrâncenați s-alunge din prezent trecutul Și-nsângerați cumplit în aripi, au ațipit numai o clipă, De-ajuns s-aud cum pulsul vieții, dramatic, după tine strigă. Se-aprind sub pleoape felinare să-ți lumineze încântarea Că m-ai surprins și ai gustat mult prea ușor capitularea Acelor gărzi ce-n fața ta nu au știut să mă păzească Și n-au putut, sau nu au vrut, asaltul tău să îl
CAPITULAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376378_a_377707]
-
simți cum ți se preling cristalizate printre falange tristețea are privirea străină bucurie căzută sub umbra durerii - viața din mine s-a scurs în sus ieșind din propriul zălog din propria matrița cu șase colțuri tristețea îmi toarnă în căușul pleoapelor arsura absenței tale de azi, de ieri și de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
sus ieșind din propriul zălog din propria matrița cu șase colțuri tristețea îmi toarnă în căușul pleoapelor arsura absenței tale de azi, de ieri și de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de foc lipită de os ca un diluviu toropitor și nervos ca o avenă în care mă prăbușesc delirând fără speranța unei gene lipite
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN SUFLETE GOI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi dezmiardă vântul lacrima tăcerii, Se usucă -n mine dorul cel flămând; Și gustă din pleoape pe arșița verii- Fie vorba bună-i -nsetată-n gând. Împinsă -pe un val lâng' un țărm de mare... Lacrima tăcerii se scurge din ploi Din lumini de gând cuprinse o zare Și -o-mparte -n cuburi de gheață și sloi. Vine
ÎN SUFLETE GOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376441_a_377770]
-
ce aduc fiori , Uitarea oricum va veni să le sece ... Rămâi lângă mine agățat de aripă Unei iubiri , amorțita - n minte , Doar noi doi știm cum ne tremura clipă Cu neliniști , încolțind între cuvinte ... Rămâi în adâncă constelație Sub arcada pleoapei mele , Cu visu-n vis că o nouă apariție , Rătăcind amnezic printre stele ... Rămâi același printre amintirile, Care le ascundem în tăcere Pe-un șirag înlănțuit cu perle, În jurul singurătății mele .... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Rămâi / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
RAMAI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376455_a_377784]
-
îți cade pe ochi ca o perdea prin care nu se vede nimic și orbecăi cu plăcere prin labirintul ei. Copil naiv împart dorințele cu tine, le înfășor pe gâtul subțire, îți rup din amiaza pieptului căldura și adorm sub pleoapele căzute fără vedere lăsându-te. Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe jos la fel ca și bunicii cu nepoții ce le oferă firimituri și admirație. Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
printr-o întâmplare,îți cade pe ochi ca o perdeaprin care nu se vede nimicși orbecăi cu plăcere prin labirintul ei.Copil naiv împart dorințele cu tine,le înfășor pe gâtul subțire,îți rup din amiaza pieptului căldurași adorm sub pleoapele căzutefără vedere lăsându-te.Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe josla fel ca și bunicii cu nepoțiice le oferă firimituri și admirație.Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât,cu o funie
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
minunat! Nu mai contează care, oricum erau egale. Am descoperit Șirul lui Fibonacci, sărutându-ți lobul urechii! Proporția de aur îți este la nivelul buricului. Liniște! Vreau să aud cum răsare noaptea din mare! Te-am rugat să-ți închizi pleoapele cu arătătoarele întinse. Cu mâinile în isoscele întru nevedere, reușeam să rezolvăm ecuații grele, mirându-mă de profeția ta despre mine și lume: -știința va deveni un topor în brațele unui bolnav patologic ... Citește mai mult Ți-am adus la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014. Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... Citește mai mult Ochii mari sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
trecutul, De parcă ar vrea să uit de tot, Ce până acum am tot iubit. Februarie, cea scurtă și ciudată luna, M-a întâmpinat, desigur, cu frig și ceață, Amestecul perfect fiind Ploaia rece și zăpada deasa, Ce se aștern pe pleoapele-ți frumoase, Pe buzele-ți fierbinți, Topind până și aisbergul rămas în inima-mi, Pășind în martie, mai fericit Gândind la primăvară, ce încă nu se-arată, Ea fiind doar în mintea mea. E prima, ce va fi cu tine
ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT de COSTI POP în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376504_a_377833]
-
zidit sub mir păcatul, și-n goana noastră împletind tributuri ne plânge peste suflet lin oftatul. Aripi de dor se scutură sub stele brăzdând înaltul cu azur de ape, scobind caverne-n ruguri de inele sub veșnicii de luturi pe sub pleoape.. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ARIPI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ARIPI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376523_a_377852]
-
rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la ochii reci cu trei rânduri de pleoape și cu firea sa de o cruzime legendară chiar printre acești oșteni lipsiți de orice fel de sentiment. Era considerat, după împărat firește, de întreaga lor civilizație, reptila perfectă. Amiralul se așeză pe tronul din capul mesei și privi la
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
fericirii Pierd afurisind cuvântul. Sunt un strop din galaxie Plin de găuri încercate, Inima mea visătoare E mister plin de păcate? Sunt ca turla părăsită De luceferi credincioși Și-s strivit în nopți cu lună Doar de ochii ei frumoși. Pleoape puse-n mângâierea Lumii cu bătăi de vânt Izvorăsc din vraja vieții, Ea mi-i floare pe pământ! Inima mi-i o scânteie, Chiar de sunt străin în mine, Bate vântu-n oase rupte Și poemu-i fără tine! Lumina caldă Lumina
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
stratul cu lalele, nu-i venea să creadă ! Erau ofilite vreo patru lalele și câteva lăcrămioare, iar celelalte flori erau foarte agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice.... VII. DILEME ( FRAGMENT 34), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Carlos disimulase degajare și naturalețe pe tot parcursul zilei și al serii, de când aterizase pe teritoriul românesc.Tensiunea resimțită în timpul cinei, efortul de
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Marile religii sunt Vapoarele, iar Poetii sunt Barcile de salvare. (Hafiz) (fragment) Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu 2 Acesta a fost primul gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
aș sufocă cu-mbratisari flamande Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viața, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de roua, ce dă zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flamand și însetat, Până m-aș întrupa din nou, ispita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Tandră, te-aș sufocă cu-mbratisari flămândeși-am reclădi din cioburi clepsidra timpului,Tribut să dăm uitării, și viața, gândului.M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea.Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea...Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuseIar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zarețesând pânză de roua, ce dă zilei culoare...Să te-nfasori cu ea, flamand și însetat,Pana m-aș întrupa din nou, ispita, pe-nserat.... XXIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
te-nfasori cu ea, flamand și însetat,Pana m-aș întrupa din nou, ispita, pe-nserat.... XXIII. CAND..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Când... Când ziua-și cerne clipă pe geana de amurg Pe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg. Adun pe palme cerul să-l pun la căpătai, Printre mătasuri fine, în noaptea cea dintâi.. Când nopții îi e foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând că jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Citește mai mult Când...Cand ziua-și cerne clipă pe geana de amurgPe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg.Adun pe palme cerul să-l pun la căpătai,Printre mătasuri fine, în noaptea cea dintâi.. Cand nopții îi e foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]