5,084 matches
-
fiecare moment noutăți noi ("Viky încearcă să doarmă", "Viky a închis ochii", "lui Viky îi este sete") cu vorbe grăbite și ca și cum n-ar avea timp mult de pierdut, dar aceste amănunte făcînd-o mai mult să întîrzie. De fapt, se plictisește numai cu Viky nemișcată, iar ajunsă între noi, prin povestirile ample pe care le începe totdeauna singură - căci nu ne mai pricepem ce să întrebăm - vrea să arate că nu și-a uitat nici un moment datoria și că se va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
n-am ajuns încă la jumătate. Atmosfera portului nu mai este așa de obsedantă pentru mine. Cunoscând prea bine fiecare ungher, nu mai pot să-mi dau seama de multe nuanțe, totul a devenit banal, și uneori sunt așa de plictisit, incît mi se pare că nici mai târziu, după ce mă voi despărți de aceste locuri, n-o să mă gândesc cu nostalgie la ele, oricât aș ști că am avut dese momente de puternică emoție. Preocupările noi cu ocazia bolii lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un timp "festiv". Și el trăiește după ritmuri temporale variate și cunoaște timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, așteaptă sau întîlnește persoana iubită, trăiește, evident, într-un alt ritm temporal decât atunci când muncește sau se plictisește. O deosebire esențială există însă față de omul religios: acesta cunoaște intervale "sacre", care nu iau parte la durata temporală ce le precedă și le urmează, care au o altă structură și o altă "origine", pentru că este un Timp primordial, sanctificat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era mare și fuma, cu barbă era, și cu mutață mare!... Și Dragoș cum era în Lumea Paralelă? Mic... și cuminte! O îmbăca pe mămica ui... Seee mai depate... Da, și era f'umos în Lumea Pa-a-elă, că nu te plictiseai niciodată! 3 ani și 9 luni Povestea din lumea paralelă varianta II Lumeapedos, Sodepaemul, Lumea pe dos, Lumea paralelă, Lumea din dulap, Turnul Eiffel din canal Am arusat cumva? Da. Dii... Viiif! Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ne mișcăm și să vorbim între noi. Mai era și o fetiță, care a plecat și ea la Facultate. Și aici a lăsat casele păpușilor. Și în ele locuim noi, în casele păpușilor. III. ...Și într-o zi, s-au plictisit să stea în pod și au început să-și caute alți copii care să aibă nevoie de jucării, ca să nu stea singuri acolo în praf. Au plecat din pod în pod, din casă în casă, până să găsească niște copii
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Mă rog, nu știu despre ce e vorba... - Da. - Ei, asta nu e nici o poveste. Până acum. Extraterestrul 2. - Altă poveste? Zi-i, nu știu despre ce e vorba. Era un extraterestru care voia să descopere o altă planetă. Se plictisise de planeta lui. Da, și... s-a gândit să construiască o navă - la început nu i-a ieșit, dar i-a ieșit după aceea și a ajuns pe Pământ. Da, iar toată lumea s-a mirat și l-au pus într-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
toată lumea se uita la el. - Da. Așa... În centrul orașului, da... Și el aterizase în Omania. - Și el era verde, ca de obicei? - Da... Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nou, din nou!... Și din nou! Și la fel! Nu ai mai termina cu tumbele! Da!... Și chiar la fel! Iar mami ți-ar spune să nu ți se facă rău de atâtea tumbe. Iar tu nu te-ai mai plictisi de ele. Da, dar eu aș fi făcut o tumbă și atunci / în timpul ăsta făceam altceva!... Cam complicat... Cine m-a pus să-ți pun întrebarea asta?... 6 ani și 9 luni Cartea care începe ca un vis Cititul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
s-ar fi mulțumit să urmeze mingan-ul o vreme, pentru a-l abandona, apoi, imediat ce s-ar fi îndepărtat prea mult de ținutul ei. în cel mai rău caz, plănuise să o alunge de a el de îndată ce s-ar fi plictisit de ea. Curând, însă, își dăduse seama că ea începuse să vadă alipirea sa la hing-nu ca pe ceva definitiv, iar de acum nu doar simțea că fusese ales de ea ca un al doilea tată, ci chiar - iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
firmă, bineînțeles: "Salon fotografic de lux CAROL & FILIP". Ei, poze la nunți și la botezuri. Nu ne-am vedea capul de câtă treabă am avea. Am umbla mult, prin tot orașul. Am cunoaște o groază de lume. Nu ne-am plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lucruri inteligente, dar un inteligent spune multe prostii. O sută de mii de proști nu fac un inteligent, dar o sută de mii de inteligenți fac un prost. În lume, prioritatea o are prostia. Un prost, care tace, nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gândire. Față cu o femeie, va învinge întotdeauna pe un inteligent, care spune mereu tot ce gândește. Tăcerea provoacă curiozitatea, care ațâță iubirea și dă impresia de forță, de virilitate. Imaginația și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fumegă aproape la toate casele. Stau mai toată ziua la ei, adică la ea. Adela cântă mult la piano. (În zilele frumoase cântă rar și mai mult seara, pentru că se adună lumea la gard, și ideea că "dă concert" o plictisește, mai ales că doamnele și domnii aceștia de aici o aplaudă uneori din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sili s-o compun favorabilă, rămâne puțin cam sceptică. (E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite creierului cele mai fine nuanțe ale expresiei figurii noastre.) Adela observă și-mi cere iertare, mai serios sau mai în glumă, că mă plictisește. Ultima dată, însă, mi-a spus răspicat: "Ești egoist, mon cher maître, ca toți bărbații!" și apoi mi-a luat brațul cu un gest care continua încă, despotic, impetuozitatea mișcărilor ei cu copiii. (O fi înțeles ea complet egoismul meu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici, iar pe pat și la îndemîna ei, o oglindă ovală cu mâner. Făcea sforțări să pară veselă, să-mi zâmbească și îmi cerea scuze că m-a "speriat" și că mă "plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram zăpăcit de spaimă, de inaniție, de nicotină. Redusă de boală (în fapt și în conștiința mea) la un simplu organism în luptă cu germenii morții, dispărând femeia, motivul de a vedea în ea adversarul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
meu carpatin, dar fraza, cu tot caracterul ei general, severitatea, maturitatea cu care a rostit ultimele cuvinte nu lăsau nici o îndoială că erau o aluzie (poate o mustrare?) la șovăielile mele față de dânsa. Începuse cu înțepături și isprăvea neliniștitor... Am plictisit, ori am ofensat pe femeia aceasta cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât ar fi suferit mândria mea. Dar pare că n-am amuzat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu tristul meu hamletism? Dacă ar fi fost crudă și cu adevărat cochetă, aș fi amu-zat-o și ar fi fost mai bine, oricât ar fi suferit mândria mea. Dar pare că n-am amuzat-o. Dacă îi sunt indiferent, am plictisit-o; dacă nu, am ofensat-o. Supraom, care-i dorește fericirea!... Nu i-am răspuns nimic. I-am cerut adresa exactă ca să-i trimit cartoane cu vederi. Mi-a spus cu o tremurare necunoscută de lumini în albastrul ochilor și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sperietori, iar unul dintre ei, Condrat, trăgând peste hainele de lucru odăjdiile și patrafirul luat de la pălimar, se deghiză În preot - și acum așteptau cu sufletul la gură momentul În care bătrâna se va trezi din somn. Ca să nu se plictisească, băieții nu uitară să ia pe drum cu ei și vreo două butelcuțe de poșircă, din care tot trăgeau pe rând. Văzând că e trecut de patru și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea un fel de joc. Totu-i să știi când să plusezi la timp. Când să arunci asul din mânecă pe masă și să iei tot potul. Un joc pe care nu-l mai joacă nimeni. Pentru că toți s-au plictisit de el. Îmi vei spune că s-au plictisit tocmai că la masă se trișează. Și pentru că fiecare are În mânecă un as. Îți voi răspunde că, indiferent dacă ar fi trișat sau nu, tot s-ar fi plictisit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când să plusezi la timp. Când să arunci asul din mânecă pe masă și să iei tot potul. Un joc pe care nu-l mai joacă nimeni. Pentru că toți s-au plictisit de el. Îmi vei spune că s-au plictisit tocmai că la masă se trișează. Și pentru că fiecare are În mânecă un as. Îți voi răspunde că, indiferent dacă ar fi trișat sau nu, tot s-ar fi plictisit. Poate că așii din mânecă le-au mai dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
au plictisit de el. Îmi vei spune că s-au plictisit tocmai că la masă se trișează. Și pentru că fiecare are În mânecă un as. Îți voi răspunde că, indiferent dacă ar fi trișat sau nu, tot s-ar fi plictisit. Poate că așii din mânecă le-au mai dat o oareșicare speranță, chiar dacă erau falși. Dar nu poți trișa la infinit. Vine și scadența. Mașa aproape că nu-l mai asculta. În mintea ei se Învârtea ca o un carusel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se mai nasc copii. Aceste entități au tot interesul să murim cu toții, pentru ca În locul nostru să aducă propriile lor progenituri...“ - Nu, spuse Extraterestrul. Ai pornit, dragă Mașa, pe un drum greșit. N-avem noi nevoie de progenituri. Și așa suntem plictisiți de noi Înșine. Ce rost să mai aducem pe lume și alte entități, dacă nici noi nu știm exact pentru ce trăim. Sexul triplu, continuă el, nu Înseamnă organe de același fel. Triplu Înseamnă, În primul rând, diversitate. Noi posedăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își pierdea controlul. Te apuca pur și simplu exasperarea când o auzeai spunând, a nu știu câta oară: „Parcă nu mă chemă așa, ci așa“. Sau: „S-ar putea să mă cheme nu Bertha, ci Iosif...“. De asemenea, bătrânica se plictisea să vadă În apropierea ei mereu aceeași față. De aceea, o punea pe Mașa ba să-și vopsească părul, ba să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deranjezi...! Mai amăgit destul timp cu promisiuni și, e plin podul casei cu „iartă-mă”. Mă lași să vorbesc singură? Te rog, răspunde...!” Tony Pavone o privi Înpăciuitor. „Lasă... lasă! - Îi tăie el vorba frecționându-și tâmplele,nu observi, sunt destul de plictisit de teoriile tale și, de data asta uite, Îți promit solemn. În asemenea situații, n’am să mai vin să te deranjez, fi-i sigură. Ești mulțumită...? Și acum te rog, trage perdeaua la o parte și privește dacă s
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putea fi atent la spovedania ei. În timp ce așteptau autobuzul, Atena realiză, Înțelese de fapt, Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră, pot să reproduc tot ce mi-ai povestit ...!” minți el roșindu-se puțin. „Dar uite, a venit autobuzul, să ne urcăm...” Fiind oră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone era absent la toată vorbăria ei, chiar mai mult Încă, nici măcar nu se uita să-i ghicească culoarea ochilor. Destul de timidă, Îl Întrebă. „Te plictisesc, domnule inginer...?” Oarecum jenat, Tony Pavone o privi duios. „Nu, nu m-ai plictisit...Ba din contră, pot să reproduc tot ce mi-ai povestit ...!” minți el roșindu-se puțin. „Dar uite, a venit autobuzul, să ne urcăm...” Fiind oră de vârf În circulația călătorilor, autobuzul era suficient de aglomerat. Cu o deosebită eleganță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]