3,697 matches
-
Dumneata, cum ești singur, ai nevoie de-o familie, altfel e greu. Ce plăteai lui Costache, poți să-mi dai mie și stai la noi sau, dacă vrei, rămâi acolo, unde nu te supără nimeni și poți să faci ce poftești. - Am să mă gândesc, zise Felix prudent, e posibil să facserviciul militar. Otilia se hotărî să ducă provizoriu pianul la o prietenă; nu din simț de proprietate, ci fiindcă fusese al mamei sale. O rugă pe Marina să-i găsească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scrupule dacă să-l transforme într-un pui de baltă sau, direct, într-un șobolan. Se gândea numai dacă îl va transgresa într-un șobolan, cine o să se trambaleze cu Genel, legat cu sfoară, până la liniile ferate de peste câmp. - Mai poftește cineva ceva? dădu drumul Gabriela, pe suprafața rămasă liberă a blatului mesei, la o nouă colonie de prăjiturele de casă. - Hă, hă. Astea ne imploră să le scărpinăm fofoloancele Oricare zic? - Nu-i momentul să servești, la "Mărul de Aur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU!" la rațe, alea nu mai erau, ca până atunci, flămânde. Se tăvăleau prin mălai, de câtă mâncare - printr-o singură vorbă de-a mea - le crescuse acolo. Rămânea doar s-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deslușește un glas alertat și asmatic: - Nu e gata, nu e gata!... 214 DANIEL BĂNULESCU - Da. Sedevistică. Scule și dispozitive. Minuni ale tehnicii. Apeși un buton și podul rulant îți deșartă sacul cu piulițe în cârcă... Și, de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment de tăcere. Luate prin surprindere, femeile se priviră o clipă. Patricia își descolăci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre Pink Floyd, privind prin el tot ca printr-o foiță de geam. - Mai poftim puțin lichior, domnule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment de tăcere. Luate prin surprindere, femeile se priviră o clipă. Patricia își descolăci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre Pink Floyd, privind prin el tot ca printr-o foiță de geam. - Mai poftim puțin lichior, domnule Floyd. Dacă e cu putință. Degetul cadaveric, format din două oscioare și trei burtici din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărutase, bălțîndu-l de ruj în două puncte. - Domnule dragă! Om de muzică rarisim!! Tinere maestre, mare bucurie ați fost capabil să produceți, în sufletul a două femei, în această unică seară! Deci. Le îngădui să-i facă aproape tot ce pofteau. Goli o mulțime de cești. Primise lângă el un ibric, îl strânsese cu resemnare la piept și-l golise. Da, și-amintea. Era o comandă cu vreo două surori, patru sute la Rolly, cântase puțin, tocmai dăduse ușor în clocot și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la Rolly, cântase puțin, tocmai dăduse ușor în clocot și cântase 243 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - "Am luat toate măsurile în privința împlinirii temeiurilor legale... Întreaga mea avere îți aparține și, în chip firesc, poți dispune de ea cum poftești. Îmi permit totuși a-ți avansa câteva neobligatorii recomandări. Primo: De aproape trei secole, tăietura zidurilor, precum și decorațiile interioare ale castelului familial din Twinwood se armonizează, în chip ciudat și frapant, cu nuanța lapislazuli a ochilor fermecătoarelor noastre prietene. Te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
familia ei le procurase. Dar o văzu pe lungană, ce înțelesese că sărutul ei nu-l crăcănase de plăcere, ridicîndu-se de pe taburetul din stânga lui. Și înghesuindu- și anatomia luxuriantă pe scăunelul de pluș roșu, plasat în fața pianului. - E clavir, Sinistrate. - Poftiți? - E cam ignorant și analfabet, în ceea ce privește muzica preclasică. Dar este al meu... Instrumentul e clavir, Sinistrate! Sinistratului i se îmbățoșară firele de păr de pe spinare. Recunoscu. (Sau îi fu frică să recunoască.) În vorbirea tărăgănată a gigantei. Modulații răgușite și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea mai aleasă pompă, am fost poftit în puful lojilor pentru invitații cei mai de vază, am fost examinat în tăcere. Au șoșotit între ei... O puturoșenie de spirit, cu manșetele veșmintelor tivite cu vapori de pucioasă, cu sceptru de trestie și coroană împletită din gheare de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
madam Nicolici. Cei trei slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-o aglomereze, se așezară pe scaunele de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl examinară de mântuială, îi umflară rubricile catalogului cu calificative nemeritate, de la excepțional în sus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, își strângeau sateliții, aidoma unei babușce ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul cine știe cărui nepricopsit cercetător al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
persoane cu totul invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre- 402 DANIEL BĂNULESCU Casa de Cultură . Ziua întîi: "Să nu-ți faci chip cioplit!" . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Ziua a doua: Ziua a treia: Ziua a patra: "Să nu poftești la nici un lucru care este al aproapelui tău!". Ziua a cincea: Ziua a șasea: "Să nu (prea)curvești!" . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 Ziua a șaptea: "Să nu folosești, în chip nedemn, numele lui Dumnezeu: YHWH (Yahveh sau Iehova)!" . . . . . . . . 340 În loc de epilog: un fragment
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a școlii, pe lângă teatru unde se afla parcul. Vedeai un autobuz casat, fără roți, fără geamuri, fără motor, ruginit din care ieșea fum din oră în oră, iar Stani avea locul rezervat la volan și își ducea amicii pe unde pofteau, chiar în tot universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști. Visul oricărui student din provincie era o cameră cât mai ieftină și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește, așa că devine blând și nu se mai grăbește. Acum știe că îi stă la dispoziție total. Ea intuiește transformarea bărbatului. Încordarea corpului îi dispăruse și se liniștește pentru o clipă. Starea de mulțumire că îi va ceda fără niciun fel
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noi. Și-a luat la revedere și a plecat spre casă; ajuns, îi povestește mamei ce a făcut, pe unde a fost, ce a văzut însă este obosit și-i este somn. - De ce nu mănânci și pe urmă dormi cât poftești? - Am mâncat la unchiul Titi. Merg să mă culc! A adormit greu, fără vise, nu a simțit nici când a venit sora lui de la serviciu însă ea l-a lăsat să se odihnească, nu ca-n ziua precedentă. Când s-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
12 Cu ce avea strâns din slugăreală, cu ce mai dosise, putea să-și cumpere un lot de casă mai spre marginea orașului și să deschidă prăvălie. La plecare, domnul Pandele Vasiliu îl chemase la el în odăi și-l poftise pe un scaun. Era pentru prima oară când se întîmplase lucrul acesta. - Stai colea și ascultă, îi zisese. Acu, ai terminat cu mine. Na banii tăi, numai minte bună să ai! Eu îmi iau mâna de pe tine. La mine au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnealui este! l-a arătat pe cârciumar. Bărbații și-au strâns mâinile, privindu-se. Nevestii i-a pupat Stere mâna mică și rece. Meșterul l-a măsurat dintr-o ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sărăcie de om, nu altceva, usca locul pe unde trecea. Cârciumarul vorbea câteodată cu nevastă-sa: altcum, era să deschizi ușa ălor de aveau. Precupeții erau filotimi, banii, bani, dădeau și la alții, dar ăsta ce să facă? Să-l poftească afară nu putea. Omul simțise și, de unde la început mai spunea o vorbă, două, amuțise. Tușea în coltul lui, apoi, amețit puțin, pleca acasă. Lui Chirică i-ar fi plăcut să mai stea în circiumă, să mai audă de una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
piesele de doi lei și de un leu. Până să-l întrebe ce mai face, el plecase. A urcat vechile scări de ciment, a trecut prin coridorul întunecos și a bătut la ușă. A auzit vocea slabă a lui Pandele poftindu-l înăuntru și a intrat. Nimic nu se schimbase. Stere cântărise totul dintr-o privire. Același tapet albastru, decolorat, mai vechi, pe pereții înalți; același oblon care acoperea fereastra și, în mijloc, masa scundă, plină de hârtii. Deasupra ardea lampa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]