3,116 matches
-
două puncte este convertită în coordonate curbilinii poate fi găsit în cadrul aplicațiilor polinomialelor lui Legendre în fizică. Formulele pot fi deduse folosindu-se teorema lui Pitagora cu ecuațiile ce fac legătura dintre coordonatele curbilinii și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două puncte cu locațiile și sunt separate de distanța "s": Combinând termeni și rezolvând diferite operații în pătrate, formula lui Pitagora în coordonate carteziene produce separarea în coordonate polare după cum urmează: folosind formule pentru identitățile
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două puncte cu locațiile și sunt separate de distanța "s": Combinând termeni și rezolvând diferite operații în pătrate, formula lui Pitagora în coordonate carteziene produce separarea în coordonate polare după cum urmează: folosind formule pentru identitățile produselor prin sumă. Această formulă este cunoscută ca teorema cosinusului, câteodată numită și Teorema lui Pitagora Generalizată. Într-un triunghi drept cu catetele "a", "b" și ipotenuza "c", din punct de vedere trigonometric sunt
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
forma: unde se numește tensor metric. Poate fi o funcție de poziție. Astfel de spații curbe includ geometria lui Riemann ca exemplu general. Această formulare de asemenea se aplică unui spațiu euclidian când sunt folosite coordonate curbilinii. De exemplu, în coordonate polare: Teorema lui Pitagora se reflectă în cultura populară într-o mare varietate:
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
mai rar arboricole. Sunt slabe zburătoare Glasul este caracteristic: al unora, de exemplu, al prepelițelor este plăcut, al celor mai multe însă este neplăcut. Păsările ce trăiesc la sol, au un penaj de camuflaj pentru a nu fi detectate. Alte specii, (cocoșul polar), își schimbă culoarea în funcție de anotimp. Majoritatea speciilor sunt poligame. Cuibul este simplu, rudimentar, și-l fac pe pământ, de regulă reprezintă niște adâncituri în sol. Depun ouă multe, unicolore sau puțin pătate. Față de alte ordine de păsări au o prolificitate
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
din zona de la est de Petsamo de-a lungul coastei Mării Barenț de "Gebirgskorps Norwegen" cu sprijinul Batalionului de grăniceri finlandezi "Ivalo", și viza portul sovietic Murmansk. Acest atac avea să se desfășoare într-o zonă la nord de Cercul Polar Arctic, urmând să fie îngreunat de condițiile extrem de grele meteo și de teren. Această operațiune era considerată chiar de comandanții germani și finladezi cu foarte puține șanse de succes. Scopul operațiunii era mai degrabă unul de diversiune, care să acundă
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
port de importanță secundară. De-a lungul războiului Murmanskul a devenit însă un obiectiv de cea mai mare impotanță pentu supraviețuirea Uniunii Sovietice, prin acest port desfășurându-se aprovizionarea vitală pentru armata și populația sovietică. Atacul sudic, codificat "Polarfuchs" (Vulpea polară), urma să fie o dublă învăluire a trupelor germano-finlandeze. Sub conducerea generalului de cavalerie Hans Feige, Corpul de armată 36 sprijinit de două unități speciale de blindate urmau să atace din regiunea Kuusamo spre est, de-a lungul liniei Salla-Urinsalmo
Operațiunea Silberfuchs () [Corola-website/Science/307009_a_308338]
-
confiscarea averii Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul țării. La 20 decembrie 1948 a fost arestat fiul cel mare, Alexandru și deportat în Siberia, la Magadan, apoi la Verhoiansc și pe urmă la Colâma, dincolo de Cercul Polar, de unde s-a întors în anul 1956, fiind eliberat pe 9 aprilie. În perioada 1952-1962 a fost urmărit de Securitate fiind anchetat și reținut în numeroase rânduri. La 26 mai 1961 a murit celălalt fiu, Nicolae, într-un accident, posibil
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
astăzi, dotate cu cerc gradat orizontal și vertical, au fost preconizate de matematicienii arabi. Cercurile serveau la determinarea unghiurilor în plan orizontal și vertical care, împreună cu distanța măsurată, au făcut posibilă determinarea sau/și trasarea poziției unui punct prin coordonate polare spațiale. O contribuție deosebită a avut-o Galileo Galilei (1564-1642) care a perfecționat luneta (1609), ce permite vizarea la distanță, pe care matematicianul Johann Pretorius a atașat-o planșetei, perfecționată mai târziu de inginerul Marioni din Udine. Invențiile ulterioare - a
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
Zona de climă temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările climaterice generale dintre vară și iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește, generând două anotimpuri intermediare, primăvara și toamna, între extremele temperaturilor celor mai scăzute (iarna) și a celor mai ridicate
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
Indiferent de "vremea obișnuită" și de localizare geografică, climatul zonelor temperate poate oferi uneori vreme extrem de schimbătoare și greu de prezis. Zona nordică de climă temperată se extinde între Tropicul Racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine nordică până la Cercul polar de nord, la circa 66,5 latitudine nordică. Corespunzător, zona sudică de climă temperată se găsește între Tropicul Capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică până la Cercul polar de sud, la 66,5° latitudine sudică. Climatul corespunzător zonei temperate se
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
între Tropicul Racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine nordică până la Cercul polar de nord, la circa 66,5 latitudine nordică. Corespunzător, zona sudică de climă temperată se găsește între Tropicul Capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică până la Cercul polar de sud, la 66,5° latitudine sudică. Climatul corespunzător zonei temperate se numește climat temperat. Oricum, denumirea este generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate în
Zona temperată () [Corola-website/Science/307248_a_308577]
-
Walter Bonatti, care a călătorit în Pakistan. În anul 1959, a traversat pădurea ecuatorială și a ajuns pe vârful Ruwenzori (situat la granița dintre Uganda și Congo). Începând din anul 1960 a explorat fiordurile din Groenlanda, escaladând munții de la Cercul Polar Arctic. După o perioadă de inactivitate din cauza problemelor de sănătate, în anul 1966 a efectuat expediția "Città di Lecco" în Țara de Foc pentru a cuceri vârful Buckland al Muntelui Acongagua. În anul 1967 a traversat zona rezervată aborigenilor din
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
cauza, efect', sunt abstracte, fără ele nu am putea vorbi coerent despre mulțimea însușirilor și schimbărilor de stare ale universului, nu am putea descrie clar și unitar situații concret perceptibile, dar generalizabile modal, semnificabile și comunicabile interactiv. Majoritatea conceptelor sunt polare, asta însemnând că opusul concretului este abstractul. Aria variantelor concretului este mult mai extinsă că a abstractului, dar mai simplă semnatic, mai usor explicitabilă semnificant. Rezultă că dacă avem o rezonabilă înțelegere a sensului 'concretului', din ea putem extrage semnificația
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
atenția tuturor matematicienilor din Italia, Franța și Anglia, ca Pascal, Wallis, Chasles, Kepler etc. Metoda lui Cavalieri l-a ajutat pe Kepler să rezolve majoritatea problemelor sale de astronomie. Cavalieri a efectuat cudratura spiralei lui Arhimede prin integrare în coordonate polare. De asemenea, Cavalieri s-a ocupat și de stereometrie și a construit un telescop reflector. Despre istoria și metodele lui Cavalieri a scris Michel Chasles în lucrarea sa: "Aperçu historique sur l'origine et le développement des méthodes en géométrie
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
Danemarca și Germania, pe de o parte, respectiv NAȘĂ, "Agenția Spațială a Canadei" (în original, Canadian Space Agency) și industria aerospațiala. Phoenix reprezintă a șasea amartizare reușită de NAȘĂ din douăsprezece tentative și este prima care a amartizat în regiunile polare ale planetei. Misiunea a avut două scopuri. Unul a fost studiul istoriei geologice a apei, cheia dezlegării istoriei schimbărilor climatice de pe Marte. A doua a fost evaluarea habitabilității potențiale de la limita gheață-sol. Instrumentele lui "Phoenix" erau potrivite pentru a descoperi
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
din propria cenușă. Navă "Phoenix" conține câteva componente construite anterior. Landerul folosit în misiunea din 2007-2008 este o reconstrucție a proiectului "Marș Surveyor Lander" (anulat în 2000), împreună cu mai multe instrumente din acel proiect și din și de la misiunea Marș Polar Lander, care a eșuat. Lockheed Martin, constructorul landerului, și-a păstrat landerul aproape terminat într-o cameră curată, cu mediu controlat, din 2001 până când misiunea a fost finanțată de programul Marș Scout al NAȘĂ. "Phoenix" a fost un parteneriat între
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Această informație va ajuta la îmbunătățirea, pe viitor, a proiectării landerelor. Zona de amartizare proiectată era o elipsa de pe care acoperă un teren numit neoficial „Valea Verde” (în ) și care conținea cea mai mare cantitate de apă înghețată din afara regiunilor polare. "Phoenix" a intrat în atmosfera marțiană cu o viteză de aproximativ , si in a trebuit să frâneze până la înainte de a atinge suprafață. Confirmarea intrării în atmosferă a fost primită la ora 23:46 UTC. Semnalele radio primite la ora 23
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
au arătat că nava aterizase într-un loc în care putea sapă prin centrul unui poligon aflat dincolo de ravena. Crăpăturile poligonale din zona fuseseră observate de pe orbită, si se aseamănă cu șabloane observate în regiunile cu sol înghețat din regiunile polare și de mare altitudine de pe Pământ. Un mecanism probabil de formare este contractarea gheții din sol la scăderea temperaturii, rezultând în crearea șabloanelor poligonale de crăpături, care apoi se umplu cu sol sau praf care cade. Când temperatura crește și
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
punctul de îngheț, într-o manieră similară cu sarea. Percloratul poate, deci, duce la formarea de mici cantități de apă lichidă pe Marte. "Phoenix" poartă versiuni îmbunătățite ale camerelor panoramice realizate de Universitatea Arizona și instrumente de analiză de la Marș Polar Lander, precum și experimente construite pentru proiectul anulat Marș Surveyor Lander, inclusiv un braț robotic JPL pentru săpat gropi, un set de laboratoare de chimia fluidelor, si microscoape optice și cu forța atomică. Robotul mai dispune și de o cameră foto
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
de Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar, Germania. Surface Stereo Imager (SSI) este camera principala a robotului. Este o cameră foto stereo descrisă că „o variantă îmbunătățită, cu mărirea rezoluției, a camerei folosite pe Marș Pathfinder și pe Marș Polar Lander”. Acest aparat a realizat câteva imagini ale zonei arctice marțiene, si a servit la măsurarea distorsiunii atmosferice cauzată de praf, aer și alți factori, folosindu-se de Soare ca punct de referință. Cameră a fost furnizată de Universitatea Arizona
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
grupa celor mai luminoase stele din vecinătatea Soarelui. Vega a fost și este o stea foarte cercetată și, după cum spun astronomii, nu mai are mult până ce va primi titlul de "cea mai studiată stea după Soare". Vega a fost steaua Polară a cerului nordic aproximativ în anul 12 000 înainte de Hristos, și va fi din nou prin jurul anului 13,727 după Hristos, când declinația sa va fi de +86°14'. Acest lucru se datorează faptului că toate stelele se mișcă prin
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
perioadă de rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza Ecuatorului este cu 23% mai mare decât raza polară (raza polară estimată a stelei este de 2.26 ± 0.02 din raza Solară, în timp ce raza ecuatorială este de 2.78 ± 0.02 din raza solară). Deoarece Vega își îndreaptă unul dintre poli spre noi, putem vedea această umflătură, și
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
rotație aproximativă cu 12,5 ore), care reprezintă 93% din viteza ce ar putea rupe steaua datorită forței centrifuge.Această rotație rapidă cauzează o umflătură pronunțată la Ecuator, astfel raza Ecuatorului este cu 23% mai mare decât raza polară (raza polară estimată a stelei este de 2.26 ± 0.02 din raza Solară, în timp ce raza ecuatorială este de 2.78 ± 0.02 din raza solară). Deoarece Vega își îndreaptă unul dintre poli spre noi, putem vedea această umflătură, și, tocmai de
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
calcularea razei ecuatoriale. Accelerația gravitațională locală la poli este mai mare decât la Ecuator, deci, conform teoremei lui Von Zeipel, luminozitatea locală este mai mare la poli. Acest lucru este văzut ca o variație a temperaturii efective a stelei: temperatura polară aste aproape de 10 000 de Kelvin (aproximativ 9726° Celsius), pe când temperatura ecuatorială este de 7 600 de Kelvin (aproximativ 7326° Celsius). Prin urmare, dacă Vega ar fi văzută din planul ecuatorial, luminozitatea ar fi fost jumătate din cea văzută de la
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
aproximativ 7326° Celsius). Prin urmare, dacă Vega ar fi văzută din planul ecuatorial, luminozitatea ar fi fost jumătate din cea văzută de la poli și, steaua nu ar fi a cincea cea mai luminoasă de pe cer. Această mare diferență între temperatura polară și cea ecuatorială produce un puternic efect de "gravitate întunecată" Astronomii denumesc „metale” elementele cu numărul atomic mai mare decât cel al heliului. Doza de metale din fotosfera stelei Vega este de aproximativ numai 32% din abundența de elemente grele
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]