2,744 matches
-
pe an pentru celebrarea zeilor mani, tot astfel românii au 3 sâmbete ale morților.“92 Târgul Moșilor este, prin urmare, Târgul strămoșilor, el se aduna în preziua uneia din sâmbetele morților, anume în cea din luna mai, pentru ca să se facă pomenile.93 La 1871, precum am spus, târgul începea să degenereze și, afară de asta, era foarte rău îngrijit. De unde, la mijire, nu veneau în târg decât acei cari vindeau lucrurile destinate pomanei, precum olarii și dogarii, acum târgul era un bâlci
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anume în cea din luna mai, pentru ca să se facă pomenile.93 La 1871, precum am spus, târgul începea să degenereze și, afară de asta, era foarte rău îngrijit. De unde, la mijire, nu veneau în târg decât acei cari vindeau lucrurile destinate pomanei, precum olarii și dogarii, acum târgul era un bâlci ca oricare, unde se vindeau toate felurile de mărfuri. Apoi, târgul era instalat într-un câmp noroios, fără strade, fără pavaje, murdar și neluminat. Vechii comercianți străini, cari făceau și ei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau pe acea vreme nici unul din bulevardele actuale. Nu exista
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau pe acea vreme nici unul din bulevardele actuale. Nu exista decât crâmpeiul de bulevard al Academiei între Calea Victoriei și strada Colței.98 112 bucureștii de altădată 96. Lista premianților și discursul generalului Florescu sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
are nevoie, pentru dosar, de semnătura unui critic”. Bine înfipt în prerogativele sale, R.C., un „umoral”, imprevizibil, altminteri om bun, nu suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Țeranii de la Suceava l-au ales pe Averescu de scîrbă pentru pacea ce s-a încheiat, de mînie pentru sfîșierea județului lor. Li s a oferit pîne, și ei au întrebat dacă e de vînzare. - Nu, v-o dăm. - De pomană nu luăm”. Așa erau încă, în vremea copilăriei mele, și cei mai mulți dintre udeșteni: tari în scîrbă, tari în refuzuri. *La întoarcerea din „evacuare”, mama s-a văzut păgubită nu numai de o parte din bunurile casnice, ci și de oile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Toți se roagă Ceaușeștilor prin petiții, scrisori, rapoarte de nedreptăți, de abuzuri, prin emisiunile dvs. se roagă disperați ca unor Cristoși care doar ei le mai pot aduce izbăvirea unui pașaport de fugă, de emigrare. Constituția țării o invocă de pomană, ea nu mai este o lege de bază, ci o lege să o vază dușmanii din afară. Nu avem un Zaharov, după plecarea micului Soljenițîn, Paul Goma, care să-i adune pe toți nemulțumiții în granițe, și nu în afară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au fost scoși forțat, cei fără pile, cei considerați ca povară deși făceau treabă bună, cei fără rubedenii cu poziție și, mai ales, cei care nu cântau în strună. Nimeni nu s-a atins de chiulăii care ard gazul de pomană și sunt cunoscuți ca oameni ai miliției, ai Securității, ai directorului, ai secretarului de partid etc. Aceștia au fost menținuți mai departe în posturi să-și ducă traiul ușor și lucrurile să meargă tot la fel de prost ca și mai înainte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în detașament, nu s’ar putea echipa în condițiuni bune nici un număr de 20 evrei. Din această cauză, se rănesc în timpul lucrului și trebuesc ținuți câte 2-3 săptămâni la infiermerie. Zilnic sunt scutiți în infiermerie: 20-30 inși, cari mănâncă de pomană, fără să aducă nici un folos, ba din contră sunt o sarcină pentru batalion. Am raportat Cercului de Recrutare Iași această situație în mai multe rânduri, însă până în prezent nu s’a luat nici o măsură. Aceleași instrucțiuni prevăd, că se vor
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
din baie cânta un cântec, dar nu-mi dădeam seama despre ce era vorba. Posibil să-l fi improvizat. Mi se făcuse tare somn, dar nu-mi permiteam să dorm. Dacă aș fi dormit, timpul s-ar fi irosit de pomană și nu voiam să pierd nici un minut. Dar nici nu știam ce să fac. M-am jucat puțin cu firul lampadarului. N-avea nici un sens să stau în casă, mi-am zis. Mai bine ieșeam în oraș. O persoană care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În ajun de Anul Nou era alegerea. Se alegea pe mai mulți ani, și pe zece ani. Tatăl vecinătății avea grijă să cumpere oale. Când murea cineva, era un pârgar (poștaș) al vecinătății care chema pe toată lumea să participe la pomană cu lingură și furculiță și să vină toată vecinătatea la priveghi”; în Mohu „era ales un țighidiș, de obicei cel care se căsătorise de un an, pentru un an. Adună oamenii pentru muncile comunității”; în Săcădate, „tăblașul (conducător) era ales
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
farfurie. Eu n-am vrut să mănânc, așa flămând cum eram. A zis țiganca: "Nu vrei să mănânci de la țigani? Dar suntem foarte curați, mănâncă! Eu am avut un băiet de sama mata ș-o murit, și-i dau de pomană". Vă dați seama cu ce lacrimi am mâncat? A stat lângă mine și-a zis că nu pleacă până nu mănânc. Și m-am așezat pe prispa aceea mai înaltă la Ciupercă și am mâncat. Țiganca mai venea la noi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu ce lacrimi am mâncat? A stat lângă mine și-a zis că nu pleacă până nu mănânc. Și m-am așezat pe prispa aceea mai înaltă la Ciupercă și am mâncat. Țiganca mai venea la noi cu mâncare de pomană, la sărbători sau sâmbăta. Și mâncam, nu mai țineam cont de la cine este mâncarea. Soarta "bestiilor moșierești" C. I.: La Râmnicu Sărat ați fost înscris imediat la școală? R. R.: Nu, abia prin toamnă, în anul școlar următor. Nu cred
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în care a locuit mama este și acum, locuiește în ea un nepot care are vreo 7 copii și eu i-am lăsat casa pentru că îi murise tata și mama și rămăsese singur. Am făcut, cu alte cuvinte, o altă pomană și în plus i-am lăsat și vreun hectar de pământ. Mai era acolo un hectar de pământ care pleca de la casă până la șosea, iar primăria l-a dat unora de și-au făcut casă. Treaba a rămas așa bâlbâită
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a venit la mine să mă vadă! Țin minte că unul mi-a adus și un aparat de radio, deși noi aveam deja un aparat. Am stat aproape cu tot satul de vorbă. Oamenii știau că am fost condamnat de pomană, pentru Deșteaptă-te române. C. I.: Acesta este un lucru extraordinar: să vină tot satul să vorbească cu dumneavoastră. Era periculos pe vremea aceea. Nu v-au spus, când ați ieșit din închisoare, să nu vorbiți despre cele petrecute în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mult de așezările getice: bordeie cu o singură cameră, fereastra lipită, care nu se deschidea niciodată, vițelul în tindă, cuibarul cloștei sub lavița unde dormea gospodarul și leota lui de copii, deși cărțile de școală primară și broșurile împărțite de pomană de misionarii culturali stăruiau a se înțelege un adevăr: „unde nu intră soarele în casă intră doftorul!", dacă există! Iar dacă s-au ivit sate în care ferestrele s-au mai lărgit ori s-au înmulțit, asta, spunea scriitorul, asta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pseudonimul "Zacheu") și alții. O altă dificultate majoră cu care s-a confruntat a fost aceea a lipsei banilor. Pentru depășirea acestei probleme a recurs chiar la o soluție "extremă": a mers prin satele catolice din Moldova și "a strâns pomană" pentru presa catolică 977; a și corespondat cu preoții din parohiile din dieceza de Iași (nu doar pentru a le cere ajutorul), a apelat la episcopul de Iași și la arhiepiscopul de București, Alex. Th. Cisar 978 (care a sprijinit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
îndestulau începeau să-și povestească călătoriile"380. Pe lângă asta, castelanul îi primea pe vechii săi tovarăși de arme și evocau împreună luptele la care luaseră parte. Educația primită de Iulian a făcut din el un tânăr caritabil care dădea de pomană cu modestie celor săraci. Cum oare atunci Iulian a putut să strice această virtute ospitalieră pe care părea să o poarte din cristelnița și să se dedea în mod atât de pervers vânătorii, practică neospitalieră față de natura primitoare? Chiar de la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totul este adevărat. Farmacistul Hirschzielle XE "Hirschzielle" a ținut minte aceleași momente, dintr-un unghi diferit: „Nu știu când s’au deschis ușile. M’am trezit În mijlocul cadavrelor acoperindu-mi membrele, ținându-mă de podea. Nici un viu? Niciunul?... Muncă de pomană. Mai bine stau pe loc și nu mă mai epuizez... Aud deodată: «Toți cei vii coboară, se Închid vagoanele». Încerc să-mi trag un picior - merge greu - apoi altul, Însfârșit sunt eliberat. Mă târâi până la marginea vagonului și «baff» la
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
dată de semenii săi. Pe fondul său, luteranismul trebuie înțeles și ca un protest împotriva modului de a fi al omului occidental și împotriva poziției sale în economie și în viața de zi cu zi. Bataille arată că: ,,Inactivitatea contemplativă, pomana oferită săracilor, strălucirea ceremoniilor și a bisericilor, au încetat a mai avea vreun preț sau au fost considerate ca semn al diavolului. Doctrina lui Luther reprezintă negarea dusă până la ultimele consecințe a unui sistem de consumare internă a resurselor. O
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
care sunt înzestrate de boierul ce are avere, apoi clienții de la mănăstire. Veți vedea, în momentul în care se va citi un testament, în partea finală, la prevederile referitoare la cum se va urma la înmormântare, apar și toate aceste pomeni cu privire la înzestrarea fetelor. Dar, odată cu Ipsilanti, apare această cutie a milei și din această cutie a milei sunt înzestrate și fetele sărace, pentru că în Principate nu există până spre 1800 o ocupație feminină - femeia să plece să muncească și să
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
îi asigure o viață paradisiacă timp de zece ani. La sfîrșitul cărora e sigur că nu-i va lipsi puterea să se sinucidă. Însă îi lipsește. Mai trăiește, un an-doi, din credite fără acoperire, iar apoi, încă o vreme, din pomeni. Iar între timp, vertiginos, decade. Pînă dincolo de fundurile abisului. În momentul cînd începe povestirea, personajul e o bestie subumană, care, gol, umblînd în patru labe, se ascunde prin boschete, veșnic hăituit, mereu simțindu-se amenințat. Nu pierde numai Paradisul, ci
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
de l-au înnebunit pe bietul fost Mircea Cinteză... Că, dacă-l ajută Dumnezeu pe dom' Tăriceanu și-i lasă fără pițule, n-or mai avea bani de pită, da' nici n-or mai scânci pe la cozi și aleluia cu pomană cu tot! Iar cu agricultorii la fel: li-s plini ciorapii și șosetele de roni, dar toată ziua se jeluie că se descurcă greu... Da, fratre: toate televiziunile, jurnal de jurnal, anunță că bugetul țării arată ca o gaură neagră
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
astfel. De aceea, îi sar în ajutor, încercând să-i sprijin dorința. La urma urmei, de ce ar vrea să fie președinte Cristosul căit, transformat în om de afaceri, sau atîția alții? De ce măicuța teribilă să ungă președinte un dascăl de pomeni, flancat de o altă ursitoare politică, al cărei cap masiv pare a tremura veșnic, în găleata cu apa proaspăt scoasă din puț de cuviosul Vasule?... De ce?... De ce, nene, de ce? Să n-aibă voie și Mircea Dinescu să fie și el
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
Oare de ce? S-o fi molipsit și omul de acțiune de la „Ziua” de boala românească a datului din gură și-a amenințărilor fără finalitate? În privința lui A. Păunescu, unul din stâlpii comunismului și ai neocomunismului pesedist, îți răcești gura de pomană. Individul pentru care legile sunt simple fițuici, ușor de mototolit (vezi enervarea cumplită împotriva CNA-ului, care nu-i mai îngăduie să reverse peste populație vedrele de naționalism rânced și rimele rizibile ale unor așa-zise „poeme” pe cât de „mobilizatoare
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]