2,792 matches
-
avut de ales și, ca să pot locui în București m-am întors la corporație, de data asta la alta. Și acum am primit job-ul înainte să găsesc unde și cu cine să stau, așa că, timp de o lună, am poposit într-un apartament al unei prietene din copilărie, la capătul Titanului. Pe lângă cele 9 ore de program, făceam aproape 2 ore pe drum până și de la serviciu. Un coleg care nu mai voia să plătească jumătate din salariu pe chirie
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
din ce în ce mai străine mai exotice) până când pleoapele tale vor simți cum n-au mai rămas pe lume decât razele reci ale dimineții și un fel de gânduri ale nimănui ca niște plante fragede tremurând sub picături repezi de ploaie Plecare Va poposi curând și clipa Când tu-mi vei face cu aripa Căci eu voi fi deja Departe undeva Voi fi gonind nebun cu bicicleta Ori poate-n colb și-n soare cu șareta Spre'nalte ceruri ori mai scunde Voi rătăci
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
ne vom așeza în loc de odihnă În loc păzit și îngrădit, Vom intra în odihna Domnului, Ea se va așterne prin rugăciunea Inimii noastre Și nici un vrăjmaș nu ne va mai ajunge Căci vom fi cu Domnul Întru slava veșnică Și vom poposi în cel de pe urmă Loc al răgazului nostru, În locul ocrotit de Dumnezeu. Și vom vorbi de Arcturus, Steaua de pe genunchiul Păstorului Și ne vom pleca bunului Păstor Și turmelor lui adunate Împreună Cum întocmai meniseră profeții. Înger Oho, ce straie
ARGO Navis by Ioana Diaconescu () [Corola-website/Imaginative/14899_a_16224]
-
C-aud vuind în sufletu-mi furtuna, Fantoma mea se mișcă-ncet pe drum, Lung și pustiu, ce nu știu unde duce, Că zarea toată s-a-mbrăcat în fum. De anii crunți bătut, la vreo răscruce, Cu sufletul cenușă doar și scrum, Mai poposesc de mult prea greaua cruce. 1956
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
similar în anul 1264. În ceea ce privesc obligațiile, orașele erau erau datoare să trimită cinci oameni înarmați în oastea regelui, să plătească decima în valoare de 12 denari și să asigure două mese regelui și însoțitorilor săi dacă aceștia ar poposi vreodată în Sătmar. Drepturile acordate în schimb celor două orașe erau relativ extinse, acestea fiind extrase din punct de vedere administrativ și juridic de sub autoritatea comitelui de cetate și puse direct sub autoritatea regelui sau a vistierului regal. În același
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
reprezentate de dihor și șobolanul cenușiu. Lacurile sunt populate cu pești mici, cum ar fi boarța și țiparul, și de gușteri și melci. În perioadele de migrație, un grup de ciufi de câmp și-a făcut un obicei de a poposi pentru câteva zile în curtea clădirii Inspectoratului Silvic din centrul orașului, unde se află câțiva brazi înalți. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Buzău se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
ridicat începând cu anul 2009 cu sprijinul Eparhiei Romanului și Bacăului și sub coordonarea preotului paroh un așezământ social-filantropic intitulat „Micul creștin”. Multe personalități ale evului mediu românesc sau ale epocii moderne s-au născut, au trăit sau doar au poposit pentru o vreme la Roman. Printre aceștia a fost episcopul Macarie, care a trăit la Roman între anii 1531 și 1558. Între anii 1606 și 1612 a trăit la Roman ctitorul mănăstirii Dragomirna, Anastasie Crimca, un neîntrecut miniaturist. Între anii
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
Th. Missir, Al. Epure, Otilia Cazimir, Ioan Luca, Ion Sofia Manolescu, Marcel Blecher, Filip Brunea-Fox (deopotrivă prozator și gazetar, "părintele reportajului românesc"), Eugeniu Speranția, Cezar Petrescu, Haralamb Zincă și mulți alții. Vremelnic, dar pentru mai lungi perioade, la Roman au poposit Calistrat Hogaș, Nicolae Iorga și George Topîrceanu. Romanul a dat artelor plastice nume ca Maria Ciurdea Steurer, Constantin Isachie, Marcel Locar, Gh. Iliescu, Crina Lecca, Aurel Vlad și Neculai Păduraru de la Sagna. În muzică s-au făcut cunoscuți romașcanii: Mihai
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuță, Tudor Pamfile, societate care desfășoară o prodigioasă activitate atât în domeniul creației literare cât și în domeniul muzicii și artelor plastice. Activitatea acestei societăți a prilejuit participarea unor mari personalități ale culturii românești care au poposit pe aceste meleaguri. Printre aceștia se numără marele istoric Nicolae Iorga, marele muzician George Enescu, poeții și scriitorii Alexandru Vlahuță, Cincinat Pavelescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu și alții. Activitatea
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
George Bacovia, Vasile Voiculescu și alții. Activitatea teatrală bârlădeana debutează în a doua jumătate a secolului XIX. Aici a existat o clădire a teatrului unde, începand cu anul 1860, trupe de actori conduse de Matei Millo, Al. K. Robescu au poposit pe scena teatrului bârlădean. Clădirea a existat pe locul unde este Baia Comunală. În secolul XX a existat un Ateneu Popular și un Teatru Muncitoresc a căror activitate a făcut posibil ca în anul 1953 să ia ființă Teatrul de
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
reziduurilor și a stratului de fum ce au acoperit zidurile interioare în ultimele sute de ani, demersuri demarate în toamna anului 2012. Biserică este cu atât mai importantă cu cat i nsuși voievodul ctitor, Ștefan cel Mare și Sfânt, a poposit, în mai multe rânduri, în casele de odihnă ale curții domnești care o înconjura cândva; de subliniat este și faptul că proprietățile mănăstirii care se îngrijea inițial de acest respectabil lăcaș de cult se întindeau pe o arie considerabilă, cuprinzând
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
anul 1913 era apreciat ca un adevărat parc englezesc. La 16 octombrie 1911 s-a dezvelit în Parcul Municipal munumentul lui Mihai Eminescu, operă în marmură asculptorului Frederic Storck. Acest parc mai păstreaza câțiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care poposi aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieții. În parc există un mic lac artifical și un loc amenajat unde-n trecut fanfara militară susținea recitaluri. Este renumit datorită prezenței statuii lui Eminescu. Parcul este situat
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentara a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata să la Lugoj. Într-o diplomă datata 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donata marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade. În ianuarie 1601, Mihai Viteazul trece prin Banat cu suita să și poposește și la Lugoj, la Hanul Postei, în drumul său spre Viena. Banatul de Lugoj-Caransebeș a rezistat presiunilor turcești până în 1658 când Acațiu Barcsai, Principele Transilvaniei, a cerut lugojenilor și caransebeșenilor să accepte hotărârea Dietei din Sighișoara, supunându-se turcilor. Aceștia
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
căpeteniile arnăuților din Oltenia, Iordache și Farmache, au fost chemate să apere Bucureștiul și au pornit la drum, jefuind însă satele întâlnite în cale. O ceată a izgonit ispravnicii din Târgoviște, care s-au refugiat la Băicoi. Tot aici au poposit și corpul de armată trimis de la Ploiești către Târgoviște să restabilească ordinea. Una din moșiile de la Băicoi a fost deținută de generalul Constantin Ghica, acesta fiind autorizat la 5 mai 1792 de domnitorul Mihai Suțu. După moartea acestuia în străinătate
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
1793. Construită pe terenul cumpărat de la Mária Ilyés și finalizată în întregime în anul 1814, lăcașul de cult, denumit Biserica de lemn, atestă prezența comunității românești. De această biserică se leagă un episod din viața poetului Mihai Eminescu, care a poposit o noapte în clopotnița bisericii în drum spre Blaj. Construirea celei mai mari biserici ortodoxe din localitate a avut loc în perioada interbelică, după schimbarea imperiului, între anii 1925-1934. Visul protopopului Ștefan Rusu a fost ridicarea unui edificiu religios reprezentativ
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
dat natura.”" Același lucru îl subliniază și Mihai Eminescu într-un articol: "„Celula constituitivă a vechilor sate române este republica țărănească, precum s-a păstrat mult timp la Câmpulung (în Bucovina) și la Vrancea.”" În anul 1717 Mihai Vodă Racoviță poposește și el în zona Câmpulungului, ridicând la Vama un monument numit până astăzi „Stâlpul lui Vodă”, în amintirea victoriei asupra trupelor austriece. Monumentul este un monolit în formă de columnă pătrată, de 3 metri înălțime, cu o pălărie piramidală de
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
omul ia atomi din aer, prin expirație el elimină atomi. Pe acest proces se bazează viața. Atomii sunt datul ultim al vieții. Democrit a plecat în considerațiile lui de la problema materiei pentru a soluționa problema existenței. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica a atomilor, ce sunt entități ultime ; ultimul temei metafizic al tuturor lucrurilor. De aceea concepția lui Democrit este un materialism metafizic. Iar fiindcă acest filozof nu mai admite un alt principiu ca temei al lumii alături de
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
în zilele noastre. Una din legende, spuse de bătrânii comunei, ne arată că numele de Cuca vine de la căciulă domneasca care se numea cuca. Se spune ca Petru al Rareșoaiei (Maja), în drumurile sale, când făcea negoț cu pește, a poposit prin aceste locuri care erau acoperite cu păduri seculare. La un popas făcut în pădurea situată la nord de localitatea noastră și care poartă numele de Rareș și astăzi, și-ar fi pierdut cuca domneasca, de unde și-a luat denumirea
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
a secolului al XVIII-lea, dacă la 1845 era nevoie, cum s-a arătat, de reparații. Tot aici a fost un han care, după spusele oamnilor din sat, ar fi fost locul unde poștalionul care mergea de la Iași la Roman poposea pentru odihna cailor și vizitiului. Acest han era construit din cărămidă cu ziduri groase, având la etaj un superb foișor. Din păcate, această construcție încărcată de istorie a fost demolată de autoritățile comuniste ale comunei prin anul 1975, din ea
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara. Datorită asediului imperialilor, care a dus la recucerirea Banatului, castelul a fost deteriorat, astfel că după 1716 s-a impus renovarea lui. Însă funcția
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
ape ar fi de ajuns să împlinească trebuințele ei. Un râuleț, ce se usucă în timp de vară, trece pe la poalele orașului și piere umilit de el însuși (...)"". În povestirea ""Valea Prutului"" din volumul "România pitorească" (1901), scriitorul Alexandru Vlahuță, poposit și el în Iași, își exprimă regretul că Iașul nu are o apă mai mare. ""Ce păcat că nu-i, în locul Bahluiului, o apă mai mare!... Să treacă Bistrița pe-aici, n-ar fi pe lume-o așezare de oraș
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
Priam, întemeind o nouă cetate pe locul celei distruse. După alții, în timpul incendierii cetății, Aeneas a reușit să fugă, luând cu el, împreună cu Anchises și cu Ascanius, și pe alți câțiva tovarăși credincioși. După ce au rătăcit 9 ani pe mare (poposind în insulele grecești, pe țărmurile Africii unde este găzduit de Dido, regina Cartaginei, apoi la Cumae de unde Sibila îl conduce în Infern), Aeneas ajunge în sfârșit pe coasta occidentală a Italiei, în Latium, în apropiere de gurile fluviului Tibru. Aici
Aeneas () [Corola-website/Science/300141_a_301470]
-
C.), epoca fierului (Hallstatt, 1200-450/300 î.C. și La Tène, secolul V î.C.- secolul I d.C.), epoca dacică (sec.I î.C.-sec.I d.C.) și epoca romană. Vechea mănăstire e amintită la 1636. La 6 mai 1636 poposesc în ea principele Gheorghe Rákóczi I și contele Haller. In 1711 egumenul mânăstirii greco-catolice era un anumit Ioasaf. In 1765 trăia aici preotul Gheorghe. În 1774 mănăstirea avea doi călugări. Averea: un loc arător de 5 găleți și fânaț de
Daia Română, Alba () [Corola-website/Science/300237_a_301566]
-
straie moțești, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crișului Alb, cu gândul de a părăsi Imperiul Habsburgic, fiind urmărit de autorități, intenție pe care o comunica printr-o scrisoare prietenului sau Ion Ghica. De asemenea , în Buteni a poposit și Aurel Grozda , deputat în parlamentul de la Budapesta și membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei după Marea Unire de la Alba-Iulia . În anul 1728 a fost sfințită biserică de lemn cu hramul "Bunăvestire" care devenind neîncăpătoare, în anul anul 1794, parohia
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]