5,805 matches
-
frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
liceul. Știam că nu era nevoie să întreb unde e școala, pentru că pe vremea aia, adică prin ’67, școala și dispensarul erau singurele clădiri mai de Doamne ajută din sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest, n-am încercat nici o conversație. Am avut, ca de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a trezit curiozitatea, atunci îl urmezi pe dâra de naftalină care persistă în aer mult timp după trecerea lui. îl vei vedea oprindu-se în dreptul unei case, scoțând un carnețel și verificând atent adresa. își aranjează apoi ținuta, ia o postură cât mai distinsă și bate discret la ușă. Pe perioada așteptării își pregătește atent mimica feții, recapitulându-și în gând textul pe care urmează să-l rostească. Când ușa se întredeschide, atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă față de postura înjositoare în care se afla. Nimic nu tensiona însă chipul destins al lui Filip. Din timp în timp, își scotea carnetul cu scoarțe negre, se apleca deasupra lui pentru a-l feri de picăturile de ploaie și nota câte ceva, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
philhip", așa că ne potrivim de minune. El e Carol,... prietenul meu, spuse Filip după o clipă de ezitare, după care trebui să suporte privirea acidă a lui Carol, surprins și indignat de a fi fost prezentat într o astfel de postură. Minte! răcni Carol cu o voce prea ridicată pentru liniștea ce domnea în jur. Nu suntem deloc prieteni. Mai degrabă dușmani. Dușmanii ajung de multe ori să devină buni prieteni, așa că nu ăsta e necazul acum, ci spuneți mai bine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-a ținut mult. Adela îmi cerea mereu lămuriri asupra locurilor pe unde treceam sau care se vedeau din trăsură, așa încît, la urma urmei, găsind un pretext plauzibil să fiu cu ea, am cerut voie și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atitudine: una verbală, analitică, doctorală, pedantă. Și o alta vizuală, mută, imaculată de cuvânt. Dorința lui este de a se rezuma la această a doua formă de expresie (și cunoaștere), care este forma primară, paradisiacă, și în care este respectată postura sa de cititor autentic. Prin vorbirea lui "prețioasă", însă, își îndepărtează iubita pentru a-i păstra identitatea imaginară, pentru a nu altera prin cuvânt imaginea. Cititor și privitor au o identitate perfectă. Cititorul vede în personaj un "tip" pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să explice interesul stârnit de roman, și la apariția
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin buzunare căutând portofelul care nu era de găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În buzunarul muzicantului. Târziu după miezul nopții, Tony Pavone plăti consumația făcând haz dar, În sinea lui circumspect mai ales de atitudinea Șefului de Șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cancer ganglionar. A urmat unele biopsii medicale ce se dovediseră tardive. După trei săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul decisiv, atunci când...?? Hotărârea era luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om de căpătâi - un om ce punea gând deoparte pentru alții. — Ai fost bun cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil prin rigiditatea posturii se apăra de o gratitudine ce n-o merita pe deplin. Pe scurt, dacă pământul merită abandonat, dacă este acum să fim mânați În șiruri spre alte lumi, Începând cu luna, nu e din cauza celor ca tine, ar fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să o asculte ca să primească o masă. Dezinteresul lui nu avea să devină niciodată unul din bunurile ei de confort, o piesă din mobilierul vieții ei. Nici măcar frământarea pentru viitorul Shulei nu Îl putea forța să ajungă Într-o asemenea postură. Achizitorul unor bunuri murdare? Întreaga lui ființă se revoltă la acest gând. — Tata pune Întrebări foarte precise despre Wharton. — A auzit de povestea asta? — Exact, unchiule. Cine i-ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șocat, nu tu. Unde e acel document pe care l-ai furat de două ori? — N-a fost furt. — Alții or inventa reguli În funcție de cum merg lucrurile, dar eu nu fac așa și nu te las să mă pui În postura asta. Eram gata să-i Înapoiez manuscrisul doctorului Lal și a fost luat de pe biroul meu. La fel cum a fost luat și din mâinile lui. Aceeași metodă. — Nu așa trebuie să privești lucrurile. Dar nu te agita prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
privi temporar cu ochi buni pe Govinda Lal, care Îi amintea din anumite puncte de vedere de Ussher Arkin. Adeseori, mai des decât Își dădea seama În mod conștient, și foarte viu, se gândea la Ussher sub pământ, Într-o postură sau alta, de o culoare sau alta sau În diverse stări fizice. La fel cum se gândea și la Antonina, soția lui. Din câte știa el, uriașul mormânt nu mai fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se făceau mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că se apropiase de Sheba și o copleșea cu vorbărie fără perdea. Erau acum doar la câțiva pași de mine. După o vreme, Mawson s-a întors și mi-a făcut semn: — Barbara, a strigat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care le aveau la ei din partea profesorilor, erau la HC ca pedeapsă. I-au întors Shebei privirea, plini de proastă dispoziție. Doar un singur băiat, din fundul clasei, stătea și lucra liniștit. Sheba își amintește că a fost înduioșată de postura lui de copil concentrat - scotea inconștient limba din când în când, iar brațul stâng îi era încolăcit protector în jurul propriei munci. Era Steven Connolly. Ceva mai târziu, când a făcut obișnuitul anunț legat de obligația de a-și termina temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gimnastică. Singura dată când ne întâlniserăm înainte, mă străduisem din răsputeri să fiu politicoasă cu el, iar apoi i-am comunicat îndoielile mele lui Jennifer, în cea mai delicată manieră cu putință. Așa că era de neînțeles de ce adoptase el acea postură agresivă împotriva mea. Ca să nu par intimidată, i-am susținut privirea cu o expresie de gheață. Atunci, evident înfuriat, s-a întors spre Jennifer, a luat-o de umeri și a sărutat-o. Scopul, mi-am dat seama, era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi „foarte bun la comunicare“. Ca director adjunct la o școală din Stoke Newington, înființase un departament de teatru și realizase un proiect câștigător de „ecologie a mediului înconjurător“. De atunci, Pabblem cu siguranță și-a îndeplinit toate promisiunile în postura de inovator. Mulțumită lui, St George are acum o salată alternativă zilnic în meniul cantinei și o revistă anuală de creative writing cu titlul The Shiner. (Logo-ul este portretul unui băiețel cu un ochi negru.) Există și o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ha, exact cum îți spun. Am convins-o să-și cumpere o pereche de pantofi cu talpă moale. A urmat o scurtă tăcere. — Niciodată n-am înțeles rostul pantofilor cu toc înalt, a continuat Richard. Ideea e să creeze o postură sexual provocatoare, nu? Ca aceea a frumoșilor urangutani cu fundul roșu... A făcut o pauză. — Cred că am să-mi prepar și eu ceva de băut, în timp ce așteptăm sherry-ul tău. Sheba s-a întors cu plasturele și cu Marsala. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Singurătatea nu e cel mai rău lucru din lume, a zis ea. — Dar e ciudat că exact oamenii care nu sunt singuri susțin asta. Eram deja destul de nervoasă. — Nu atât de ciudat, a răspuns Sheba. Poate că ei sunt în postura mai bună să judece. — Uite, Sheba, singura misiune indiscutabilă pe care o are omul pe pământ e să se reproducă. Iar eu n-am făcut asta. Aici nu încape discuție. — Misiune - asta e mai aproape de realitate, a zis Sheba. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Da, cred că n-ar fi trebuit s-o scrii. Cred că n-ar trebui să mai scrii deloc. Preț de-o clipă, Alice și-a dat seama că soțul ei avea dreptate. S-a aplecat înspre în față, adoptând postura celor care fac ceea ce li se pare corect, dar nu ceea ce-i face fericiți. Apoi și-a pus paharul cu vin pe podea și s-a ridicat în picioare. Cum poți să spui asta ? Doar întotdeauna ai vrut să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ei, a zis Irene când cele au două au dispărut în cabană. Mary era îmbrăcată într-un costum lejer din satin. Irene n-ar fi bănuit că prietena ei poseda asemenea îmbrăcăminte. Pe lângă că era înaltă, Mary îi confiscase și postura. Stătea cu umerii trași în spate și cu abdomenul supt. A meritat-o, a comentat ea. Finalmente, Ahmad a revenit dinspre Mecca. Cu toate că Irene știa că bărbatul ar fi trebuit să se deconecteze de lume atunci când se ruga, Ahmad a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a văzut și bătrânul Ellis, trecând cu barca lui cu motor, dar Zach s-a ascuns în spatele copacilor și l-a evitat. Nu era în stare să îndure gândul c-ar fi putut să fie găsit, să fie văzut în postura lui adevărată: în cel mai bun caz, aceea de soț neglijent; în cel mai rău caz, aceea de ucigaș. Așa că Zach a evitat orice ființă umană cu excepția lui Pearl și uneori chiar și pe ea. Când a venit primăvara, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]