3,550 matches
-
acum, pe trupul împuținat, puse, în traistă, câteva mere, smulse din mărul domnesc și porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor temeri și întrebări fără răspuns. A plecat spre București fericită, căutând, mereu, să ajute toate rudele, creionându-și, prin amintirile lor, meandrele destinului, acoperindu și , numai cu flori, potecile sufletului. A trecut un an de la moartea mătușii Mariana. Privesc cu tristețe o fotografie din tinerețea ei îndepărtată și mă gândesc că s-a întâlnit cu moș Gheorghe, care i-a dăruit mere domnești, s-a îmbrățișat cu mama Safta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau în toate părțile, cu musculițele sticlind în aerul verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a apărut o vedenie care i-a salvat nu numai viața, ci și sufletul, i-a apărut înainte Maica Domnului Preacurată cu Pruncul și i-a călăuzit pașii, îndepărtându-l de tovarășii lui, l-a dus Maica Domnului pe o potecă tăinuită sus, într-o peșteră săpată în stâncă, și la cuvintele părintelui Ioan sufletul meu tresare, ca și cum s-ar afla înaintea unei taine dezlegate, Și l-a ținut acolo ascuns săptămâni în șir, ani, tovarășii lui l-au căutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i celălalt fugar. Am alergat înapoi și iată-l pe Lee Blanchard, „Speranța bună, dar nu formidabilă, a albilor din Southland“, înfruntând trei pușcași marini în albastru și un pachuco în costum zoot, cu pantaloni largi. Îi încolțise în mijlocul unei poteci ce ducea spre curtea unei căsuțe dărăpănate și-i ținea la respect, parându-le loviturile cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un „Trăiască Hollywoodul!“ — Pe-aici, mă îndrumă Harry. Am cotit-o pe o cărăruie plină de praf, ce făcea înconjurul muntelui. Frunzișul des ne îngreuna urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri mongoloide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peștișori cum Înoată. Doamna McCreath vede o prietenă și o salută. Se plimbă o vreme, cam cincisprezece minute, crede ea, după care Își dă seama că Jamie nu e nicăieri. Începe să-l caute. Întinse o mână mare arătând spre potecile care traversau și mărgineau iazul. Nici un semn. A văzut ziarele și ce s-a dat la televizor, așa că a intrat În panică. Țipă de-ți sparge urechile. Prietena ei sună la 999 de pe mobil și iată-ne aici. Își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele sacre ale Clitumnus-ului, despre vechea Via Anerina, foarte puțin umblată, cel mai scurt drum între Roma și Umbria, înconjurat de codri și poteci de munte care coborau spre Hadriaticum. De acolo se putea debarca în Illiria. Gajus se întoarse și se întrebă cu teamă cum putea s-o avertizeze pe mama sa. O văzu în atriu, înconjurată de servitorii îngroziți, însă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a citi romanul acesta. Într-o vară, la Slatina, când eram În clasa a VII-a, am plecat la Olt să ne scăldăm. Drumul era cel știut: „printre vii“, prin „poiană“, ocolul pe la mânăstirea de maici din Clocociov, urcușul pe poteca din marginea apei de pe malul abrupt și apoi, țuști, săritura curajoasă În Olt de la o Înălțime de peste zece metri. Acolo am fost cel mai bun la Înotul sub apă, aproape am traversat Oltul, l-am Întrecut pe G., colegul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totul dispăruse. Ochiul de cer era acum cenușiu. Nu știam unde mă aflam și am privit Încă o dată locul visului, mi-am strâns lucrurile și, cu pasul rar, cu ochii În pământ, am plecat repede, fără de țintă, să caut o potecă să mă scoată către lumină. Nu am găsit-o. O caut Încă. Zuluf 21 aprilie 1963 (duminică) De ce nu vii, omule, la cenaclu? Întreabă lumea de tine, Încep să se agite spiritele. Să știi că R. (ăla cu barbă) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o linie demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și lipăind cu burta peste materia lichidă. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
izbucnit din nou, cerul zilelor de mai, copleșitor de albastru... 29 ianuarie 1965 (vineri) Lui Martin. Rămâi cu bine, chip cioplit În marmura iubirii mele, și tu, suflet pe care nu l-am putut Învinge niciodată, rămâi cu bine... O, potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de fapt pe potecă; atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții de primăvară pentru copiii de toate vârstele”. Sunați la ziar - vedeți dacă este despre circ. Thom, sună-l pe Peter! Urgent! Asistentul era bun prieten cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
peisajul din jur, din războaiele lui trecute și viitoare. În mod ciudat, simți cum mintea i se luminează, nu pentru că părinții lui Îl respinseseră, ci tocmai pentru că se așteptase ca ei să procedeze astfel și nu-i mai păsa. 19 Poteca Cu oră Înainte de lăsarea serii, intrară Într-o regiune de cîmpuri de luptă abandonate, aflată la vreo 15 kilometri la sud de Shanghai. Lumina după-amiezei se ridica În aer, de parcă ar fi Înapoiat soarelui o mică parte din energia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase să recunoască fiecare piatră și buruiană. Un semn decolorat de soare, pe care erau vopsite grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum făcea și cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grosolan cuvintele cu vorbele „Regent Street“ era bătut În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum făcea și cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei, am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din cer, proiecția hazardului. Un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din cer, proiecția hazardului. Un pas decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
muriseră, iar broaștele țestoase fuseseră eliberate acolo unde Ierusalimul se termină brusc și Începe sălbăticia pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ierusalimul se termină brusc și Începe sălbăticia pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude de ploaie și alunecoase. Fima era absorbit cu totul de Întrebarea dacă pasărea Înghețată pe care o zărise pe o creangă joasă auzea sau nu zgomotul tunetelor care se rostogoleau de la vest spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scaunul din autobuz nu era decât un exemplar din ziarul Maariv, pe care Îl găsise acolo. Din vina ministrului și a cocorilor nu era În stare să-și amintească nici măcar titlul articolului. 24 Rușine și vină În curte, mergând pe poteca pietruită ce Înconjura clădirea și ducea la intrarea În clinică, se opri puțin, pentru că de la etajul doi răzbăteau, prin geamurile Închise, prin foșnetul pinilor și al vântului, sunetele violoncelului uneia dintre cele trei bătrâne. Sau poate nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea să fie singura semnătură pe acel document. IIItc "III" Gheațătc "Gheață" Purtam în spate o istorie, ceea ce îmi crea un ascendent față de colegii mei. Ei crescuseră în sat, cunoșteau strada tramvaiului, strada din spatele și pe cea din mijlocul satului, potecile care tăiau pajiștea și duceau la unirea celor două pâraie de sub turnătorie și nu fuseseră niciodată în vreun alt loc. Eu, în schimb, locuisem într-un oraș al cărui nume îl cunoșteau, cel puțin, am urmat chiar și școala acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]