2,757 matches
-
ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă feroviară care, „i s-a Întâmplat chiar lui În familie“ abia de aici Încolo Începea. El fusese cel care aflase primul despre accident pentru că lucra pe atunci În funcția de contabil Într-o gară mare din apropierea accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe atunci În funcția de contabil Într-o gară mare din apropierea accidentului. Apoi tot el descoperise mai demult (este obligat să facă o paranteză) că o anume tanti Veturia, un fel de vecină a unei colege de serviciu a soției povestitorului, cunoscută În timpul unei excursii cu autocarul la Porțile de Fier, era și cumnată cu unul dintre secretarii ministrului transporturilor, deci prin ea se putea ajunge În audiență la ministru. Povestitorul reținuse această prețioasă informație Încă de atunci când avusese loc excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel de vecină a unei colege de serviciu a soției povestitorului, cunoscută În timpul unei excursii cu autocarul la Porțile de Fier, era și cumnată cu unul dintre secretarii ministrului transporturilor, deci prin ea se putea ajunge În audiență la ministru. Povestitorul reținuse această prețioasă informație Încă de atunci când avusese loc excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul de locomotivă, cumnatul deci, să nu fie dat afară din personalul CFR. Plătea tot, cheltuielile pentru reparații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
venise să repună locomotiva pe șine, alte cheltuieli legate de catastrofa pentru care nici nu era vinovat (suma nu era foarte mare), dar trebuia să fie salvat de la excluderea din rândul cadrelor CFR. Această grea sarcină și-o asumă tocmai povestitorul și, pentru a o duce la bun sfârșit, Își luase chiar a doua zi după accident concediu de odihnă. Partea a doua a poveștii cu catastrofa feroviară Îl ținu foarte Încordat pe director. Subalternul povestea, de fapt, ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țigara mă apropii de micul grup subjugat de oratorul ce stă pe ciuci. Și-a reluat Între timp mișcările sugestive ale mâinilor lui butucănoase, desene prin aer și pe pământ, continuă să povestească. Procedeele prin care se trece de la imaginea povestitorului la aducerea pe ecran a timpului și locului povestirii lui sunt numeroase. Se poate alege oricare: ...ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni - se aude din off vocea lui gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
locul unde se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo. dintr-un sat În alt sat. toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de om e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți ceilalți, dar mai Înainte mă Întreb ce fel de om e. Se pare că asculta ordinele Înălțătoare ale șefilor lui, dar boala eroismului nu-l chinuia deloc. Nici nu ajunsese bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul cusurgiu al caporalului G.P., zis Bobocică. mai târziu ne-a chemat sublocotenentu’ și ne-a dat cadou de Paști doi cozonaci mici, patru ouă, un chibrit și un tutun. Povestitorul pare să păstreze și acum impresia de gravă inconsistență pe care i-au lăsat-o atunci acele daruri de Paști. Figura lui capătă nuanța dezamăgirii În timp ce rostește inventarul complet al celor primite În urmă cu 35 de ani din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
des și spectatorul are dreptul să afle aceasta. Tocmai când Bobocică spune că Într-o dimineață de aprilie au fost scoși pe câmp la instrucție individuală, imaginea de arhivă se Întrerupe și, În cele câteva cadre color, Îl revedem pe povestitor Îmbrăcat cu o cămașă albă, curată, așezat la o masă pe prispa casei lui, ținând În mână un pahar cu vin, povestind. Dincolo de masă stau acum doar eu și-l ascult. Spune povestea unei alte zile În care din camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putea să spună că „... și invers!“. Suntem din nou pe șantierul de lângă școala din G. Au trecut chiar câteva luni, s-au Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii constanți ai maratonistului povestitor mă număr și eu Împreună cu câțiva copii din clasele mari. Mă Întreb, și e greu să-mi răspund, ce gânduri avea caporalul G.P. când se ducea, În plin război, până la bazarul din orașul În care era cantonat să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am bărbierit de dimineață și mi-am pregătit ranița pentru plecare. pă urmă m-am găsit cu cumătrul Tudor al Biții și am stat mult de vorbă cu el. Cred că degeaba ne Întrebăm noi ce și-or fi spus. Povestitorul nu-și amintește pentru că nici nu era important. Funcția acelui dialog era doar una fatică. Să stai de vorbă cu un cunoscut Înainte de a pleca spre necunoscut. Dacă se Întâmplă să mori, cineva Își va aminti că a fost ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pământ, ni s-a spus că vom sta și vom fabrica pâine. În secvențele de arhivă primăvara Înaintează Încet, dar sigur. Ghicim că suntem deja În aprilie către sfârșit, trecem În mai. În cadrele color În care-l revedem pe povestitor e Încă iarnă, februarie 1977 mi se pare. O iarnă nici prea grea, nici prea ușoară. Dar cu o circulație a autobuzelor suficient de neregulată pentru a mă determina să nu fac naveta și să mă instalez În sat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fabricație, iar sâmbătă am Început pregătirile, am Încălzit cuptoarele. duminică, 24 mai, am Început a fabrica pâine și a ieșit o pâine bună și albă ca zăpada. Trebuie filmat Într-un anume fel pentru a corela acest eveniment, la care povestitorul ajunge pe un ton neutru și fără nici un fel de crescendo, cu șirurile de camioane cu răniți ce trec spre gările de câmpie unde sunt descărcate În vagoane de vite. Se formează apoi garnituri care pleacă spre țară. Trebuie! * (VAGON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
multă vreme, iar un șef de cuptor de la o brutărie de campanie poate fi considerat, pe bună dreptate, un luptător, un erou, un nemuritor. Asta ar trebui să arate imaginile alb-negru și color ale filmului nostru. La un moment vocea povestitorului se Întrerupse brusc și aparatul de filmat se oprește din povestit pentru a-l căuta În afara cadrului. Nu-l găsește, dar În curtea școlii, În recreație, Într-o dimineață Însorită de mai, un nepot de-al lui Bobocică, un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a pus în mișcare... și s-a topit precum untul în tigaie, pe plită, la căldura sobei. Inelul s-a plimbat în acest neam până s-a rătăcit ca orice lucru și nu s-a mai știut ce semnifică, iar povestitorul nu știe de ce a amintit de el; nu știe cum arăta, însă bătrânii așa i-au spus și el și-a făcut datoria amintind de el. În această vreme, în alte case, restul tinerilor boieri au petrecut cu gazdele lor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care Îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede În așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sînt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sînt totuși strigătul unei disperări pe care posteritatea n-are cum să și-o Închipuie, căci n-are cum să-și imagineze o asemenea realitate la scara unei societăți de milioane de oameni. Mă gîndesc... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
paginile lui Ion Iachim, iar dac ă m am oprit să văd ce-i cu Rusia cea vorbăreață și mereu amenințătoare, cu România ori Basarabia moldoveanului nostru, bine am mai făcut! În nici 150 de pagini Ion Iachim, profesorul, ziaristul, povestitorul, „cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke”. Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut În 1942, deci e bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în ultimă instanță. Din acest punct de vedere, dar și din altele, această nouă carte a lui Vasile Ilucă (și nu este singura semnată de el) are și un vădit spirit polemic. Fin observator și dezlegător de taine vechi, bun povestitor și călit deja pe câmpul de bătălie al literaturii, scriitorul Vasile Ilucă dă cititorilor săi - statornici sau vremelnici - un nou prilej de bucurie artistică. În mod sigur vor veni și altele, de care - surprinși sau nu - ne vom bucura împreună
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îndoială, Mihail Sadoveanu rămâne încă cel mai strălucit model, de care Vasile Ilucă nu se dezice, dar față de care ține o anume admirativă distanță, evident pentru a îndepărta orice suspiciune de imitație, dar parcă și pentru a arăta că sămânța povestitorilor de polojănii mai dă încă rod bun. Cartea de față urmează îndeaproape tradiția literaturii noastre întru ale narațiunii de factură populară, autorul ocolind, nu atât voit, cât mai ales din instinct literar, orice (fie și neînsemnată) încercare de ieșire din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în a le asculta. Numai că, așa cum se întâmplă în viață, puțini sunt cei dăruiți de Dumnezeu cu darul și cu harul povestirii, chiar dacă îl putem completa pe Alecsandri, adăugând că românul s-a născut nu numai poet, ci și povestitor. Ca și cealaltă crâșmă, a lui Sadoveanu - devenită demult celebră - și crâșma din drum a lui Vasile Ilucă este mai mult decât un pretext, ea devenind un fel de personaj. Si nu unul secundar. Acolo, „La crâșma din drum”, există
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crâșma din drum”, există toate condițiile și toate îndemnurile pentru ca gura omului să mai facă și altceva decât să se ospăteze. Iar cărăușilor lui Ilucă nici nu le trebuie motive în plus, mai ales că printre dânșii se găsește un povestitor „ceva care nu se mai află” - cum ar spune conu Mihai. Acela nu e altul decât hâtrul moș Pâcu, mare iubitor de muncă, la fel de mare iubitor de mâncare bună și de băutură aleasă, dar parcă și mai mare pasionat de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să cânt eu mai avan, dar tot nu ieșea mare brânză.” Pâcule! Să nu spui că nu s-o rupt și ultima strună a lui Costân, că atunci povestea nu mai are nici un haz - l-a luat la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
propune o analiză asupra relațiilor simbolice stabilite între aspecte ale fizionomiei umane și instinctualitatea/ bestialitatea ființei, ocultată după principiul echilibrului în inconștient, prin intermediul etalării acțiunilor și structurii socio-psihice a personajului Lombroso. În aceeași categorie conceptuală îl putem include și pe povestitorul Ion Creangă, autorul Amintirilor, ce abordează stiluri diferite în funcție de conjunctură și de publicul-țintă. În vreme ce în romanul Amintiri din copilărie adoptă o exprimare degajată, singurul declanșator comic constituindu-se în caracterul amuzant al întâmplărilor amuzante, în basmele sale, dintre care se
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]