2,756 matches
-
teoria armoniei cognitive și redactată prescriptiv, nomotetic - ca o autentică teorie a educației. „Cervantes al psihologiei americane” nu dorise să zugrăvească un Don Quijote negativ și caraghios; descriindu-i însă idealurile nobile, acestea au copleșit nu numai eroul, ci și pe povestitor; autorul însuși a căzut victimă idealurilor nobile ale teoriei armoniei învățării interumane pe care nu a botezat-o cum se cuvine. 8. Teoriile umaniste ale învățăriitc "8. Teoriile umaniste ale învățĂrii" „Skiaî" o!na" a!nqrwpo".” („Omul este visul unei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al înnoirii, în circuitul de idei al epocii interbelice. Domnul Aderca e un literat complet și nespecializat. Domnia sa știe să poarte paleta, parfumele, arcul, săgețile și floreta la un loc cu pana; deopotrivă de noi și de agere. Poetul e povestitor, povestitorul e filosof, filosoful e critic. Este greu să acceptăm, după ce l-am cunoscut în varietatea funcțiunilor sale pe domnul Aderca, pe literatul cu o singură latură și dimensiune, văzut întotdeauna numai din spate sau din profil, țânțar uscat al
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
înnoirii, în circuitul de idei al epocii interbelice. Domnul Aderca e un literat complet și nespecializat. Domnia sa știe să poarte paleta, parfumele, arcul, săgețile și floreta la un loc cu pana; deopotrivă de noi și de agere. Poetul e povestitor, povestitorul e filosof, filosoful e critic. Este greu să acceptăm, după ce l-am cunoscut în varietatea funcțiunilor sale pe domnul Aderca, pe literatul cu o singură latură și dimensiune, văzut întotdeauna numai din spate sau din profil, țânțar uscat al unui
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
nu se referă la subiect); dacă sunt poze, este bine să fie folosite pentru ilustrarea povestirii; dacă povestirea se face în grup de copii (când e vorba de un grup de copii care au fost expuși unui eveniment violent comun), povestitorul trebuie să se asigure că și cei mai mici înțeleg; când povestea se repetă, copilul o știe deja, este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de copii (când e vorba de un grup de copii care au fost expuși unui eveniment violent comun), povestitorul trebuie să se asigure că și cei mai mici înțeleg; când povestea se repetă, copilul o știe deja, este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie („când tu erai mic”, „când tata și mama sau bunica”, „atunci când a venit la noi mătușa”) sunt extrem de reconfortante pentru copilul cuprins
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
biserica fiind acoperită cu stuh și-n câteva locuri spartă, băieții intrau în biserică și mâncau toți colacii. Scoteau stuhul din acoperământ, mâncau mierea de albine, sau hălăduiau prin livezile satului, bogate în poame”. Având în vedere darul înnăscut de povestitor și marea lui părere de rău, mărturisită în autobiografie că a avut „norocirea a putea fi luminat cu învățătură, rămânând până la această vârstă în întunericul cunoștinții de literatură", putem presupune, subliniază G. Ursu „că literatura noastră a pierdut în Theodor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îl umilește pe oaspete, îi aduce un afront intolerabil, îi ridiculizează sărăcia. Hedonismul material al gazdei constituie un obstacol iremediabil în relația cu oaspetele său, atât de mult încât ritualul ospitalității degenerează în mascaradă 19. În Comme il est charmant, povestitorul Luigi, este un proaspăt îmbogățit care îl invită pe Arturo în noul său apartament. Vizita acestuia este ocazia pentru un solilocviu al gazdei care insistă asupra caracterului categoric modern și original al mobilelor: "Iată bucătăria: privește cât e de frumoasă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ulise despre propria lui soartă. Povestirea lui Eumeu repetă și accentuează ideea de revers al norocului, câștigând astfel simpatia lui Ulise. Astfel istoria se repetă, dar în mod direct și nu prin intermediul unui aed. Eumeu este vrăjit de talentul de povestitor al lui Ulise, care spune povestea unui pseudo-Ulise: "bine-ai vorbit, moșule, și să știi că n-ai spus nimic fără folos" (14.508-509)143* p. 29 II În seara unei zile frumoase " Era într-o frumoasă zi, pe înserate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
șoaptele unor mărturisiri venind de departe. Altă surpriză la Denon, întâlnirea față în față a trioului, tânărul,soția și soțul: "Vă închipuiți conversația între trei ființe atât de mirate să fie împreună!" Apoi, cum soțul cedează locul, iată-i pe povestitor și pe Doamna T... plecați la plimbare într-un cadru plin de farmec pe malurile Senei, ale cărei șerpuiri repetate formau niște insulițe agreste și pitorești, care variau tablourile și le sporeau". Varietatea cheamă multiplicarea, multiplicarea cheamă gradația și aritmetica
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plin de farmec pe malurile Senei, ale cărei șerpuiri repetate formau niște insulițe agreste și pitorești, care variau tablourile și le sporeau". Varietatea cheamă multiplicarea, multiplicarea cheamă gradația și aritmetica plăcerii se aplică mai întâi la săruturi. Cu multă naivitate povestitorul declară: "Mi-era teamă totuși, i-am spus, ca surpriza de adineauri să nu te fi speriat" ceea ce arată că acesta încă nu a înțeles că surpriza este un resort puternic al mecanicii puse în joc. Dna T... ar putea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să ia aer în noaptea răcoroasă, dar se vor întoarce repede la jocul mașinii ("ne plac atât de mult mașinile")2, mergând pe culoare întunecoase în castel pentru a ajunge în cabinetul cu surprize care îl zăpăcește și dezarmează pe povestitor: "am fost mirat, încântat, nu mai știam ce-i cu mine și am început să cred, pe bună dreptate că-i vorba de vrajă"242. Întreaga povestire dezvăluie totuși că inițierea nocturnă nu a făcut decât să dezvăluie ceea ce ingenuul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fost arhitectul momentului, al acelui moment care se dovedește a fi cel, nu numai al unei morți provizorii, ci a morții pur și simplu a libertinajului, în vacuitatea repetițiilor fără legătură și fără sfârșit 245. Rapiditatea are ceva ireal astfel încât povestitorul nu are nimic mai urgent de făcut decât să se întrebe dacă el este amantul celei de care se despărțise: "Și am fost mirat că n-am știut ce să-mi răspund"246. După soț, este rândul marchizului, amantul oficial
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor ardentă, abnegația lor eroică, nu ar fi captivat singure un auditoriu van și ușuratic, care nu respira decât bătălii, iubiri, blazoane, turniruri și aventuri; de aceea adevărul istoric nu domnea întotdeauna în aceste povestiri pioase și cucernica fraudă a povestitorului, care pentru a face mai atrăgătoare niște adevăruri utile pe care el dorea să le audă, imagina spre cinstirea sfinților o înaltă genealogie, călătorii periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri de spada împotriva diavolilor și mii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care ne face să ne gândim la anumite personaje ale lui Kalka al căror cititor nu poate să le împărtășească decât parțial intențiile și gândurile secrete. Dar și mai mult eroul lui Landolfi se apropie de Edgar Allan Poe și povestitorii săi patologici, după cum vom arăta în cele ce urmează. Nu știm mare lucru despre psihologia sa și despre caracterul său, poate doar faptul că este curios, că vrea să se bage unde nu-i fierbe oala că nu are nici o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Leroy, "La parade du montreur du textes", în Revues des sciences humaines, nr. 167, pp. 366-377. 272 Claude Leroy, op. cit., p. 367. 273 Idem, p. 370. 274 Desigur prostituția este figura artei de a scrie și "metafora teatrală antrenează pe povestitor spre casele închise" case de farse și jocuri, scrie Claude Leroy. 275 "Pentru a domestici ( și a face să treacă) împlinirea fatală a povestirii pe care o va marca întoarcerea victorioasă a stereotipului, Mandiargues ordonează un text dandy a cărei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
au resimțit că istoria, atunci când trebuie explicată pe înțelesul persoanei nefamiliarizate (individului de cultură medie, intelectualului de altă specialitate, copilului, străinului ș.a.), devine o poveste. Nivelul cel mai de jos al introducerii în istorie pare a fi cel al cronicarului/povestitorului care narează: un eveniment, un fenomen, o călătorie etc. Cătălina Mihalache a luat ca exemplu istoria predată copiilor pentru a sugera forța pe care a exercitat-o și o exercită încă povestirea istorică. Dacă mai amintesc circumstanțele studiate de autoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captând aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, în mare parte bazate pe antisovietism. De aceea, relațiile cu „țările-surori” sunt pasager amintite, sugerându-se mai curând realitatea unei aglomerări întâmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decât o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
existența a doua mori, prima școală luând ființă abia pe la 1870, odată cu venirea la conducerea „educațiunii” a ministrului Spiru Haret. Școala din Bădeni a fost înființată în anul 1867, când este numit că învățător Mihai Busuioc, celebrul dascăl al marelui povestitor Mihail Sadoveanu. Același dascăl îl va învăța, la Pașcani, si pe Ion Onu, care va înființa în satul natal Școală Pregătitoare Mixtă(în anul 1917). La îndemnul ministrului educației de atunci, Simon Mehedinți, în anul 1920 Școală Pregătitoare Mixtă se
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
întâmplare“), cititorul a picat deja în capcana poveștii și poate recunoaște, cu satisfacție, că îi place postura de păcălit. Acest roman excelent scris, cu dese anticipări și reluări ale unor episoade ce apar ca din nimic, reprezintă un triumf al povestitorului. Remarcabilă este reținerea acestuia, care își subliniază prezența mai mult prin tăcere, prin ironia discretă, aproape imperceptibilă, prin ingineria textuală fină, voalată și de efect. Impresia finală este că prozatorul nu vrea să facă postmodernism (deși posedă o virtuozitate reală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
este, în acest sens, definitoriu: „Într-o lume în care plăcerile sunt de la magazinul de jucării, durerile nu pot fi de la fierărie“ (Macedonio Fernandez). Romanul lui Chandler depășește genul policier Raymond Chandler este un „revoluționar“ al romanului polițist, un talentat povestitor care reușește să readucă în literatură figura cavalerului rătăcitor medieval. Deși Chandler și-a dorit poate să facă din Philip Marlowe un model etic, de inspirație medievală, acest personaj este mai mult decât atât. Marlowe nu este doar un detectiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și micile surprize: Haritina, vrăcița cu trupul acoperit de flori desenate, o natură moartă schimbată în tableau vivant, ,unchiul" Solomon, Maharajahul, semănînd așa de bine, peste ani, cu un anume scriitor Salman (Rushdie, sîntem lăsați să completăm...), văzut la televizor, povestitorul Farid, vorbind despre berberi. Dintr-o lume inocentă, lenevoasă, care doar se joacă de-a viteza o prozatoare cu matriță de poetă fasonează scene de basm de azi, așezînd un joben sclipicios pe creștete ce mai păstrează încă rosătura de la
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
plâns profesorului Vianu, primiră răspunsul: "Dar și dumneavoastră, evreii, nu vă mai potoliți." La noi în casă, în luminosul hall ferestruit pe zidurile de colț, umbriți de un ficus uriaș, mi-l reamintesc pe profesor, ventripotent, foarte în largul său, povestitor de cel mai mare farmec, evocându-ne amurgurile unei șederi în Olanda, pe străzi de orășel, privind prin geamurile neperdeluite ce se întâmpla în odăile șirului de case ca în tot atâtea pânze de epocă. Venise mai pe urmă vorba
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
al acelui soi de cercetare literară care verifică bine, din aproape în aproape, terenul pe care înaintează. Nu-și refuză însă cu totul plăcerea formulărilor repezi, concluzive și rezumative, patinând uneori, ce e drept, pe generalități (cutare este „un excelent povestitor”, altul „dă admirabile pagini de literatură”), dar și izbutind, cel mai adesea, să surprindă nota esențială a unei personalități, a unei formule stilistice, enunțată concis și câteodată plastic: Ghica scrie „cu o pană veritabilă de romancier obiectiv”, C. A. Rosetti
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
câteva ori în viață. Unii ajungem răniți, alții zdrobiți, puțini sunt victorioși, dar mulți căzuți, chiar omorâți de acest păcat teribil de puternic, de sălbatic, universal: pofta.” „Cele șapte păcate cardinale”, o carte vie și atractivă Având certe calități de povestitor, Cristian Barbosu reușește să capteze atenția și să o mențină de-a lungul întregii cărți, cu o adresabilitate maximă în rândul potențialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune că nu avem de-a face cu o carte
SAU DESPRE SUFLETUL OMENESC SI VICISITUDINILE VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349720_a_351049]
-
îndemnul mentorului lor de generație, E. Lovinescu, că motivele inspiratoare, pătrunse de nutrimentul autoanalizei, să dea relief unor idei de înaltă, complexă semnificație, în concordanță cu portatura citadina. Altfel spus, încerc să precizez că pe langă demonstrațiile de virtuozitate ale povestitorilor comnicând varianta galițiana a vieții în "stetl", de tipul Ion Călugăru, avem - din fericire - și modalități regățene, perfect acomodate morfologiei stilistice și de atmosfera ale vivacității practicate de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca proiecțiile imaginarului
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]