3,904 matches
-
i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la Motte-Fouqué, apoi nuvela Undine a lui Fernando Fenneberg, tradusă de Lucreția Silvianu, în "Familia" din 11/23 sept. 1866, și, fără îndoială, fermecătoarea Loreley a lui Heine, care ademenește pe pescar, îl amețește dulce, pentru a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Astfel, spiritualitatea devine piață de masă, produs apt pentru comercializare, sector ce urmează a fi administrat și promovat. Ceea ce constituia un mijloc de asigurare contra dezlănțuirii comercialului s-a metamorfozat în pârghie a lărgirii sale. Faza III vede astupându-se prăpastia dintre homo religiosus și homo consumericus. În același timp, pe fondul slăbirii capacităților de organizare a instituțiilor religioase, se manifestă apăsat tendința spre individualizarea credinței și a acțiunii, spre afectivizarea și relativizarea credințelor. Astăzi, chiar și spiritualitatea funcționează în sistem
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
posesori ai unor diplome. Job-uri ingrate care oferă puține posibilități de promovare, care alimentează adesea sentimentele de frustrare și forme de suferință necunoscute până acum. Teama de concediere, hărțuirea morală, posturile neînsemnate, scepticismul în ce privește viitorul întreprinderii, lipsa recunoștinței: o prăpastie se sapă între așteptările individualiste de împlinire subiectivă și realitatea profesională. În spatele promisiunilor triumfaliste ale întreprinderii de „tipul trei” se ascunde continentul negru al anxietății, al decepției și al vulnerabilităților personale. Cum să nu vezi că nemulțumirile provocate de consum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
valoarea recunoscută a legăturilor interpersonale, a vieții relaționale și afective continuă să exercite o dominație considerabilă. Prin aceasta, raporturile cu celălalt sunt în același timp ceea ce poate ridica cele mai mari obstacole pentru fericire și ceea ce împiedică lucrurile să adâncească prăpastia insatisfacției. Toți marii filosofi moderni au insistat asupra transcendenței dorinței: Pascal nota că nu iubim atât lucrurile, cât drumul care duce la ele; în filosofia hegeliană, dorința omenească e definită ca negativitate și dorință de a fi recunoscut de celălalt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și ale consumului fericit să nu amplifice nemulțumirea celor excluși, să nu exacerbeze dorințele și frustrările tinerilor lipsiți de mijloace materiale? Nu atât pletora imaginilor violente îi incită la violență, cât distanța dintre realitate și ceea ce apare ca model ideal, prăpastia dintre îndemnul la consum și absența reală a acestuia 32. Dacă e adevărat, cum susține George Gerbner, că televiziunea fabrică o „violență fericită”, adică o violență rapidă, nedureroasă, concepută pentru a nu deranja prin aceea că duce la un final
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fără a beneficia de reglementări și de susținere colectivă. Atomizat, redus la propriile forțe, încurajat să-și extindă nedefinit orizontul dorințelor sale, individul nu mai este pregătit să suporte mizeriile existenței. Sub potopul îndemnurilor de a se bucura de viață, prăpastia dintre promisiunea Edenului și realitate, dintre aspirațiile la fericire și existența cotidiană se adâncește implacabil. În civilizația fericirii de masă, fiecare tinde să se întoarcă tot mai mult înspre sine și vede atunci tot ce-l separă de împlinire, fiecare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mic avantaj personal putând stârni animozitatea rudelor și a vecinilor. Când fericirea este prea la vederetc " Când fericirea este prea la vedere" Această modelizare sumară a problemei invidiei în universul social tradițional ne permite să avem o percepție justă a prăpastiei care ne separă de el. Într-adevăr, societățile noastre funcționează exact la opusul acestui tip de mentalitate și de reglementări colective. În „lumea pe care am pierdut-o” existau norme sociale imperative al căror rost era să îndiguiască revărsarea invidiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
încălzirea climei. „Arde casa!”: dacă nu facem nimic, în curând vom fi incapabili să asigurăm un viitor decent copiilor noștri. Sub aparența lui homo felix, până la urmă nimic altceva decât dezlănțuirea puterii de dragul puterii ne face să alergăm drept spre prăpastie. Astfel, din ce în ce mai multe anateme aruncate asupra modernității trec de la roșu la verde: vicii private, dezastre ecologice; fericirea prezentă - infernul generațiilor viitoare; paradisul promis al abundenței - puterea apocalipsei. Tabloul schițat e unul alarmant. În ritmul actual de creștere, peste un secol
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
regimurile de gen centrate pe bărbat, atât în sfera privată, cât și în cea publică, politică. Ele împiedică mobilitatea femeilor și le reglementează accesul la procesele de luare de decizii politice. Contestarea reconstituirii spațiului politic ca spațiu masculin poate micșora prăpastia dintre democratizare și democrație prin modalități care le pot ajuta pe femeile din democrațiile liberale „mature” să învețe din experiența femeilor din țările în curs de democratizare. Concluziitc " Concluzii" Volumul de față realizează o analiză a globalizării și a democratizării
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Anii ’70 și ’80 au schițat o cu totul altă hartă a globalizării: sistemul capitalist a intrat în criză, ceea ce a condus la amenințări globale (tensiunile est/vest și sud/nord s-au agravat din cauza dezvoltării tehnicii militare și a prăpastiei economice și tehnologice tot mai adânci dintre țările industrializate și cele subdezvoltate). În această perioadă au izbucnit crize profunde în toate domeniile (instabilitate financiară cu exces de masă monetară, dezastre ecologice, amenințări globale la adresa mediului înconjurător, profunde schimbări sociale, pandemii
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Agricultura este sectorul principal, adică acela care ocupă marea majoritate a forței de muncă africane. Dintre cele 36 cele mai sărace țări ale lumii, 24 se găsesc în Africaxe "Africa" și au cele mai mari datorii externe. Statisticile arată că prăpastia dintre aceste țări și cele mai bogate se adâncește pe zi ce trece, cu o repeziciune uimitoare. În 1960, decalajul dintre 20% dintre cei mai bogați din lume și 20% dintre cei mai săraci era de 30 la 1. În
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
întreprinderilor create de femei și restrânge capacitatea factorilor de decizie locali sau statali de a reglementa mediul de afaceri, ținând seama de interesul public; • amenință investițiile comunităților locale din zone defavorizate economic și programele de discriminare pozitivă menite să reducă prăpastia economică generată pe criterii de gen. Orice companie sau investitor străin poate repune în discuție programele de asistență pentru săraci, pentru dezvoltare economică sau pentru întreprinderile mici; • creează o bază inegală pentru concurență, furnizând corporațiilor noi metode de impunere a
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
statuilor lui Giacometti, înscrie în spațiul teatral acest corp statuar ce pare că se apropie și, în același timp, se depărtează de moarte. Căci, pentru Genet, actorul este purtătorul unei alterități. Corp-materie și corp-fantomă, el se află întotdeauna „pe buza prăpastiei dintre viață și moarte”. Iluzia teatrală sau aparențele luate drept apariții Afirmându-și convingerea că actorul își îndeplinește misiunea în imediata vecinătate a morții, Genet pare să încerce o depășire a vechii opoziții dintre aparență și apariție, opoziție în bună
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
avea 15 luni tatăl său a decedat subit. Era un bărbat care avea cu douăzeci de ani mai mult decât soția lui. Mama lui Vincent recunoaște ca a suferit atunci o gravă depresie, cu un sentiment de gol și de prăpastie care a durat mai mulți ani. Doar mângâierile lui Vincent, care venea pe genunchii săi, o scotea puțin din această stare depresivă. Mult timp această femeie n-a înțeles cum de Vincent putea fi în același timp un copil atât
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fugă cât de tare putea. Deși nu putea vedea tigrul, îi putea simți respirația caldă în ceafă, ceea ce îl determina să fugă din ce în ce mai repede. Fugea mai repede decât o făcuse vreodată și într-un final a ajuns la marginea unei prăpăstii, împiedicându-se. Având noroc, a reușit să apuce cu mâna un mic tufiș și se balansa periculos deasupra hăului. Uitându-se în sus a văzut tigrul, care avea o privire fioroasă, privind în jos spre el; și cum se uita
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și pe alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
că este „bun” sau „mai bun” tot ceea ce se face „jos”, în comunitate, și „rău” doar ceea ce vine de „sus”, de la guvern. Mi se pare că atitudini de acest tip, cuplate cu ignorarea sau minimalizarea eșecurilor, au contribuit la adâncirea prăpastiei dintre „modelele abstracte” și practicile concrete utilizate în cadrul proiectelor de dezvoltare comunitară... Drumuri către dezvoltarea comunitară „Erau unii care ziceau: «De ce să facem noi șanțuri, am văzut la un proiect SAPARD că făceau totul mecanizat și n-am văzut un
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Dar tu ești altfel, Faulques. Ochii tăi, prea plini de funcții defensive, vor să-I ceară socoteală lui Dumnezeu cu propriile lor reguli. Ori arme. Vor să intre În Paradis, nu la Începutul Facerii, ci la sfârșit, chiar pe buza prăpastiei. Deși la asta n-ai să ajungi nicicând cu o poză mizerabilă.” Locul acesta se numește golful Arráez și a fost ascunzătoarea corsarilor berberi.... Vocea femeii, vuietul motoarelor și muzica șalupei cu turiști au sosit de pe mare la ora exactă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de(din) dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi pe acesta de rele. Căința și dedublarea pot apărea În aceeași doctrină, lărgind astfel prăpastia dintre Demiurgul ce bun și Materie. În SST, Sabaot, al doilea fiu al lui Ialdabaot, auzind cum vocea Pistis-Sophiei dezminte pretențiile de unicitate ale tatălui său, se pocăiește convertindu-se la Bine. Pistis Își Întinde un deget spre el și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nouă a evangheliei 40. „Căci eu, prin #noua## Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc lui Dumnezeu”41. Iar „dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Cristos a murit În zadar”42. Într-un crescendo, Pavel stăruie și mai mult asupra prăpastiei care desparte Credința de Lege. Opozițiile sînt extrem de tăioase: Legea este definită drept „un blestem”43, În vreme ce Credința este o „binecuvîntare”44. Cristos și-a eliberat credincioșii din robia Legii, plătind prețul enorm al răstignirii 45. Legea nu era inutilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Biblie. În comparație cu ceea ce pare a fi jocul liber al imaginației gnostice (Însă este, după cum am văzut, un joc logic de alegeri multiple), sistemul lui Marcion ne apare rigid și Întrucîtva naiv. Inabilitatea sa de a nara se exprimă În prăpastia abruptă dintre cele două lumi, căci mitul gnostic proliferează tocmai pentru a explica legătura dintre cele două lumi. Ceea ce Îl desparte pe Marcion de gnostici nu este Însă doar slaba lui realizare ca narator. Este În primul rînd faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Desiderius, care dădea acum tonul, bătrînul Nazarie mai profesa Încă fantaziasmul, după doctrina bogomilă „ortodoxă”2. Reformată de către Desiderius, Școala din Concorezzo avea să se apropie de doctrina catolică și mai mult chiar decît bogomilismul, făcînd să se adîncească astfel prăpastia care o despărțea de cealaltă școală, a „albanezilor” radicali (probabil de la „albigenzi”) de la Desenzano, pe Lacul Garda. Unele distincții Între „moderați” și „radicali” sînt deja menționate și În cea mai veche dintre scrierile anticathare, Manifestatio haeresis catharorum (1176-1190) a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plan psihologic, dezordinea evocă regresia și este rezultanta terifiantă a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
îmbrăcăminte; începător; încovoiat; îndrăzneț; înfige; înfipt; a înghimpa; înțep; a înțepa; înțepare; larg; legătură; loc; lucru; în mare; material; materie; medicină; metal; de minge; muncă; noroc; obiect folositor; obiect important; ochi; orizont; oțel; papion; penetrare; pernă; pierdut; de pin; pioneză; prăpastie; provocare; pulover; punct; rană; război de țesut; reacție; rochie; săgeată; de siguranță; spin; spital; sulă; tăios; teamă; toamnă; țepi; țepos; țesături; vaccin; viespe; de viespe; vîrf înțepător; zestre (1); 755/149/53/96/0 acasă: familie(109); părinți(40); căldură
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]