4,908 matches
-
inițiala numelui de familie, și o scurtă poezie de Byron (l884). Îndreptate către literatura de factură realistă, preferințele l-au determinat să aleagă și să traducă nuvele de Bret Harte (1870) și de P.A. de Alarcón (1881). Fără a o prețui în mod deosebit, a tradus și una dintre dramele lui H. Ibsen, Copilul Eyolf (1895), dar și romanul Vechilul moșiei Siekala de suedezul H.S. Greth ori povestirea La moartea unui cățeluș de Maurice Maeterlinck. T. Maiorescu este, prin urmare, omul
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
, (pseudonim al lui Marcu Taingiu; l6.X.1907, Dorohoi - 20.XII.1966, Baltimore, SUA) prozator. Între Marcu Taingiu, mărunt funcționar al firmei Zimmer din Dorohoi, prețuit de angrosiștii de vin și de ulei pentru ca le scria petițiile adresate oficialităților, si descendentul, în linie urmuziană, avangardist M. pare că nu se poate stabili nici o legătură. Dotat cu un accentuat simt al umorului, cu talent actoricesc și cu
MOLDOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
66 de ani, pensionar). Concret, principalul aspect care ne depărtează foarte mult de grupul țărilor componente se referă la modul în care se muncește în România. Este mai mult o diferență culturală care vine atât din faptul că românii nu prețuiesc munca („Românii se gândesc în primul rând la chef, el dacă nu face chefuri zilnic el nu este om... Ceilalți au programat foarte bine toate activitățile” - bărbat, aproximativ 40 de ani, patron), dar și din stilul de a munci: „Noi
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dintre tradiție și modernitate, trebuie să avem în minte câteva lucruri foarte clare. Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că babele cu psalmi pe buze - câte mai sunt - pot să ne învețe lucruri mai de preț decât un doctorat saturat cu note la subsol în douăsprezece limbi? Cine își imaginează - afară de profesorii ratați - că o carte de apologetică creștină prețuiește mai mult decât faptul de a ști, fără scârbă, să-ți speli la fund copilașul, să-ți fericești familia și să-ți iubești nevasta? Ce este mai de preț ca bucuria întâlnirii cu un suflet omenesc, singur și irepetabil ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se face că, în opinia populară cel puțin, înfrângerea egoismului este dovedită prin capacitatea de a muri fizic pentru o cauză nobilă - de unde și opinia că sacrificiul de sine reprezintă pragul maxim al eticii sublimului. Dacă moartea ajunge să fie prețuită ca semn al autenticei dăruiri, mai avem atunci nevoie de orizontul unei reale transcendențe? Nimic altceva n-ar putea explica succesul european al mitului lui Tristan și al Isoldei (reluat în formula lui Shakespeare de Romeo și Julieta) decât mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să ajungă să le editeze și să le traducă pentru marele public. Firește, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își vor lua revanșa. Nu o diplomă universitară le-a conferit Părinților Bisericii autoritate, ci sfințenia viețuirii, inspirația gândirii și onestitatea slujirii Cuvântului. Astăzi, ca și mâine, recuperarea literaturii monastice ar trebui să servească în primul rând celor care îi prețuiesc pe Părinții Bisericii nu ca pe niște pirați cu pasiuni de anticar, ci ca pe niște tovarăși de drum. În sfârșit, acest dialog cu autorii patristici nu poate fi decât tulburat atunci când tonul irenic lipsește în beneficiul unor răfuieli domestice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
privegheze, inima sa suferea tortura insomniilor. Meseria îi cerea să extorcheze cât mai mult de la cei strâmtorați. Ca vameș într-un oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un mod gradual, unei categorii largi de cititori având diverse pregătiri, din diferite domenii și cu multiple preocupări profesionale și extraprofesionale, printre care putem menționa și evidenția: elevi, studenți, dascăli, economiști, ecologiști, matematicieni, ingineri, medici, sociologi, politologi și alții, care prețuiesc utilizarea unor formule matematice elementare sau mai puțin elementare, sunt interesați de diferite opinii argumentate cantitativ privind conceptele de concentrare sau de diversitate și doresc să cunoască, sau chiar să utilizeze în mod efectiv, multiplele lor aplicații practice în probleme
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
Oricum, noul mutant literar-propagandistic adăuga cel puțin o tușă de umanitate chipului crud al comunismului. Ca „valoare de adevăr”, i-am preferat întotdeauna literatura stalinistă autohtonă, primitiv realist-socialistă, deoarece de multe ori conserva funcția sociografică a ficțiunii, pe care o prețuiesc la fel de mult ca literaritatea pură, arta pentru artă. Astfel, romanul Bărăgan poate fi citit ca document istoric, deoarece fresca socială nu e complet măsluită de tezismul altminteri foarte lesne de ignorat; eroii și situațiile descrise de Valeriu Em. Galan compun
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu se transformă în falanster fără autorizație de la clienți și proprietari...), accesorii de fumător Dunhill, unul dintre primele telefoane mobile etc. Al doilea efect secundar al divagațiilor filozofarde este chiar Ravelstein: „Abe” îi cere lui „Chick” (pe care, inevitabil, îl prețuiește ca scriitor, deși nu îl admiră pentru alegerea subiectelor) să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mulți occidentali l-au considerat pe Mißosz reacționar, destui polonezi l-au considerat stângist. Ca întotdeauna, e util să cunoaștem personalitățile internaționale și de pe terenul lor de emergență: pentru a rămâne în context, amintesc și figurile altor disidenți est-europeni, mai prețuiți în străinătate decât acasă, unde se cunosc toate laturile personalității și acțiunii lor: Václav Havel, Adam Michnik, György Konrád etc. Problema prezenței intelectualilor în politică, se știe, a generat biblioteci întregi 11. Concentrându-se asupra câtorva mari figuri de intelectuali
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de modă veche veți vedea niște balene de tablă, puse acolo în loc de cocoși; dar ele sînt cocoțate atît de sus și sînt atît de intangibile din toate punctele de vedere, încît nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gogoloașe ciudate, care pluteau în substanța încă lichidă. Treaba noastră era să le frămîntăm pentru a le readuce la starea lichidă. O treabă dulce și unsuroasă! Nu-i de mirare că spermanțetul a fost în vechime un cosmetic atît de prețuit. Ce bine curăță și înmoaie pielea! Ce plăcut și dulce e acest emolient! După ce mi-am ținut mîinile în el numai cîteva minute, am simțit că degetele mi se prefac într-un fel de țipari - parcă șerpuiau și se răsuceau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la orice și făcea toate lucrurile cu o indiferență egală și fără nici un respect pentru nimeni. Pentru el, dinții erau niște cioburi de fildeș, capetele niște bile de lemn, iar oamenii înșiși nu prețuiau mai mult decît un cabestan. Avînd un cîmp de operațiuni atît de întins și de variat și fiind înzestrat cu o asemenea îndemînare extraordinară, ai fi zis că trebuie să fie neobișnuit de inteligent. Dar nu era tocmai așa. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și la noi. Dragostea Statului pentru tot ceea ce este talent, pentru tot ceea ce este artă, exprimând viața reală și de luptă a prezentului și a viitorului, se transpune În cuvinte sobre, izvorâte din judecata unor oameni ai faptei care-și prețuiesc aiezii și nu vor decât să le acorde locul de cinste, când li se cuvine. Trăim o epocă revoluționară, dragă prietene, și revoluționar este acest decret pe care-l avem În față, care ne angajează pe toți să fim revoluționari
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Scânteia o apărătoare constantă, intervenind cu sfaturi ori de câte ori revistele de specialitate nu apreciau cum se cuvine efortul În discuție. Iată-l de pildă pe Petre DRAGOȘ 35 apărând câțiva „tineri talentați” a căror valoare rubrica Marginalii de la Contemporanul n-a prețuit-o Îndeajuns: „Rubrica Marginalii trebuie să-i sprijine, să-i Încurajeze și să-i Îndrume pe tinerii talentați, a căror apariție o semnalează și ale căror nume și versuri le publică În continuare. Cu atât mai mult, cu cât cele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acolo unde cititorul căutând În paginile cărții participarea și sprijinul acordat de mișcarea muncitorească răscoalelor țărănești, nu găsește nicăieri amintit acest element, care este totuși de mare Însemnătate pentru crearea veridicului istoric. (Ă)”. O „armă de luptă” și mai eficace, prețuită pentru marea sa capacitate de instigare socială, este romanul Negura de Eusebiu Camilar despre care am aflat deja din raportul la Conferința scriitorilor că exista nemulțumirea oficială de a nu fi fost Îndeajuns comentat. De fapt, până la acea dată, cu excepția
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitor al lor, un scriitor autentic, de deosebit talent și o carte În care pagini Întregi să le dea puternice emoții artistice, dezvăluirea de fapte și armă de luptă. Oamenii muncii, cărturarii progresului se bucură de apariția Negurei și-i prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un bun exemplu al modului În care critica marxistă valorifică opera unui scriitor. (Ă). Răsunetul pe care l-a avut opera celui ce a scris Împărat și proletar În rândurile masselor muncitoare ale țării noastre a fost mare. Muncitorimea a prețuit elementul de critică socială a liricii eminesciene și s-a lăsat fermecată de cântecul ei de dragoste sau de invocare a frumuseților naturii. A existat o influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
viață și dreptate. Maria Banuș - Eminescu al nostru. Substanțial micșorată, ajustată după canonul ideologic, opera lui Eminescu - devenită și ea «armă de luptă» - bate recordurile editoriale, dovedind, scrie Horia Bratu 7 că numai clasa muncitoare poate și are interesul să prețuiască la justa lor valoare creațiile trecutului; dar și amploarea aniversării centenarului lui Mihai Eminescu - expresie a prețuirii culturii naționale de către masele populare - studiile apărute În Scânteia, Lupta de clasă, Viața românească, Contemporanul, Flacăra cu această ocazie, apariția unei serii Întregi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că numai clasa muncitoare poate și are interesul să prețuiască la justa lor valoare creațiile trecutului. Pentru că numai situându-ne pe poziția proletariatului revoluționar, judecând În funcție de concepția acestuia, separând ceea ce e bun și valoros de ceea ce și-a trăit traiul, dezvăluind lupta dintre vechi și nou ca rezultat al contradicțiilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
promovează târârea În coada masselor, neagă revoluția și Însăși rolul partidului. Economismul proslăvește spontaneitatea, izbucnirile acestea violente și dezorganizate ca ale lui Goj sau Țugui, demascările «a la Cârnu». Economismul se ascunde sub paravanul glorificării massei, dar În fond, nu prețuiește cât de cât massa, pentru că o vede capabilă doar de acțiuni haotice, dezorganizate, nereușind să se ridice la revendicări politice și mai ales la lupta conștientă pentru răsturnarea orânduirii capitaliste. Al. Jar cade și el În acest păcat, suferă influența
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Banuș”, cu mențiunea că, În notă15 reproducem și poeziile „contaminate” de individualism și livresc. Începe, așadar, Scânteia: „Printre scriitorii tineri din R.P.R. care au dat literaturii noastre creații valoroase se numără și tovarășa Maria Banuș. Mase largi de cititori o prețuiesc Îndeosebi pentru creațiile La masa verde, Patronul, Eu nu cânt că știu cânta și alte poezii binecunoscute, ca și pentru piesa ei Ziua cea Mare. De aceea, cititorii au fost neplăcut surprinși de unele poezii ale tovarășei Maria Banuș publicate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]