2,586 matches
-
sensibilitatea ei în această privință nu-i egalată decît de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena, cu o gingășie feciorelnică, își mișcă încet enormele aripi ale cozii, măturînd suprafața mării; iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui! Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea să apuce cu coada ei, balena mi-ar aminti de acel elefant al lui Darmonodes, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă, mai ales balena omorîtă și însemnată de Flask cu un waif. Waiful e o țăpoaie prevăzută în vîrf c-un fanion, care e înfiptă în trupul unei balene moarte, pentru a-i semnala locul pe mare, cînd sînt în preajmă și alte eventuale prăzi și în același timp pentru a preveni ambarcațiunile vreunei alte baleniere că respectivul trofeu nu le aparține. Rezultatul acestei expediții ilustra oarecum înțeleptul dicton al vînătorilor de balene: „Cu cît sînt mai multe balene, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mînă, ca să-l urmeze. Ă Băiete, băiete, ți-am spus că nu trebuie să te ții după mine acum! Se apropie clipa cînd Ahab n-o să vrea nici să te alunge de lîngă el, dar nici să te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că ești un leac prea bun pentru boala mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule barbare. Și își spuse numaidecît că trebuie să fie balene în preajmă. în curînd, mirosul acela specific, pe care-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i �? i amintea c? �n perioadă de la Ia? i acesta pretindea c? sufer? de un astm incurabil că s? scape de serviciul militar. S?a vindecat imediat dup? �ncheierea armisti? iului. Politică lui constă �n a cump? ra orice ? i pe oricine aflat �n preajma regelui. �?i trebuie timp că s? cuno? ți pe cineva. Argetoianu nu era animat de antisemitism. El vorbea despre industria? ul Nicolae Malaxa (ortodox de origine greac?) folosind termeni mult mai duri, iar pe cei trei consilieri financiari ai lui Carol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
regizor. Efervescența pe care ne-o injecta, vitalitatea sa, încăpățânarea și dăruirea cu care venea înspre noi...ne atrăgeau că un magnet. Când nu-ți mai vine să pleci de lângă cineva, când cauți să-i fii cât mai mult în preajmă, când îl ții după cursuri la discuții, când îi ceri sfaturi, când îți dorești să facă parte profund din evoluția ta este dovada că acel om este mai mult decât important pentru tine. Ceea ce am învățat de la Alexa Visarion în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a-și încheia ultimele socoteli (căci Gherlaș are fiorul vieții, premoniția morții, sugerată de acea misterioasă femeie în negru care, mai tânără îl însoțește fugos, îi taie calea și care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acrobatului pe fundalul cerului negru). Și totuși, atât nu e de ajuns. Pentru că ar însemna să trecem cu vederea imaginile-simbol: femeia îndoliată ca o imensă pasăre a întune ricului îi dă târcoale circarului care se mai încăpățânează să păstreze în preajmă doi porumbei albi, însemnele gloriei apuse și ale vieții sfârșite. Sau pe cele metaforice: eroul orb, după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
le ducea mereu dorul, după ce medicii i le interziseseră. Se îmbrăca îngrijit, afișând o eleganță sobră, rafinată, fiindu-i străină orice stridență. Emana un aer aristocratic, de intelectual rasat, era cult, cu experiența "lumii bune", îi plăcea să aibă în preajmă oameni inteligenți și interesanți, fiind, pe de altă parte, alergic la tot ceea ce aducea a prost gust, grosolănie și spirit suburban. Era modest, harnic, nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
picioarele goale, în sandale cu curele, gol pînă la brîu, în plin soare, cu barba mare și chica bogată în vînt... Îl văd, în amintire, prin fîneață, ca un cal slobod". Îi și place, în zăvoaiele Buciumului, să aibă în preajmă un cal, să-l bată pe grumaz, să-i facă schițe. Cîinele-i și el prezent. E o fotografie de familie, reprodusă în excepționala monografie, din 1988, a regretatului Mihai Ispir, fotografie care, cu vegetația sălbatică a Buciumului, e parcă replica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
slujnicei care servise la boiereasca masă, e preluată, scurt timp, de Uniunea Artiștilor Plastici, ca lăcaș de oaspeți. Aici, l-am găsit, într-o dimineață, pe Ciucurencu, înconjurat de pînzele întoarse cu fața la perete, rodul peregrinărilor prin pomăturile și viile din preajmă. Cu douăzeci de ani mai tîrziu, cînd eu însumi căutam, cu mapa subsuoară, copaci emblematici, m-am abătut să văd ce mai este cu legendara casă.. Mi-a trebuit o oră pînă s-o descopăr, pînă să-mi dau seama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Communistes assassins! Communistes assassins! M-am îmbrăcat și-am luat-o spre Trocadero, scandînd, la rîndu-mi: Communistes assassins! Refăcînd mersul inimitabil-cabrat al negrului. Eram singur. Craiu n-avea exigențe exagerate în materie de materiale. Picta cu orice. Odată, aflîndu-mă în preajmă-i cînd lucra, îmi cad ochii pe-o sticlă de-un kil. Ce-i acolo, maestre? îl întreb. Și turnînd undeva, pe paletă, din sticlă, îmi răspunde absent: ulei de bucătărie. Nu trec trei minute și, dinspre bucătărie, vine doamna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumii. A, deci ăsta-i baletul promis de brunul meu elf al dansului. Să mă liniștesc, să văd, să aud! Plutirea celor doi deasupra tuturor, deasupra urii ce-mpuținează nobilele tabere, protejați, atît de fragil, doar de cei dragi din preajmă, volutele lor suple și prevestitoare de nenorocire, mișcările de ansamblu ale tinerilor și frumoșilor curteni, magistrale, torțele, prestanța stăpînului și stăpînei serenisimei cetăți, spiridușii-saltimbanci, lăncierii, costumele, iar și iar torțele, candelabrele, muzica, înălțător-otrăvitoarea muzică a unui Prokofiev în oră astrală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar pe-atunci, pe trotuarul de la Traian, evaluînd împreună navetele sexului frumos. Dar nu oricum, ci pe fundal de... istorie literară, cu rememorările fabuloase ale celui ce le stătuse în preajmă Teodorenilor. Trece pempanta doamnă C., pe care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine o cunoscuse! L. întrerupe brusc istoria literară, o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor și se îndepărtează. Poetul se-ntoarce dezechilibrat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Center, plămînul sănătos al orașului modern. Încîntare arhitectonică! Cine să fi întrupat acest reper de secol XXI într-un Iași multisecular? Am ocazia să-l cunosc pe misteriosul personaj. Misterios, pînă în momentul facerii cunoștinței. Doar extrem de stenic însă în preajmă-i. Preajmă care arată ca o austeră și totuși intimă cabină cosmică. Pare proaspăt decupat dintr-un western aspru colorat, ceva din energetismul său spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sănătos al orașului modern. Încîntare arhitectonică! Cine să fi întrupat acest reper de secol XXI într-un Iași multisecular? Am ocazia să-l cunosc pe misteriosul personaj. Misterios, pînă în momentul facerii cunoștinței. Doar extrem de stenic însă în preajmă-i. Preajmă care arată ca o austeră și totuși intimă cabină cosmică. Pare proaspăt decupat dintr-un western aspru colorat, ceva din energetismul său spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă timpul n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul civilității distinse și binedispuse. Dacă pentru cei doi îngîndurați monarhi, Carol și Ferdinand, destinderea însemna mai ales plimbarea calmă pe aleile palatului, pentru cei din preajmă, tinerii mai ales, însemna exodurile vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic verde, seratele consumate discret, în mereu trează manieră. Ce fior indicibil îmi produce, de fiecare dată, atingerea pianului din mica sală de muzică a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adolescenței, sufocați de apăsătoarea tutelă). Crescînd în umbra colosului discreționar, acesta, mai întîi cu cei apropiați, apoi cu inombrabilele cohorte de admiratori Marina a fost și singura supraviețuitoare a "genocidului" produs cu voie, fără voie de maestru asupra celor din preajmă. De altfel, conștient de efectul său malefic, Picasso însuși avea să emită următoarea predicție: "Cînd voi muri, va fi un naufragiu și cînd o navă mare se scufundă, oamenii din jur sînt aspirați de vîrtej". Așa s-a și întîmplat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privind trist, cu chipul suferind, joaca unor veverițe printre crengile unui pin bătrân. Era un om sensibil, poate mai sensibil decât alții, însă nu-i plăcea singurătatea. Chiar dacă nu avea un motiv anume, dorea să aibă mereu pe cineva în preajmă. Știa să ne adune și știa să ne facă să ne simțim utili. De obicei vorbea puțin și era sintetic în tot ceea ce avea de spus. Îi convenea de minune să solicite părerile mai multor persoane, în legătură cu vreo problemă și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a moldovenilor deosebiți istoric de populațiile din vecinătatea spațiului carpato-nistrea: cea romanizată de la asfințit și cea slavizată de la răsărit. „Una din condițiile de bază pentru a se afirma ca entitate social-politică, național-teritorială aparte, ca entitate etnică deosebitoare de cele din preajmă, este neatârnarea, posibilitatea și voința de a apăra această neatârnare”, prin apariția „Statului Moldovenesc”. Pe această teză, autorul stabilește o „continuitate istorică”: „Reamintim că majoritatea absolută a trăitorilor spațiului carpato-nistrean și din stânga Nistrului - populație rezultată în urma confluenței încă din veacurile
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București, 1980; Șoim, șoimuleț, București, 1980; Vorbe... fără multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi, București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București, 1971; Ludwig Bechstein, Căciula piticului, București, 1969; Horst Beseler, Râpa huhurezului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
puneți nici un ulei. Săpunul simplu este minunat pentru pielea dvs. pentru că nu are aditivi artificiali. Când adăugați leșia în apa rece, vă rog să faceți acest lucru încet și cu atenție. Niciodată nu am preparat săpun când erau copiii prin preajmă, pentru că mi-a fost teamă că vor nimeri în soluție când voi fi eu întoarsă cu spatele. Atunci am învățat că și pisicile sunt foarte curioase și trebuie să fiți atenți la animalele de casă când faceți săpun. Am fost
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
pământ similar cu cel pe care îl aveți dvs. Știu sigur că nu se prinde dacă este plantată într-un pământ total diferit de cel din care provine. Lumânărica este utilă pentru diferite tratamente, deci chiar dacă nu aveți urzici prin preajmă, sunt multe alte feluri în care se poate folosi. Este o plantă interactivă. Uneori poate ajunge la înălțimi impresionante, cu flori galbene plăcute la vedere. Tratament pentru seboreea facială Seboreea facială este o afecțiune care provine dintr-o disfuncție a
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
și rănile copiilor. Calmarea durerii de la rănile prin înțepare Turnați kerosen pe rană imediat după incident. Va elimina usturimea și durerea de pe rană. Eu folosesc des această metodă. Eu umblu desculță majoritatea timpului și cu toate lucrările de construcție din preajmă, m-am accidentat de câteva ori. Când am curățat pentru prima dată terenul, pentru a ne construi casa, eram singură acolo și curățam niște tufișuri. Aveam cu mine o greblă pe care o foloseam. Pentru că nu eram atentă și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]