2,569 matches
-
ne optimizăm alegerile. Exact asta se întâmplă și în emisiunea amintită. Când jucătorul decide să accepte oferta prezentatorului și să renunțe la conținutul cutiei sale, ne întrebăm ce sumă pierde și nu ne gândim mai deloc la suma propusă de prezentator. Cortexul orbito-frontal funcționează, iar când jucătorul descoperă că în cuta sa era 200 de mii de euro suntem dezamăgiți la fel ca participanții la experimentul lui A. Sirigu, cărora după cortină li s-a descoperit ruleta câștigătoare. Tot creierul este
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Concluzie Emisiunile de divertisment folosesc aproape întotdeauna una dintre particularitățile cognitive ale creierului și ale minții umane. În anumite cazuri, neurologii au nevoie de ani întregi pentru a descoperi cum funcționează creierul în astfel de situații. Într-un anume fel, prezentatorii unor spectacole sunt, empiric, cu un pas înainte. Pentru mai multe informații Camille, N. et al. (2004), „The involvment of the orbitofrontal cortex in the experience of regret”, Science, 21, pp. 1167-1170. 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
situații. Într-un anume fel, prezentatorii unor spectacole sunt, empiric, cu un pas înainte. Pentru mai multe informații Camille, N. et al. (2004), „The involvment of the orbitofrontal cortex in the experience of regret”, Science, 21, pp. 1167-1170. 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța are o figură de copil? Fenomenul baby-face În 2005, Sébastien Cauet a fost desemnat prezentatorul preferat al francezilor până în 35 de ani. Este o figură jovială, foarte cunoscută, care primește invitați pe un fotoliu fantezist
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
et al. (2004), „The involvment of the orbitofrontal cortex in the experience of regret”, Science, 21, pp. 1167-1170. 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța are o figură de copil? Fenomenul baby-face În 2005, Sébastien Cauet a fost desemnat prezentatorul preferat al francezilor până în 35 de ani. Este o figură jovială, foarte cunoscută, care primește invitați pe un fotoliu fantezist, le măsoară bătăile inimii și le pune întrebări incomode pentru a le evalua reacțiile emoționale. Umor prezentatorului și renumele personalităților
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a fost desemnat prezentatorul preferat al francezilor până în 35 de ani. Este o figură jovială, foarte cunoscută, care primește invitați pe un fotoliu fantezist, le măsoară bătăile inimii și le pune întrebări incomode pentru a le evalua reacțiile emoționale. Umor prezentatorului și renumele personalităților care vin în platou sunt, fără îndoială, cele două ingrediente care au contribuit la succesul emisiunii sale. Dar reușita se datorează și figurii sale: aproape chel, totuși juvenil, Cauet are fața rotundă ca o lună plină, un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pe planul interpretării artistice și al tehnicilor de sonorizare. Pentru mai multe informații Merluzzi, F., Arpini, A., Camerino, D., Barducci, M., Marazzi, P. (1997), „Auditory thresholds in young Italians from 18-19 years of age”, 88(3), pp. 183-195. 53. De ce prezentatorul „Lanțului slăbiciunilor” are un aer atât de dominator? Jocurile de lumini și intimidarea „Lanțul slăbiciunilor” este, fără îndoială, o reușită a televiziunii de divertisment. Să ne amintim principiul: candidații trebuie să răspundă la întrebări de logică și să desemneze la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
răspundă la întrebări de logică și să desemneze la fiecare rundă pe care dintre ei îl consideră veriga slabă, adică individul care împiedică grupul să progreseze și să adune bani. Punctul forte al emisiunii constă în mare parte în tonul prezentatorului. Cu stilul de profesor autoritar, mucalit și caustic, nu ratează ocazia să ridiculizeze verbal concurenții. La asta se adaugă și un artificiu subtil al emisiunii: jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să ridiculizeze verbal concurenții. La asta se adaugă și un artificiu subtil al emisiunii: jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu: o lumină albastră este proiectată atunci când vorbesc concurenții, însă atunci când vorbește prezentatorul se aprinde o lumină roșie. Efectul unei astfel de regii este că prezentatorul pare mai autoritar. Un experiment a arătat efectele culorii roșii asupra raporturilor de competiție și dominare. Psihologii Russell Hill și Robert Barton au studiat efectul culorii roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
emisiunii: jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu: o lumină albastră este proiectată atunci când vorbesc concurenții, însă atunci când vorbește prezentatorul se aprinde o lumină roșie. Efectul unei astfel de regii este că prezentatorul pare mai autoritar. Un experiment a arătat efectele culorii roșii asupra raporturilor de competiție și dominare. Psihologii Russell Hill și Robert Barton au studiat efectul culorii roșii în luptele de arte marțiale. Un concurent îmbrăcat în roșu are mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a arătat că voluntarii recunosc mai ușor emoțiile exprimate de un chip care se colorează puțin în funcție de emoția exprimată. O slabă colorare vineție îi ajuta pe voluntari să identifice tristețea și culoarea roșie le evoca imediat mânia. Concluzie Când vedem prezentatorul „Lanțului slăbiciunilor” într-o lumină roșie, fenomenul contribuie la o ușoară (și involuntară) intimidare, care se adaugă la calitățile naturale ale vocii, poziției, remarcilor acerbe. În „Lanțul slăbiciunilor” totul este făcut pentru a strivi candidatul și a stabili autoritatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
5 Reacțiile epidermice Cuprins 55. De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului 56. De ce nu suportați ca jurnalistul să îi taie vorba invitatului său? Inferențele semantice și întreruperea cuvântului 57. De ce aveți impresia că acest prezentator de televiziune este sale tete? Tendința primei impresii 58. De ce Domnul X pare atât de credibil când vorbește despre contra-spionaj? Vocile grave și credibilitatea 59. De ce aveți poftă de chipsuri când vă uitați la „Seven”? Angoasa și nevoia de grăsimi
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să exclamăm: „Cum pot să spună astfel de tâmpenii!” e dificil de spus de ce, dar sentimentul există, brut și inexplicabil. Respingem sau primim cu brațele deschise, dintr-o pornire spontană. Astfel de impulsuri se pot manifesta față de orice obiect: un prezentator care ne enervează, sau, dimpotrivă, un nou format de emisiune care ne place dintr-un motiv necunoscut (culoarea, sunetul?), o voce care ne vrăjește... Uneori simțim porniri compulsive: să mâncăm ceva uitându-ne la un film de groază. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului Telejurnalul de pe canalul 1 al francezilor este astăzi cel mai urmărit din peisajul televizual. Patrick Poivre d’Arvor, Claire Chazal și Jean-Pierre Perneau sunt printre cei mai cunoscuți prezentatori de știri din țară, adevărate simboluri care atrag zilnic milioane de francezi spre telejurnalul de la ora 20.00. Ce au atât de special? În afara calităților de prezentatori (care ne plac sau nu!) decorul vizual al emisiunii merită toată atenția. Genericul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Poivre d’Arvor, Claire Chazal și Jean-Pierre Perneau sunt printre cei mai cunoscuți prezentatori de știri din țară, adevărate simboluri care atrag zilnic milioane de francezi spre telejurnalul de la ora 20.00. Ce au atât de special? În afara calităților de prezentatori (care ne plac sau nu!) decorul vizual al emisiunii merită toată atenția. Genericul de început prezintă un mapamond albastru în întregime, apoi decorul studioului e compus dintr-o serie de ecrane în majoritate albastre. Omniprezența albastrului pare a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
relaxante ale albastrului: dacă punem electrozi în palmele voluntarilor, ne dăm seama că transpiră mai puțin dacă văd culoarea albastră decât pe cea roșie. Deși cauzele acestui efect sunt necunoscute, se pare că acesta există, totuși. Prezența fondului albastru în spatele prezentatorilor îl ajută pe telespectator să se destindă între paginile de informații și reportaje, al căror conținut este mai degrabă anxios. Prin acest joc dublu de tensiune (conținutul informației) și de relaxare (în special efectul culorii albastre) se satisface un principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cuvântului Unii jurnaliști au frecvent obiceiul de a-și întrerupe invitații. Procedează bine sau nu? În orice caz, provoacă o oarecare enervare venită din dificultatea de a urmări discursul, chiar o oboseală mentală. Exemplele nu lipsesc. Unul dintre ele este prezentatorul Marc-Olivier Fogiel, modelul prezentatorului „care întrerupe” și care se distinge printr-un discurs tranșant și agresiv. Emisiunea „Piques et Polémiques” a lui Paul Wermus nu era altceva decât o „întrerupere a cuvântului” organizată, în care nu se putea auzi o
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
frecvent obiceiul de a-și întrerupe invitații. Procedează bine sau nu? În orice caz, provoacă o oarecare enervare venită din dificultatea de a urmări discursul, chiar o oboseală mentală. Exemplele nu lipsesc. Unul dintre ele este prezentatorul Marc-Olivier Fogiel, modelul prezentatorului „care întrerupe” și care se distinge printr-un discurs tranșant și agresiv. Emisiunea „Piques et Polémiques” a lui Paul Wermus nu era altceva decât o „întrerupere a cuvântului” organizată, în care nu se putea auzi o frază întreagă în toată
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
neinteresante. Pentru mai multe informații Beeman, M.J., Bowden, E.M. (2000), „Right and left hemisphere cooperation for drawing predictive and coherence inferences during normal story comprehension”, Brain and Language, vol. 71, nr. 2, pp. 310-336. 57. De ce aveți impresia că un prezentator de televiziune este scârbos? Tendința primei impresii „Nu îl suport deloc pe ăsta, e scârbos”. E adevărat, ceva la el vă oripilează, dar nu știți exact ce. E debitul de vorbire, obișnuința de a-și întrerupe în permanență invitații, natura
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în societate. De aceea amigdala noastră ne trimit un mesaj aproape instantaneu. Concluzie Televiziunea este regina aparenței și nu este de mirare că reacțiile instinctive se manifestă în fața unor chipuri care ne plac sau pe care le respingem. Figura unui prezentator este uneori singurul element personal pe care îl știm despre el (conținutul informațiilor nefiind doar în responsabilitatea lui) și rareori avem ocazia să corectăm printr-un contact direct o impresie „facială” dictată în întregime de amigdala noastră cerebrală. Pentru mai
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Israeliene, Americane și altele. Unii dintre voi au auzit poate de această emisiune care amestecă istoria informațiilor cu cea a politicii, fie că este pe fondul Războiului Rece sau al terorismului: informațiile dezvăluite sunt adesea complexe, iar interpretarea propusă de prezentator are adesea un fir continuu care poate fi recunoscut de cei interesați prin fraze de tipul: „Am teoria mea, valorează ce valorează, iat-o în câteva cuvinte”. În ciuda misterului care învăluie anumite afaceri, îl credem pe Domnul X în totalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
între vorbitor și ascultători este asemănarea vitezelor de vorbire: o persoană care vorbește repede va avea impact mai mare asupra ascultătorilor care vorbesc repede, iar una care vorbește mai lent va convinge mai mult ascultătorii care vorbesc astfel. La televizor, prezentatorii emisiunilor vorbesc tuturor ascultătorilor în același timp fără a face diferența între debitele de vorbire. În acest caz, contează efectul general de rapiditate. Concluzie Rapiditatea vorbirii și a informației ne înșală în mai multe feluri. Pe de o parte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
televizor ritmul imaginilor e cel care dictează, iar acesta este foarte ridicat pentru a menține o atenție maximă din motive comerciale. Cuvântul este obligat să urmeze acest ritm infernal dând impresia unei isterii asurzitoare între emisiunile de divertisment în care prezentatorul vorbește ca o mitralieră și unele programe de informații în care totul se întâmplă prea repede pentru a mai putea fi făcută o analiză rațională. Pentru mai multe informații Duller, D.B., LePoire, B.A., Aune, R.K., Eloy, S.V. (1992), „Social
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
textul glumei îi certifică validitatea (provocarea rîsului însemnînd "recuperarea" elementului omis, decelarea sensului contextual etc.). Microunivers teatral, gluma include actori dedublați (ca persoane reale și ca personaje), ținte (persoana sau persoanele atacate de glumă), punct de vedere (mesajul pe care prezentatorul glumei îl transmite auditoriului, macostructura sau esența politică, sexistă, rasistă a glumei) și diverse strategii de comunicare (gestuală, pro-xemică, paraverbală, intonațională etc.). 7.2. Convenție și deconstrucție Considerînd gluma un act discursiv, puternic determinat de context, de cunoașterea comună (shared
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ochi"; nordicii vor spune "vor-besc cu mîinile" ŕ propos de meridionalii expansivi, extravertiți. Remarca aceasta depășește însă simpla constatare de exuberanță, semnalînd o constantă a comunicării umane (că așa este, ne putem lesne da seama urmărind modul în care un prezentator la televiziune își mișcă mîinile fapt evidențiat uneori prin gros-planuri asupra mîinii ce ține stiloul, figurează ideea etc.) sau rememorînd anii școlarității cînd asociam fiecărui profesor o poreclă și un tic verbal sau gestual. De fapt orice mesaj "trece" datorită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o cameră de televiziune și un ecran care-mi arată sala unde se va ține dezbaterea și unde văd instalându-se publicul, apoi interlocutorii, printre care ministrul însuși. Aștept să mă cheme și pe mine, dar nu, realizatorul pornește genericul, prezentatorul anunță participanții la dezbatere, întâi în studio, apoi, întorcându-se spre un ecran pe care apăream așezat la un birou: "Și, în direct din biroul său din Bordeaux, sociologul Éric Debarbieux, expert în problemele violenței în școală, care tocmai a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]