2,866 matches
-
ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe față! Nazir Alimy se întoarse deodată și îi spuse cu glas prietenos, ca și cum s-ar fi cunoscut: — Salom, îți doresc o ședere lungă! — Insh’Allah! răspunse Leclerc, făcând-o pe Ghazal să zâmbească. Așadar, era avocată. Ea era deci a doua Shirin, cea care se lupta pentru drepturile copiilor și ale femeilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prima oară. Acum Stere nu i se păru atât de bătrân. - Ți-i frică? o întrebă el, și-i luă mâna. Ea nu-i răspunse. Așteptă. Cârciumarul vorbea, îl simți cum se apropie. Avea răsuflarea fierbinte și ochii lui păreau prietenoși. Îi fu frică și în tot trupul i se urcă o amorțeală. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Goldsmith și Wedgewood și unul dintre cei mai cunoscuți oameni ai timpului său. Doamma Wainewright a murit la nașterea sa, la vârsta fragedă de douăzeci și unu de ani, și un necrolog din Gentlemen’s Magazine ne vorbește despre faptul că era „prietenoasă și că realizase multe lucruri” și adaugă Într-un mod puțin cam ciudat că „se presupune că a Înțeles scrierile domnului Locke probabil la fel de bine ca orișice altă persoană În viață, indiferent de sex”. Tatăl său nu a supraviețuit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îl uitasem, stăteau tolăniți pe niște fotolii, urmărind scena cu interes. —Mă simt îngrozitor. Numai că am avut o criză absolut groaznică - nici măcar nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu Matthew, îi spusei eu, aveți același simț al umorului. Violet, care nu fusese de față când Matthew făcuse acel joc de cuvinte groaznic legat de Goa, dar care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar de ce trebuie să-mi iei iar măsurile, Sophie? întrebă ea. — Întotdeauna verific de două ori, zise Sophie, scriind ceva în carnețelul ei, de când am descoperit, pe pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fac? Îmi pare rău, Henry. Va trebui pur și simplu să găsești o altă soluție. Henry hotărî să nu-i spună nimic despre asta lui Al-Naasri, dar mesajele pe care i le lăsa iordanianul pe căsuța vocală erau din ce în ce mai puțin prietenoase. Trebuie să vorbesc cu tine, Henry. Ține minte că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai umană. În sala Consiliului, șase inși cu figuri grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de judecată reunit pentru condamnarea unui criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere frumoase cu membre bronzate și brățări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țară. L-am văzut foarte puțin În răstimpul celor două decenii de expatriere În Europa, perioada 1919-1940 și după aceea deloc, până la următoarea mea vizită În Europa, În 1960, când a urmat o scurtă perioadă de Întâlniri foarte vesele și prietenoase. Kirill a urmat școala la Londra, Berlin și Praga și colegiul la Louvin. S-a căsătorit cu Gilberte Barbanson, belgiancă, a condus (cu umor, dar și cu succes) o agenție de voiaj la Bruxelles și a murit de infarct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai bun pe atunci. Deși nu ne stătea În putință să ameliorăm situația, tu și cu mine am vegheat Împreună ca să nu existe nici o fisură Între copilăria lui și propria noastră pruncie trăită În bogăție și aici interveneau acele destine prietenoase, doftoricind fisura ori de câte ori amenința să se deschidă. În perioada aceea, știința creșterii copiilor a făcut același progres fenomenal, rapid, pe care l-au Înregistrat aviația sau agricultura - eu, când aveam nouă luni, nu căpătam o jumătate de kilogram de spanac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe. Poate că, de fapt, chiar era doar un moș prietenos, care se simțea un pic singur. — Nu-i nimic, am zis și i-am zâmbit. Nu ca să-l încurajez sau ceva - n-aveam de ce să mulțumesc, că doar nu-i cerusem ajutor, nu? -, da’ m-am gândit că merită măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afară, Ce idee, intrați, intrați, în ce alte mâini decât cele ale poliției s-ar putea cineva simți mai sigur, întrebă femeia. Comisarul intră, femeia merse înainte și-i deschise ușa spre un living primitor unde se simțea o atmosferă prietenoasă și plină de viață. Vă rog să luați loc, domnule comisar, spuse ea și întrebă, Pot să vă servesc o ceașcă de cafea, Mulțumesc mult, nu acceptăm nimic când suntem în timpul serviciului, Sigur, așa încep întotdeauna marile corupții, o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi... of, am suspinat eu. Poate că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga istorie Îngrozitoare. Era o străină pentru mine, dar, până la urmă, o grămadă de oameni plătesc În fiecare săptămână În cadrul ședințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
originală, cu ceva care să fie absolut și ireductibil al ei. Da, presupun că, uneori, am ceva într-adevăr neplăcut. Dar nu tot timpul, și nu ca o chestiune de principiu. În zilele bune, sunt cel mai drăguț și mai prietenos om din lume. Nu poți să vinzi asigurări de viață cu succesul pe care l-am avut eu dacă clienții nu te simpatizează, cel puțin nu timp de trei lungi decenii. Trebuie să le fii apropiat. Trebuie să fii capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri. Era o persoană cu care conversația curgea ușor - foarte deschisă, foarte generoasă, în general prietenoasă și caldă -, dar, vai, nu prea inteligentă, după cum s-a dovedit când am aflat că credea cu pasiune în astrologie, în puterea cristalelor și în tot felul de aiureli New Age. Mă rog. Nimeni nu-i perfect, cum suna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
societății noastre, fie că sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în sinea noastră sau facem totul să ne autoconvingem de contrariu. Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci cînd vrei și (aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu toate monogramele importante ale marilor familii din România. Și tânărul vorbise românește fără urmă de accent, așadar nu era străin. Deși Costache era cunoscut pentru mersul lui rapid, acum călca încet și greu, simțindu-se cuprins de melancolie. Chipul prietenos al tânărului și ochii lui negri se amestecau cu umbrele nopții. Încă un copil care se lăsase păcălit de senzația că e nemuritor. Se gândi că, fără îndoială, chiar în clipa asta, într-o familie, o mamă sau un tată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
risca să-și piardă și patul pe care îl ocupa în mod legitim, cu toate că era plătit anticipat. Zbura din pensiune cât ai zice pește. De fapt Patricia era o aschimodie feminină, o zvârlugă de femeie între două vârste, activă și prietenoasă, care făcea o mâncare unsă cu miere, dulce și gustoasă, ce se lipea de suflet, în condiții de ordine și de igienă ireproșabile, dar care ascundea în ea un năduf lichefiat sub presiune, a cărui supapă se găsea chiar pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un efort în plus, Bidaru făcuse deja aceeași manevră. Efectul acestui gest spontan era cert în favoarea lui, deoarece a rămas cu impresia că din acel moment tatăl fetei a început să-l privească cu alți ochi: mai binevoitori și mai prietenoși. Involuntar, între ei se încheiase un fel de armistițiu în timp ce, în afara trenului, vântul în rafale se întețea, anunțându-și prezența chiar și în interior. Tăticule, tânărul de care vorbești mi-a fost cândva elev. Dacă nu mă înșeală memoria, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să fie strivite. Tu procedezi la fel. Vrei să ai familia ta, casa ta, copiii tai, ia exemplu de la moluștele înțelepte! Ce Dumnezeu odată, nu pricepi?". Bidaru, pentru prima oară, și-a dat seama de ce colegii, atât de volubili și prietenoși în viața și activitatea de zi cu zi, în fața reprezentanților puterii deveneau cu totul alții. Pasivi și tăcuți, nu mai recunoșteau nimic și executau fără să comenteze sarcinile trasate: fie bune, fie rele. Ei s-au readaptat mai repede. Au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asemenea amintiri, Bidaru interveni. Dar nici atât de mulți analfabeți. Le-ai cunoscut pe surorile Barabaș? Le-am cunoscut puțin. Amândouă au murit demult. Erau analfabete. Într-adevăr, acum oamenii, în general, sunt mai pregătiți, dar nu mai sunt așa de prietenoși, s-au înstrăinat unii față de alții, până și sărbătorile de familie s-au transformat în afaceri. Căminul cultural, în care se organizau diferite serbări și spectacole, în care caravana cinematografică era prezentă în fiecare săptămână, a fost privatizat și transformat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
orașului, cu curți mari și grajduri pentru cai. Bidaru se împrietenise cu unul din copiii acestora, Grigore Baraban, cu vreo șase decenii în urmă, cu care a rămas prieten și în prezent. Grigore Baraban, un bărbat permanent vesel, glumeț și prietenos, acum pensionar, fost coleg cu Bidaru încă din clasa întâi primară. Acesta, după ce a obținut titlul de învățător și după efectuarea stagiului militar, patruzeci de ani la rând a lucrat la una și aceeași școală. În prezent, după spusele lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]