2,781 matches
-
o carieră în care frumusețea ei juca un rol important, așteptînd să devină mai tîrziu o cîntăreață de renume. Faptul că am urmărit desfășurarea ceremoniei pontificale, ca să zic așa, prin perdeaua genelor ei lungi, adaugă o notă picantă și sigur profană amintirii mele despre o canonizare unde am stat alături de o frumusețe feminină în stare să emoționeze chiar și pe un sfînt*... Asasinarea regelui Umberto a avut loc în plină vară, cînd Roma era pustie. Dar pentru ceremonia aducerii trupului și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
origine neconformă dar ilustră, iar caracterul său nu-l făcea iubit de nimeni. Acesta era personajul aflat în vîrful ierarhiei demnitarilor, care dirija întreaga Curte, aplicînd "eticheta spaniolă", existentă într-o carte legată în catifea albă, pe care nici un ochi profan nu o văzuse, dar care, pentru interpretarea și aplicarea regulilor, se găsea în mîinile unui mic funcționar, obscur și israelit, pitit într-un birou al cancelariei imperiale. De aici rezultau obiceiuri ciudate și hotărîri de protocol, trezind de multe ori
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lăsate deoparte, ca "martori", în favoarea dezvăluirii altora. Pentru studiul de față, nu urmăresc atât evoluția structurilor globale ale imaginarului, antropologice sau istorice, cât mai curând relația unor noțiuni specifice, dar învecinate semantic, cu referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de civilizație, Constantinopolul, imposibil de preluat ca atare, și aspectele de ordin pragmatic, impuse de realitatea politică a timpului. În consecință, și imaginarul medieval, care a memorat organizarea socială și structurile de putere proiectate pe schema relației dintre sacru și profan (și dintre religios și laic), a absorbit simbolurile modelului bizantin doar în măsura în care guvernarea locală s-a putut raporta la el. În urma acestor observații generale, se poate considera că programul politico-religios românesc a urmat, pe de o parte, calea configurării naturale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
non-sens, sub stigmatul ne-numitului, al anonimatului orfan. Fenomenul asunderii comportă însă o gradație de intensitate, gradație care poate fi foarte bine surprinsă în exemplul unei ascunderi remarcabile anume procesualitatea astrală a eclipsei, fenomen cosmic corelat, pentru perspectiva comună și profană, cu termenii de total și parțial. Astfel, spunem că astrului îi este opturată totalitatea imaginii și a luminii sau un fragment din acestea, urmând ca, ulterior, opturarea să fie redusă până la dispariție. În prima fază, el își sustrage, așadar, privirilor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându-se de la evocarea anticei cetăți caldeene de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile coborâte în infern după însemnarea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Poporul român a avut ca mijloc de perfecțiune sufletească limba superioară, riturile, tradițiile orale, cărțile bisericești. Când întîile cronici se iviră, ele atestau o expresie rafinată, efect al unei înaintări culturale neîntrerupte. Nouă este numai literatura de tip occidental (poezie profană, proză analitică, dramă). Când o adoptam aduceam un suflet experimentat și două sute de ani ne-au fost de ajuns să producem o literatură superioară, de mulți invidiabilă. Câteva secole de întîrziere relativă nu pot anula folosul unei existențe imemoriale. Literatura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i greu cât n-ar fi-n stare vâslind să-l taie o aripă, Un trandafir murind se farmă pătând cuprinsul ca o rană. Și tot mai grea, mai tare crește naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sili pe "ticălosul de pântec să treacă prin toate sudorile iadului". Limba scriitorului e savuroasă și savantă, căci are cultură întemeiată pe Biblie și pe Viețile sfinților, cultură nu de simple lecturi ci de exercițiu zilnic. Cealaltă literatură cu motive profane e vulgară și regretabilă. GH. BRĂESCU Continuând pe Tony Bacalbașa, Gh. Brăescu evoacă, cu un talent superior, viața cazonă, bizuindu-se pe observarea și pe cât cu putință îngroșarea mecanizărilor sufletești. Noul Moș Teacă este și el de o ignoranță crasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare cunoștințe mai deosebite, în specie: o bibliotecă de cărți vechi românești religioase, poate manuscrise de cronicari, cărți profane tipărite și adesea cărți străine; și contactul cu niște părinți mai mult sau mai puțin cunoscători de literatură. Un C. Negruzzi, copil, are la îndemînă o bibliotecă bogată de cărți vechi românești a tatălui său3 . În al doilea rând, o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dar mai este ceva. Este poezia populară, care învigorează spiritul specific național și-l face să asimileze influența străină. Și cum curentul acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni de atunci sunt mai mari și mai trainici. (Atragem atenția profanilor că acest "curent poporan" nu înseamnă curent poporanist. E un termen uzual în istoria literaturii romîne.) În Muntenia, spiritul specific are numai tăria pe care i-o dă extracția scriitorilor, mai apropiați de popor, dar nu o are și pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
numitele boli cronice se ivesc În cantitate mare ca o consecință a Încărcării anterioare, În prima linie sunt bolile de gât, iar În a doua bolile feței. Roșeața feței ca și pecinginile ei sunt deja socotite ca boli, atât de către profani, cât și de către mediciniști. La Început, apariția are adesea loc numai la bărbie. Dinții se strică, și aceasta se Întâmplă la Încărcarea anterioară, mai cu seamă la cei de jos. Domnul, reprezentat a pierdut dinții de jos cu siguranță foarte
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
sa carte, Formele elementare ale vieții religioase, Émile Durkheim definește religia în funcție de noțiunea de sacru: . La rândul lor, credințele religioase ar fi anumite „...reprezentări ce exprimă natura lucrurilor sacre și raporturile pe care le stabilesc între ele sau cu lucrurile profane”. În sfârșit, ritualurile religioase sunt: „...reguli de conduită care prescriu felul în care omul trebuie să se comporte cu lucrurile sacre”. Toate aceste sensuri și accepțiuni instituite de Durkheim continuă să fie de actualitate. Foarte clară este și diferența pe
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
inspiră teamă și groază. Sunt forțele vrăjitorului, cele care provin de la prezența unui cadavru sau din sângele impur. Concluzia lui Émile Durkheim este aceea că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe care și-o face despre divinitate, a fost obligat să găsească un loc în mitologia sa pentru spiritul negativ. Satan reprezintă o piesă esențială a sistemului creștin; or, dacă el este o ființă impură, nu este și o ființă profană. Anti-zeul rămâne totuși un zeu, inferior și subordonat, este adevărat, totuși dotat cu puteri extinse; face obiectul unor rituri, cel puțin al celor negative. Există și situații sociale de incertitudine cu privire la cele două forțe sau puteri. Exemplu: nu știm precis
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este un sacru sălbatic ce înlocuiește cultul sfinților. Ritualurile și mitologiile profane din mass-media le-au înlocuit pe cele sacre ale Bisericii, scria roger Bastide în 1973. Teza lui este în permanență confirmată de cercetările socioantropologice de teren actuale. i.2.10. Gabriel le Bras alături de sociologia generală, mediile religioase occidentale și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
originare, perfectă în conștiința umană, a fost eclipsată odată cu momentul Turnului Babel. Mulți magicieni cabaliști și hermeneuți au încercat și încă mai încearcă să-i descopere urmele. catalanul raymundus lullus, invocat de mulți exegeți contemporani, va încerca să stopeze pentru profani și ignoranți drumul ce duce la limba creației. Totul cu scopul declarat de a crea o limbă filosofică perfectă. Înțelege singularitatea neobișnuită a alfabetului arab, produs prin permutarea unor litere, apoi încearcă să ajungă la simplitatea primei limbi printr-un
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Doar experiența Trezirii poate oferi răspunsul. Prin Trezire, călugărul budist atinge Nirvana, beatitudinea. Preafericirea este atinsă cu „ochiul sfinților” încă din viața de pe pământ. Ea se poate obține și prin meditații și concentrări de tip yoga. inițiatul își transmută experiența profană, se detașează de dorință, simțind bucurie și fericire. Apoi își liniștește activitatea intelectuală, obținând seninătatea și unificarea gândirii. Se detașează de bucurie, rămânând indiferent, dar conștient de corpul și beatitudinea sa. în final, el obține puritatea absolută și gândirea trează
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
elitist. „Elitist, deoarece adepții sunt puțin numeroși, considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.” acest conclav de bărbați și (uneori) femei dețin doctrine oculte și practică ritualuri stranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau „profanilor”. Din perspectivă sociologică, elementul central al tuturor societăților secrete este chiar secretul. „El este liantul, chiar fundamentul lor: fără el, favoarea contactului privilegiat cu divinitatea dispare, iar adepții au soarta comună a muritorilor.” Remarcăm importanța specială pe care membrii acestor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reprezentau cele nouă provincii; c) înalții demnitari (comandori, mari preoți, călugări inspectori); d) sergenții și turcopolii (soldați indigeni aflați în solda Ordinului); e) frații servitori. Templierii beneficiau de o libertate neobișnuită pentru acele vremuri. Stilul de viață templier Îmbina elementele profane cu cele sacre: serviciu divin, rugăciune, meditație, două mese pe zi, carne de trei ori pe săptămână. Veșmintele: rasă și „manta albă, Împodobită cu o cruce roșie cu capetele lățite...”. crucea simboliza sacrificiul lui Hristos. „când unul dintre ei murea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
viață creștin al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
din cauza efectului lor asupra stării de spirit sau de siguranță a credinciosului”. Atunci când aceste mecanisme magico-religioase Îm preună cu efectele lor dispar, sunt înlocuite cu alte mecanisme nereligioase. Secula rizarea presupune așadar dominanța socială a sistemelor și mecanismelor sociale laice, profane. O altă dimensiune a secularizării cercetată sociologic se referă la religiozitate. În termenii lui anthony Giddens, aceasta cuprinde ansamblul de credințe, idei și valori pe care și le asumă membrii unui grup, ai unei comunități sau societăți. Corelația dintre criteriul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind un prim pas (pe care vi-l doresc unul „cu dreptul“)“. N-am ce zice, chestia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un prim pas (pe care vi-l doresc unul „cu dreptul“)“. N-am ce zice, chestia cu „circumscrisul procustian” e haioasă, cum ar zice un tânăr - dar unde va fi fiind, oare, punctul de întâlnire dintre lirismul sacru și lirismul profan?! Nu cumva, în goana după noutate, inventând atâtea concepte care de fapt nu există, dl. Răzvan Codrescu are definiția dânsului și pentru „creștinism”, un fel de pat care, rotund fiind, îl evită prin aceasta pe proprietarul Procust? Mai departe de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o fereastră luminoasă zăbrelită cu geamul stîng deschis, ca pentru a lăsa cale liberă sufletului să zboare din cameră și din lume (George Meredith a pozat pentru ea). Această pictură, în nenumărate variante, a devenit un fel de "pietà literară" profană, închipuindu-l pe poet ca fiind "crucificat de geniul său prodigios", capul său luminos fiind "înconjurat de un nimb de manuscrise făcute ferfeniță". Puterea poetică a tragicului său geniu avea curînd să îi inspire pe rînd pe Blake, Wordsworth, Coleridge
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]