2,600 matches
-
publica romanul Indiana, apreciat de Honoré de Balzac, și celelalte creații. I-a plăcut tinerei și ambițioasei scriitoare să fie în compania bărbaților remarcabili, a avut atracții sentimentale-erotice față de oameni celebri, unele s-au exprimat prin iubiri puternice: Sainte Beuve, Prosper Merimée, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, Franz Liszt, Frédéric Chopin, Théophile Gautier, Eugène Delacroix (i-a realizat un portret). Flexibilă, s-a adaptat vanității, narcisismului, egoismului și exaltării partenerilor ei. Relația cu Alfred de Musset a fost inspiratoare, benefică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
era frumoasă și expresivă. Locuia, ca și alte tinere, într-un cartier populat de femei de stradă și de curtezane, numite de parizieni, lorettes. Victorine ca și celelalte lorettes își suplimentau salariul mizer, devenind amantele bancherilor căsătoriți, speculanților imobiliari, industriașilor prosperi. Unele treceau de la un protector la altul, sfârșind, de multe ori, ca prostituate de rând. Victorine avea ca protector / amant un medic dentist care-i plătea facturile și o întreținea. O preocupa intens siguranța financiară, aspira la o viață luxoasă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a intrat în literatura psihiatrică ca tip de comportament fictiv, de tip isteric, creat în locul celui real, în raport cu care trăiește intens suferința. Emma, prototip al soției și amantei suferinde, rătăcite, mereu în căutarea unei fericiri iluzorii, este fiica unui fermier prosper care, la treisprezece ani, a intrat într-o mânăstire, atmosfera căreia a impresionat-o și, cu imaginația-i bogată, amplifica misterul simbolurilor sacre. Cu aceeași exaltare retrăia romanele citite precum Paul și Virginia de Bernardin de Saint Pierre, se transpunea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
el le-o acordă, personajele sale nu sunt întru totul realiste. Arlechinul și Brighella mai au aspectul valeților de comedie. Pantalone se situează la jumătatea drumului între negustorul bogat al lui Molière, ca Domnul Jourdain sau ca Domnul Dimanche, și prosperul negustor din drama burgheză, așa cum apare în Neguțătorul din Londra a lui Lillo din 1731 sau în La Brouette du vinaigrier (Tărăboanța negustorului de oțet) a lui Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care consideră că veniturile nu ajung nici pentru strictul necesar este de 26,0%, aproape dublu față de media eșantionului de 14,6%. În Baia Mare procentul celor foarte săraci este mic (7,4%), jumătate din media eșantionului, dar și segmentul mai prosper, peste limita traiului decent, este slab reprezentat. Peste 80% din subiecții din Baia Mare consideră că veniturile sunt decente (40,2%) sau ajung pentru strictul necesar (41,9%). Localitatea de rezidență Percepția veniturilor Total Nu ne ajung nici pentru strictul necesar
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
israeliți din moment ce sacrificiul fiului regelui moabit, aruncat de pe ziduri, reușește să-i pună pe fugă pe asediatori. După victorie, Mesha stabilește capitala proprie la Dibon și se pare că urmașii săi au lărgit mai apoi hotarele regatului, care devine din ce În ce mai prosper. Deveniți ulterior vasali ai Asiriei, căreia Îi plăteau tribut, moabiții au ajuns apoi să facă parte din Imperiul Neobabilonian și apoi din cel Persan. Celxe "Cel" mai important document direct despre moabiți este stela regelui Mesha, o inscripție votivă, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colaboratorii săi a examinat rolul statinelor în prevenția primară a evenimentelor cardiovasculare. Concluziile au fost că terapia cu statine reduce mortalitatea globală, incidența evenimentelor majore cardiovasculare și scade necesitatea revascularizației la subiecții vârstnici fără boli cardiovasculare în antecedente (39). Studiul PROSPER (PROSpective study of Pravastatin in Elderly individuals at Risk) a examinat beneficiile administrării pravastatin 40 mg/zi versus placebo la o cohortă de pacienți cu vârsta cuprinsă în intervalul 70-82 de ani, care prezentau risc înalt de a dezvolta boală
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
fi trebuit să se considere norocoasă. Evreii erau uneori considerați o minoritate care deținea drepturi contractuale, dar alteori Iorga considera că ei nu aveau nici drepturi istorice, nici contractuale 75. Mai realist vedea Iorga soluționarea problemei minorităților prin instituirea unei prospere bogății economice comune în România Mare, bazată pe resursele ei bogate. Minoritățile ar fi fericite să beneficieze de "o economie puternică"76. Dar economia de tip Lumea a Treia a României nu era suficient de puternică, ci potențialul ei era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost zădărnicite de Depresiune și de lipsa de fonduri. Iorga a fost nevoit să emită un moratoriu pentru țărănimea înglodată în datorii. Economia împovărată de criză mergea din rău în mai rău, dar Franța, principala aliată a României, era încă prosperă. Avea oare Franța să-i dea o mînă de ajutor? Avea oare Liga Națiunilor (afiliată sub influența Franței) să sară în ajutorul României? Nu era ușor să obții un astfel de ajutor. Situația era proastă pentru guvernul Iorga în Franța
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
hegemoniei dictaturii totalitariste, care nega și interzicea libertatea și a ucis milioane de ființe umane! Sîntem martorii unei revoluții de eliberare în regiunea aceasta și o revoluție nu este niciodată un proces pașnic. Numai o Europă Unită, pașnică, democrată și prosperă poate oferi o alternativă la ceea ce era numită de multă vreme și în sens peiorativ "balcanizare". Numai o astfel de Europă poate arăta drumul spre unitate și pace în locul anarhiei, al naționalismului exagerat (incompatibil cu umanitatea) și al războiului. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vechile premise urmau să fie puse sub semnul Întrebării. Ceea ce păruse cândva permanent și oarecum inevitabil urma să capete un aer trecător. Războiul Rece, schisma dintre Est și Vest, Întrecerea dintre „comunism” și „capitalism”, poveștile separate și necomunicante ale Occidentului prosper și statelor-satelit din blocul sovietic - toate acestea nu mai puteau fi Înțelese ca un produs al necesității ideologice sau al vieții politice, cu logica ei de fier. Erau rezultate accidentale ale istoriei, iar istoria le dădea deoparte. Viitorul Europei se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că i-a lăsat pe ruși să vadă cum trăiesc occidentalii - și se accentuase pe durata războiului. În timp ce soldații germani semănau distrugerea și moartea În Est, Germania rămăsese prosperă - În asemenea măsură Încât populația civilă nu a resimțit costul conflictului decât spre sfârșit. Germania din timpul războiului era o lume urbană, electrificată, cu alimente, haine, magazine, bunuri de consum, cu femei și copii relativ Îndestulați. Pentru soldatul sovietic, diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ucise În bătăliile din sudul și estul Europei Între 1944 și 1945); majoritatea sufereau de subnutriție cronică. În vara anului 1945, rata mortalității infantile În Viena era de patru ori mai mare decât În 1938. Chiar și pe străzile relativ prospere ale orașelor occidentale, copiii sufereau de foame, iar alimentele erau strict raționalizate. Dacă civilii greu Încercați ai Europei (și milioanele de soldați prizonieri din rândurile fostei Axe) nu erau ușor de hrănit, adăpostit, Îmbrăcat și Îngrijit, problema era agravată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capacitatea (și nu doar datoria) guvernului de a rezolva probleme structurale mobilizând și dirijând oamenii și resursele În slujba binelui colectiv. Evident, această viziune le surâdea mai ales socialiștilor, dar convingerea că o economie planificată echivala cu o societate mai prosperă, mai justă și mai echilibrată a fost Îmbrățișată de un spectru politic foarte larg, inclusiv de partidele creștin-democrate aflate În ascensiune În tot vestul Europei. Istoricul englez A.J.P. Taylor spunea ascultătorilor BBC, În noiembrie 1945, că „nimeni În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevărata misiune a guvernului. Statul postbelic european era un stat „asistențial”, implicit (sau explicit - prin prevederile constituționale) responsabil de bunăstarea cetățenilor săi. El avea obligația de a asigura nu numai instituțiile și serviciile necesare unui teritoriu bine administrat, apărat si prosper, dar și de a Îmbunătăți nivelul de trai al populației sale, măsurat printr-o gamă tot mai largă de indicatori. Dacă statul putea sau nu să pună În practică aceste deziderate era cu totul altă problemă. Evident, idealurile statului asistențial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe atunci de cunoscători drept cea mai stringentă dilemă a Europei. Greaua moștenire a trecutului apăsa Încă asupra țărănimii europene. Numai În Anglia, țările de Jos, În Danemarca, În ținuturile din Alpi și parțial În Franța se putea vorbi despre o pătură prosperă de fermieri independenți. Populația predominat rurală a Europei trăia, În covârșitoarea ei majoritate, În condiții extreme de sărăcie. Unul dintre motive e faptul că vaste suprafețe de teren arabil, În special pășuni, erau controlate de un număr relativ redus de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de tranzacțiile Reichsbank prin băncile elvețiene, Acordurile de la Washington din mai 1946 i-au obligat să ofere o contribuție „voluntară” de 250 de milioane de franci elvețieni la reconstrucția Europei. Dar În acel moment Elveția era deja reabilitată ca insulă prosperă a corectitudinii fiscale, cu bănci extrem de profitabile, cu ferme și uzine care abia așteptau să furnizeze mâncare și utilaje sărmanelor piețe europene. Înainte de război, nici Elveția, nici Suedia nu fuseseră grozav de prospere - ba chiar existau regiuni masive cufundate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
moment Elveția era deja reabilitată ca insulă prosperă a corectitudinii fiscale, cu bănci extrem de profitabile, cu ferme și uzine care abia așteptau să furnizeze mâncare și utilaje sărmanelor piețe europene. Înainte de război, nici Elveția, nici Suedia nu fuseseră grozav de prospere - ba chiar existau regiuni masive cufundate În sărăcie rurală. Avansul câștigat În timpul războiului s-a dovedit decisiv: ambele sunt În vârful ligii europene de mai bine de patru decenii. În alte țări, drumul spre reconstrucție a fost mai anevoios. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare, influenței americane. Dar, deși George Kennan și alții ca el anticipaseră cu perspicacitate acest rezultat (Încă din 1945 el conchidea că SUA nu putea decât „să conducă bucata ei de Germanie... spre o formă de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țară mică și vulnerabilă În Europa Centrală, Cehoslovacia avea nevoie de un protector. Astfel, deși era În multe privințe cea mai „vestică” dintre țările est-europene - având o cultură politică tradițional pluralistă, un sector industrial și urban dezvoltat, o economie capitalistă prosperă Înainte de război și o politică social-democrată prooccidentală după aceea -, Cehoslovacia era după 1945 și aliatul principal al Uniunii Sovietice În regiune, În ciuda faptului că Își pierduse extremitatea estică, Rutenia subcarpatică, În urma „ajustărilor” teritoriale sovietice. Din același motiv, dintre estși sud-est-europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
italiene trăiau la sud de Roma. Un muncitor rural din Apulia, În sud-estul Italiei, câștiga cel mult jumătate din salariul omologului său lombard. Considerând că venitul mediu italian per capita În acel an era 100, cifra pentru Piemont, În nord-vestul prosper al Italiei, era 174; cea a Calabriei, la extremitatea sudică, doar 52. Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvern stabil; orice proiect legislativ controversat risca să stârnească amintiri amare. Prognoza pentru democrația austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte meritul Armatei Roșii, care a ocupat până În 1955 sudul Austriei, după care s-a retras spre est, dar numai câțiva kilometri - proximitate dezagreabilă care amintea că Austria avea acum trei vecini comuniști (Iugoslavia, Ungaria și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pentru oameni ca Günther Grass sau Jürgen Habermas, ambii născuți În 1927, Germania de Vest era o democrație fără democrați. Cetățenii ei trecuseră cu o ușurință șocantă de la Hitler la societatea de consum; ei se vindecaseră de amintirile vinovate devenind prosperi. Grass și alții ca el au văzut În trecerea nemților de la politică la acumularea privată o dezicere de responsabilitățile civice trecute și prezente. Față de aforismul lui Bertold Brecht Erst kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu un oarecare exces de entuziasm - este bine reflectat de cinematografia vremii. Cele mai populare filme britanice ale primei jumătăți a anilor ’50 - comedii ca Genevieve (1953) sau Doctor in the House (1954) - descriu un sud al Angliei exuberant, tineresc, prosper și sigur de sine. Cadrele și personajele nu mai sunt cenușii sau chinuite, dar În alte privințe totul rămâne puternic tradițional: toți sunt inteligenți, tineri, educați, din clasa de mijloc, respectuoși și cu o exprimare aleasă. Era o Anglie unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colectivă. Harold Macmillan, politician conservator cu instincte liberale - un cameleon politic din clasa de mijloc care poza În nobil de țară edwardian -, era liderul perfect În acest moment de tranziție, oferind retragerea din colonii În politica externă și o liniște prosperă În țară. Electoratul mai În vârstă era destul de mulțumit cu acest rezultat; numai dezamăgirea celor tineri creștea. Retragerea din Imperiu a alimentat o neliniște crescândă În legătură cu pierderea orientării naționale. În absența gloriei imperiale, Commonwealthul slujea Marii Britanii mai mult ca sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]