2,604 matches
-
edificării unui oraș grandios și uman, inspirat de saint-simonism și de ceea ce reținuse împăratul în urma sejurului său în Anglia. Inaugurând bulevardul Sébastopol, pe 5 aprilie 1858, împăratul ținea să amintească: "Corpul legislativ [...] lăsând la o parte orice sentiment de egoism provincial a înțeles că o țară precum Franța trebuie să aibă o capitală demnă de ea. [...] Vedem astfel că în fiecare an se deschid mari artere, cartierele populate sunt salubrizate, chiriile tind să scadă datorită abundenței construcțiilor, clasa muncitoare se îmbogățește
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
necercetate. Fundoianu [...] a fost printre primii promotori ai poeziei pure. („Poemul, ... conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
e inserat amplul studiu Măștile romantice ale dorinței, care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
instanța auctorială efectivă, care le reunește - totodată mânuindu-le - pe toate cele trei „personaje”). Cartea De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001) a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar & comp. (2003) reia procedeele și tematica din Un Burgtheater provincial. Descripția tehnică a fiecăreia din cărțile scriitorului (dense, rafinate, impecabil scrise etc.) nu aduce prea multe lămuriri asupra staturii lui reale. Edificator este mai ales ansamblul pe care îl alcătuiesc, adică întreaga operă. C. este incontestabil un reprezentant autentic, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul scufundat, București, 1988; Fragmente despre vid, București, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, București, 1993; Viața în paranteză (Jurnal. 1965-1977), Timișoara, 1995; Cap și pajură, București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca, 1998; Caietele lui Cioran, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
se va realiza nu prin tragere la sorți sau selectare la întîmplare, ci prin alegere. Obținerea consimțămîntului cetățenilor liberi dintr-o țară, națiune sau stat-națiune va necesita alegerea unor legislative sau parlamente reprezentative, la cîteva niveluri: local, național și probabil provincial, regional sau alte niveluri intermediare. Aceste idei și practici politice europene au oferit o bază de la care putea evolua democratizarea. Printre adepții democratizării de mai tîrziu, descrieri ale guvernămintelor populare din Grecia și Roma clasică și din orașele italiene ofereau
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
țărilor în care autoritatea judecătorească se conformează în mare măsură deciziilor luate de parlament. Canada oferă o variantă interesantă. Deoarece este un sistem federal, Canada are o curte supremă de justiție învestită cu puterea de a declara neconstituționale atît legile provinciale, cît și cele federale. Totuși, legislativele provinciale și parlamentul federal pot respinge decizia curții printr-un vot ulterior pentru a valida legea respectivă. Învestitura pe termen limitat sau nelimitat a judecătorilor? În Statele Unite membrii autorității judecătorești federale (adică naționale) sînt
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în mare măsură deciziilor luate de parlament. Canada oferă o variantă interesantă. Deoarece este un sistem federal, Canada are o curte supremă de justiție învestită cu puterea de a declara neconstituționale atît legile provinciale, cît și cele federale. Totuși, legislativele provinciale și parlamentul federal pot respinge decizia curții printr-un vot ulterior pentru a valida legea respectivă. Învestitura pe termen limitat sau nelimitat a judecătorilor? În Statele Unite membrii autorității judecătorești federale (adică naționale) sînt, în conformitate cu prevederile constituției, învestiți în funcție pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
acum sprijinul unor contacte dramatice cu spectacolul suferinței umane și totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
din volumele anterioare, deschizând în aceeași măsură perspective noi pentru arhitectura romanului modern. Altfel spus, prozatorul din Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns reia întreaga problematică psihologică din Ape adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzei, Balaurul, Romanță provincială și Desenuri tragice, își proiectează materia epică în limitele unei structuri romanești, riguros organizată, asamblată în jurul unui nucleu narativ a cărui specificitate conferă, în bună parte, originalitatea, valoarea și modernitatea scrisului bengescian: psihologia rămîne placa turnantă a creației Hortensiei, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
care depășește modalitatea eseistică din cărțile precedente pentru a se constitui sub semnul romanescului. IOAN HOLBAN SCRIERI: Ape adânci, București, 1919; Bătrânul, București, 1920; Sfinxul, București, 1920; Femeia în fața oglinzei, București, 1921; Balaurul, București, 1923; Romanul Adrianei, București, 1924; Romanță provincială, București, 1925; Fecioarele despletite, București, 1926; Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, București, 1926; Concert din muzică de Bach, București, 1927; Desenuri tragice, București, 1927; Drumul ascuns, București, 1932; Logodnicul, București, 1935; Rădăcini, I-II, București, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Italia, a fost sfințit preot în 1892; în anul următor, a venit misionar în Moldova. Pentru început a fost colaborator la parohia din Galați. În 1896 a devenit rector al Seminarului din Hălăucești. Între timp a fost numit și superior provincial al preoților franciscani. Începând cu anul 1913, a devenit vicarul general al episcopului Nicolae-Iosif Camilli, la Iași. În această situație i-a adunat, pentru studii, pe seminariștii de la Hălăucești și de la Iași (până la decretarea mobilizării din anul 1916, când toți
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicației reprezentative pentru comunitatea catolică nu a fost întâmplător; optându-se pentru București, s-a demonstrat pe de o parte importanța acordată fenomenului în sine și a necesității transmiterii mesajului dorit la nivel național (dorindu-se practic ieșirea din zona provincială, locală sau regională), iar pe de altă parte s-a evidențiat dorința de "comunicare" cu statul român și cu instituțiile sale, la nivel mediatic, printr-o publicație puternică, reprezentativă, ancorată în problemele contemporane (inclusiv cele politice), așa cum fusese Albina. Albina
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Playwrights at Work). Pinter a mers în turnee între 1954 și 1957, sub numele de scenă David Baron. Când și-a scris prima piesă, în 1957, n-avea casă, era mereu în turnee, juca tot soiul de roluri în orașe provinciale. Și-a câstigat uneori existența ca chelner, portar, spălând vase, vânzător de cărți, îngrijitor. Între 1956 și 1980 a fost căsătorit cu actrița Vivien Merchant, cu care a avut un fiu, Daniel, care a devenit scriitor și muzician. Divorțul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei. Curtezane și pseudocurtezane în secolele XVIII-XX Louise de La Vallière (1644-1710) Este prima metresă en titre a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea (1643-1715). Françoise Louise de La Vallière s-a născut în anul 1644, într-o familie din mica nobilime provincială. A primit o educație aleasă. A crescut în castelul Blois. Nu era o frumusețe perfectă, dar atrăgea atenția prin finețe și distincție, prin părul blond, ochi albaștri și un surâs fermecător. Nu avea nici o inteligență sclipitoare dar și-o cultiva
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
poezii în „Familia” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Câteva s-au tradus și în maghiară. Dacă stanțele de dragoste sunt cu totul fade, o anume pulsație au cele de inspirație patriotică, în care autorul, în aceeași limbă greoaie, provincială, invocă „timpii fericiți” de demult și cugetă cu tristețe la „românul cel decăzut”. Jalea pentru „națiunea” lui, accesele de exasperare, amărăciunea persistentă ar lăsa să se întrezărească în stihuitorul bihorean un depresiv. Unele poezii, puse pe muzică, s-au cântat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289660_a_290989]
-
Cosma, Nicolae Filimon, critic muzical și folclorist, București, 1966; Ist. lit., II, 644-664; Ivașcu, Ist. lit., I, 493-503; Vârgolici, Retrospective, 171-201; Zaciu, Viaticum, 83-93; Aurel Martin, Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Zalis, Scriitori, 115-127; Ștefan Bănulescu, Scrisori Provinciale, București, 1976, 62-68; Muthu, Lit. rom., 154-162, passim; George Ivașcu, Nicolae Filimon, București, 1977; Tudor Olteanu, Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea, București, 1977, 366-376; Pillat, Itinerarii, 81-87; Dicț. lit. 1900, 351-354; Nicolae Filimon interpretat de..., îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
omagiu adus zeilor. Fundarea se discută la curte, se efectuează cu mijloacele statului (Încredințate trezorierului regal care „va acționa după sufletul” regelui): avem de-a face cu reconstrucția unui model de societate, din nou centralizată, după dezordinea din epoca principilor provinciali. Edificiul templier, așa cum Îl putem reconstitui din trăsăturile rămase În urma reconstruirilor, nu are Încă regularitatea epocii care va urma, dar deja se distinge bine o parte rezervată zeului și un sector pentru accesul publicului. Mai important decât micile sanctuare de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mituri grecești, orientarea clară a practicilor concrete de cult către obiceiurile grecești, Într-un cuvânt o orientare a formelor rituale și ale imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui Herodes Atticus ocupă Încă primul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vizir")26 a vizitat școala. Vizita lui i-a trezit la realitate pe cei care (ca Iorga) erau educați în spirit naționalist. Își petrecea de obicei vacanțele de vară la unchiul Manole, fratele doamnei Zulnia, modestul editor al unui ziar provincial, "Românul", care avea o bibliotecă mare, în care se găseau și exemplare din "Contemporanul", un periodic socialist editat de Ion Nădejde. Aici și-a început Iorga, la vîrsta de 12 sau 13 ani, cariera de ziarist, în paginile ziarului unchiului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la vîrsta de 12 sau 13 ani, cariera de ziarist, în paginile ziarului unchiului său. Mai mult, grație bibliotecii lui Manole, s-a familiarizat cu Zola, citind (ca să folosim cuvintele lui Iorga) despre "lumea infamă a lui Nana", cunoscînd viața provincială franceză prin intermediul lui Frédéric Mistral, citindu-i pe Daudet, Baudelaire, Maupassant și pe mulți alții 27. Cînd începea școala, Iorga se întorcea la Botoșani la studii, reușind să intre din nou în conflict cu regulamentul de ordine interioară al liceului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sistematic. Stânga austriacă s-a bazat dintotdeauna pe muncitorimea vieneză și din centrele urbane ale estului Austriei. Pe timpul Primei Republici Austriece, În perioada interbelică, mai tot restul țării - rural, alpin și profund catolic - votase pentru creștin-sociali, un partid conservator și provincial care nu agrea străinii și schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii nu aveau dorințe pangermaniste: ar fi fost absorbiți de o Germanie urbană și majoritar protestantă. Dar nici nu simpatizau politica mișcării muncitorești vieneze; În 1934, lovitura de stat pusă la cale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o fraudă electorală masivă. Din punct de vedere ideologic, Karamanlis nu era anticomunist și nici extrem de apropiat forțelor armate. Dar, detaliu semnificativ, se născuse În Macedonia greacă și era profund antislav. De origine țărănească și rit ortodox, el era instinctiv provincial, naționalist și conservator - un reprezentant perfect al țării și o investiție sigură În ochii diplomaților americani și ofițerilor greci deopotrivă, fiindcă nu dădea semne că intenționează să subordoneze armata autorităților civile sau să investigheze zvonurile despre rețele și conspirații antiparlamentare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vidul postcomunist: „Întoarcerea istoriei” ca resurecție a națiunii. și chiar așa a fost trâmbițată de propriii protagoniști locali. Dar, la o privire mai atentă, divizarea țării În două state separate, Slovacia și Republica Cehă, demonstrează Încă o dată, la scară provincială și În inima Europei, limitele acestei teorii. Nu lipsea „istoria” invocată În astfel de cazuri. Cehii și slovacii, oricât de asemănători le-ar părea ei străinilor, au istorii diferite. Boemia și Moravia - provinciile istorice care formează Cehia - se mândresc nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]