37,224 matches
-
Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu un interesant eseu despre "fin de siècle", o formulă în vogă în fiecare epocă aflată în apropierea unei schimbări calendaristice majore, formulă care după Max Nordau "nu spune nimic prin ea
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
buni, periodizarea actuală a literaturii diferă considerabil de aceea de odinioară. Iată: romantismul se întinde de la manifestul lui principal, Introducția la "Dacia literară" din 1840, și pînă cînd Ghica și Eminescu își publică operele, atît de caracteristice pentru romantism, în proză, respectiv în poezie, adică pînă în jurul lui 1880. Este limpede totodată că avem încercări romantice înainte de anul manifestului (Heliade, Cârlova), peste care se suprapune însă neoclasicismul sub semnul căruia debutează literatura așa-zicînd artistică (Budai Deleanu, Asachi, Văcăreștii etc.), după cum tendințele
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
că paradigma postmodernă o înlocuiește pe aceea modernă exact în momentul în care Cărtărescu și compania își fac apariția pe scena literară. Prima bătălie canonică a însemnat maturizarea deplină a literaturii române, la apusul romantismului, a creat critica, teatrul și proza nouă, legitimînd un fel de victorianism al ideilor și formelor literare, a doua a separat modernismul de l'ancien régime literar și victorian, iar a treia a dat naștere postmodernismului, rupînd punțile care-l legau de un modernism devenit aproape
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
a Paritdului față de capacitatea de înțelegere a poporului!) și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia mea cu Nicolae Breban, căruia-i
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia mea cu Nicolae Breban, căruia-i urmăream paginile încă de la primul lui roman, Francisca. Descurajată de lipsa
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia mea cu Nicolae Breban, căruia-i urmăream paginile încă de la primul lui roman, Francisca. Descurajată de lipsa de ecou
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia mea cu Nicolae Breban, căruia-i urmăream paginile încă de la primul lui roman, Francisca. Descurajată de lipsa de ecou a cărților mele de proză (cu excepția Danei Dumitriu, care a scris despre ele), am abandonat exercițiul (deși aș mai avea atâtea de comunicat în această specifică modalitate). În România fiind, ați cunoscut mulți și mari scriitori. Ce v-a plăcut la unii, ce ați dezaprobat
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Alex. Ștefănescu Ipostaze ale fantasticului Ce surpriză ne face Ștefan Aug. Doinaș! La aproape 80 de ani (pe care îi va împlini la 26 aprilie 2002) publică o carte de proză, prima din întreaga lui carieră literară. Înainte de-a o deschide, ne întrebăm ce fel de proză ar putea scrie un autor cunoscut exclusiv ca poet, eseist și traducător. Cum reușește să înainteze prin "noroiul greu al prozei" un spirit
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
ne face Ștefan Aug. Doinaș! La aproape 80 de ani (pe care îi va împlini la 26 aprilie 2002) publică o carte de proză, prima din întreaga lui carieră literară. Înainte de-a o deschide, ne întrebăm ce fel de proză ar putea scrie un autor cunoscut exclusiv ca poet, eseist și traducător. Cum reușește să înainteze prin "noroiul greu al prozei" un spirit obișnuit cu diafanitățile literaturii, comparat de criticii literari cu Paul Valéry și T.S. Eliot? Se poate transforma
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
carte de proză, prima din întreaga lui carieră literară. Înainte de-a o deschide, ne întrebăm ce fel de proză ar putea scrie un autor cunoscut exclusiv ca poet, eseist și traducător. Cum reușește să înainteze prin "noroiul greu al prozei" un spirit obișnuit cu diafanitățile literaturii, comparat de criticii literari cu Paul Valéry și T.S. Eliot? Se poate transforma oare un contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
spirit obișnuit cu diafanitățile literaturii, comparat de criticii literari cu Paul Valéry și T.S. Eliot? Se poate transforma oare un contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
transforma oare un contemplator al ideilor într-un observator al vieții de fiecare zi? Nu, nu se poate transforma. Ne aducem aminte că proza lui Eminescu este cel mult un noroi de diamante, că Arghezi, la rândul lui, face din proză o comedie divină și nu una umană. De altfel, Ștefan Aug. Doinaș însuși mărturisește că a eșuat în tentativa de a deveni prozator: Paginile ce urmează sunt rodul unei ambiții deșarte, secrețiile intermitente ale unui fluture care se vrea neapărat
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile unor idei din literatura SF. Privită de la mare distanță, cartea lui Ștefan Aug. Doinaș este borgesiană. Ea are ca termen
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
joc literar, nu sunt numai un joc. Ele reprezintă și o luare de poziție față de lume, o critică a existenței. Pentru analiza ei exhaustivă cronicarul literar ar trebui să aibă drept consilier un filosof. Ștefan Aug. Doinaș, T de la Trezor, proze, București, Ed. Fundația Culturală "Secolul 21", 2000. 372 pag., 70 000 lei.
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
au precedat acordarea premiilor, fiindcă nu eram în țară în perioada respectivă. Mai tîrziu, după ce s-au liniștit lucrurile, o colegă mi-a citit la telefon declarația unui membru al juriului cum că n-au existat cărți pentru premiul de proză; tot el ne-a mai și mustrat adînc pe noi, cei ce ne îndeletnicim cu scrisul prozei. Reîntors acasă, am cercetat din curiozitate presa și am descoperit componența juriului și m-am liniștit. Eram obligat să le dau dreptate: chiar
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
liniștit lucrurile, o colegă mi-a citit la telefon declarația unui membru al juriului cum că n-au existat cărți pentru premiul de proză; tot el ne-a mai și mustrat adînc pe noi, cei ce ne îndeletnicim cu scrisul prozei. Reîntors acasă, am cercetat din curiozitate presa și am descoperit componența juriului și m-am liniștit. Eram obligat să le dau dreptate: chiar nu se scrisese proză pe priceperea multora dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
a mai și mustrat adînc pe noi, cei ce ne îndeletnicim cu scrisul prozei. Reîntors acasă, am cercetat din curiozitate presa și am descoperit componența juriului și m-am liniștit. Eram obligat să le dau dreptate: chiar nu se scrisese proză pe priceperea multora dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur și simplu constat. În rest nu cred că a fost citit romanul, sau poate numai de Ștefan Agopian, că prea mă înjurase cu sete, la adăpostul anonimatului, numere
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cei ce au răspuns la anchetă n-am auzit, firește este lipsa mea, probabil că sînt studenți sau critici ce publică în reviste pe care nu le citesc; de alții, de care am auzit, știu că habar n-au de proză, fapt demonstrat de-a lungul anilor, sau au rămas cu gustul în epoci revolute, oricum nu sînt prea mulți cei pe mîna cărora aș merge. Am mari îndoieli și în privința lecturii, și a culturii în general, a celor ce s-
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
lui Al. George din Întâlniri sunt pentru cronicar o bună ocazie de a-și proba gustul pentru savuros și analiza lucidă, aici nu neapărat a cărții în discuție, ci a concepțiilor generale ale autorului ei despre literatură (de fapt despre proză) și despre imperioasa nevoie de "situare" a prozatorilor, mai ales a celor "recuperați". La afirmația lui Al. George cum că se simte mai apropiat de "generația războiului" decât de "leatul" său, Cornel Regman observă că mai degrabă este vorba despre
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
trebuit să spună și despre această "Istorie...", ca și despre a lui Ulici: "cea mai recentă culegere de medalioane critice". Cum ziceam mai devreme, însă, și obiectivitatea își are subiectivitățile ei. Foarte sever și necruțător când scrie despre critică și proză, Cornel Regman se lasă totuși sedus de poeți, fără să-și adoarmă complet vigilența. Paginile aproape diafane despre lirica lui Grigore Hagiu (al cărui laborator de creație e considerat drept "fertil în ultima vârstă poetică"), receptarea "ofelicelor" miniaturi ale Constanței
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeților Desperado din Anglia secolului XX, pe Edgar Allan Poe - mai ales în proză, unde se întâlnește cu poetul austriac prin aceeași viziune schizomorfă asupra universului, pe Rimbaud și pe Baudelaire, pe care, de altfel, tânărul Trakl îl citea fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieții) Emily Dickenson cu
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
pe măsură ce te îmbogățești" - din corespondența lui Georg Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându-și compromisul de a bea din fântâna nebunilor pentru a
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
lui N. Georgescu, negreșit învățată și serioasă, în care ecourile amintitului scenariu se fac, totuși, auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Se iau firește, la rînd, diacronic, edițiile din lirica (dacă e cazul și proza sau publicistica) eminesciană, fixîndu-li-se, prin avizată analiză textologică (grea meserie, aducîndu-mi mereu aminte de exclamația unui erou real al lui Caragiale "Griu viața, dom'inșpector"), importanța reală sau minoră a fiecăreia în parte. Se pornește, desigur, de la ediția princeps datorată
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]