3,728 matches
-
dușuri. M-am suit acolo cu gândul să mă spăl de transpirație, deoarece era foarte cald. La poalele dealului, se discuta cu aprindere, în grupuri. Nimeni n-a părut să observe că mă retrăsesem discret. După ce m-am dezbrăcat în pustiul platoului, ferit de privirile celor de jos, și mi-am așezat hainele la oarecare distanță de duș, ca să nu le stropesc, m-am hotărât să mă asigur că nu riscam o vizită inoportună. De pe marginea dealului, am observat că doi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de altceva. Într-un deșert, probabil, nu te uiți în urmă. Ce să vezi? Vântul ți-a șters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital. 17. Îmi imaginez că, de la întemeierea orașului, venirea verilor a însemnat mereu, în Asybaris, o așteptare, o speranță. Cei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito Îi azvîrli În față un nu mai uscat decît pustiurile de pe coasta peruviană. În cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o cîrciumă de mahala, departe de San Isidro, așa socoti În sinea lui Del Castillo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
piept și că, răsucindu-și capul, cravata i se deplasează spre umărul drept. Se simți trist și Înfrigurat, dar obișnuința Îl sili să meargă Înainte. Drumul pe străzile care duceau spre casă nu era chiar atît de primejdios și de pustiu cum crezuse. Nu erau multe case deocamdată, dar erau mult mai puțin neprimitoare decît terenurile virane unde dădeai mereu peste cerșetori și hoți de copii. Dar acum era cu neputință să n-o ia pe-aici. Bunicuța se obișnuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imediat Își dădu seama că nu-i lua apărarea, nici nu-l aproba. Din nou observă ceva ciudat În privirea lui, ceva care-l făcu să-și aducă aminte un moment de la aeroport, un moment În care aceeași impresie de pustiu s-a reflectat În ochii lui... Da, da și la fel cînd i-a salutat pe Celso și Daniel... Își continuară drumul spre bazin. — E destul de adînc, spuse Santiago văzîndu-l dar atît el cît și Lang al IV-lea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și își aruncau țărînă în cap, plîngeau, se tînguiau, țipau și ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belșug de scumpeturi a îmbogățit pe toți cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!" 20. "Bucură-te de ea, cerule! Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și proorocilor! Pentru că Dumnezeu a făcut dreptate, și a judecat-o." 21. Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
prea material, mai ales că îndurasem foamea, frigul și teama. Parcă trebuia să observ că nu era vorba de ceva supranatural. Viața mi se părea din ce în ce mai complicată și urma să mă supună altor încercări. Mă simțeam ca pierdut într-un pustiu. Era un mister. Știam că intrasem în ceva unic, prea bizar pentru ca să mai renunț sau să stric totul acum din lipsă de răbdare, din cauza teamei de necunoscut, de inexplicabil, nu de supranatural. Ce legătură era între aceste realități, și “călătoriile
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de lucru și salopete, stăteau lângă ea pe scaunele pătrate, cu perne de culoarea caisei. Îi citi imediat: tata - atac de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu mai multe vaci decât oameni, la jumătatea distanței dintre prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între ele. Kearney fusese conceput la o scară prea mare, în epoca în care pământul se dădea gratis, înainte ca adevăratul destin al orașului să se contureze. Drumurile sale se desfășurau într-o rețea de străzi și bulevarde, de parcă din pustiul epic care-l înconjura risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar putea să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă cu opt luni. Karin se ruga ca unul dintre vecini să iasă afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața acestei epidemii. Karin se gândi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bratwurst. Grâu. Abator. Păsări migratoare. Dumnezeule mare, zice Mark. Păsările. Cum de nu ne-am dat seama? Voi nu mai țineți minte? Când am făcutaccidentul? Nimeni nu spune nimic, atât de evident e totul. Cele câteva săptămâni din an când pustiul lor uitat de Dumnezeu devine celebru în toată lumea. Și încă nu v-am spus esențialul: când mergeam din ușă-n ușă cu biletul, era cineva... Cineva apărea tot timpul, deși nu chiar... S-ar zice că Rupp nici măcar nu ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
presante pentru un nou proiect amplu. Râul avea să sece, să se ducă în altă parte. Trei sau patru specii decimate care vor supraviețui se vor târî până aici în fiecare an, fără să știe de ce se întorceau în acest pustiu arid. Și noi tot vom fi prinși în capcana iluziei. Dar înainte să fixeze gândul care începuse să capete formă în mintea ei, acesta deveni de nerecunoscut. Dezbaterea se termină fără să se ia vreo hotărâre. Derutată, se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o sută douăzeci și trei de ani ca să se mai adauge un miliard. După treizeci și trei de ani, am ajuns la trei miliarde. Apoi după paisprezece ani, apoi după treisprezece, apoi după doisprezece... Tremurând, oprește pe banda de refugiu. Singură, în pustiu, cu cifrele astea. Undeva în capul ei izbucnește o furtună. Semnalele țâșnesc, declanșându-se unele pe altele. Evoluția nu a pregătit-o cu nimic pentru asta. O străbat cascade electrice, crize induse de date, iar când în farurile apar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani să treacă până te apropii de ai mei care nu se mișcau chiar dacă n-aveau nici lacăt și nici chei... și-am început din nou să scriu mai repede și la vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
așa a fost. Oi fi fost plecată. Altfel aflam eu. Eram plecată. — Ei, rămas-bun, puiule... Pe curînd! — Rămas-bun! O fereastră s-a Închis și s-a lăsat liniștea; seară și zgomote Îndepărtate și frînturi de strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
forță și lux și oferea din plin sentimentul călătoriei Într-un excelent rapid european, sentiment ce diferă de cel pe care ți-l dă călătoria cu un tren american. În America, trenul Îți dă sentimentul bucuriei sălbatice și singuratice, sentimentul pustiului neîmblînzit, neîngrădit, nelimitat al țării, pe care trenul o străbate grăbit, sentimentul unei speranțe fără cuvinte, fără grai, pe măsură ce te gîndești la orașul fermecat de care te apropii În goană, promisiunea fabuloasă și necunoscută a vieții ce-o vei afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui zid de cărămidă precum și În pulsația vieții și circulației de pe stradă. Pe fețele celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Singuratic, sălbatic și obsedant, chemîndu-ne mereu din cornul cu inflexiuni unduitoare și Îndepărtate, pătrunsese În singurătatea fermecată de vreme a dealurilor vrăjite ce ne Înconjurau, În licăririle singuratice, sălbatice și trecătoare, care se ivesc și trec peste marea verde a pustiului. Războiul era prezent În strigătele Îndepărtate și În frînturile de sunete și În clinchetul clopotelor vitelor purtat de palele de vînt și În bucuria și tristețea sălbatică, Îndepărtată, jalnică, a trenului ce gonea spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și bucuria sa, În Întinderea sa nesfîrșită și aspră, În rodnicia sa delicată și sălbatică? Oare nu le-a apărut În fața ochilor imaginea cîmpiilor și a munților și a rîurilor ce curg În Întuneric, tabloul uriaș al pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Între stîncile răsunătoare ale muntelui, ca mai apoi să fie Înghițit de imensitatea nopții pustii, a nopții ce crește și Învăluie totul? Oare n-au cunoscut, așa cum am cunoscut și noi, bucuria sălbatică, tainică și misterul pămîntului veșnic, Întunericul violet, pustiul sălbatic, tăcut, atotstăpînitor, care adună laolaltă zeci de mii de orașele singuratice, zeci de mii de făpturi singuratice, pierdute, cufundate În somn, Întunericul care așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am simțit și noi, În timp ce așteptau, pierduți În frumusețea insuportabilă, pustiul, misterul și spaima marelui pămînt În luna aprilie și Înțelegeau că sînt singuri, tineri și plini de viață și nebuni, măcinați de un dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Terra este femeie, dar Old Catawba este bărbat, Terra este mama noastră și doica noastră și reușim să o cunoaștem, dar Old Catawba este tatăl nostru și, deși știm că este aici, nu izbutim niciodată să-l găsim. Viețuiește În pustiu, iar fruntea sa este brăzdată de munți de granit: el vede cum trăim și cum murim, iar mila sa severă veghează asupra noastră. Femeile Îl iubesc, dar numai bărbații ajung să-l cunoască: numai bărbații care, În agonia și singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]