29,239 matches
-
30 de ani bătuți pe muche și era într-o formă fizică deosebită. înaltă, cu păr castaniu, cu ceva napoleonean, în tăietura nasului, însă având picioare lungi, superbe, de săritoare în înălțime, gambe fine de oțel parcă lucrate la polizor, - râdea ca o copilă și îi plăcea să cânte romanțe vechi. Juca tenis și biliard, fiind șampioana Iașului. Când întindea tacul peste masa verde, privitorii de pe margini se adunau în spatele ei să-i contemple piciorul lung ridicat și fesele mici bombate
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
vervă, foarte aproape de felul în care mai caut să iubesc viața, teatrul, prietenii. Vocea lui mă suspenda, parcă, din prezentul imediat, într-un fel de transă. Avea, asupra mea, efectul pe care îl creau ochii șarpelui Ka asupra lui Mowgli. Rîdea copios cînd îi spuneam asta. Și zîmbea cînd i-am mărturisit că, în sîmbetele cînd nu sînt acasă și mă aflu printr-un oraș sau altul din țară ca să văd un spectacol, dau drumul la televizor ca să îi ascult vocea
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
America și acustica. Mi-e imposibil să mai aflu acum dacă cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur și simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani, însă, în liniștea din bibliotecă, am început să râd. Și cu cât mă chinuiam să mă abțin, cu atât râsul ieșea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor." Oare câți scriitori ar
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam la Paris! "Poezia mi se părea letală" D.P.: Văd că vorbiți exact așa cum scrieți
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
spun nimic) se topeau ca zăpada la soare la cel mai simplu acord al chitarei lui Elvis începând să depene Jailhouse Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
Atmosfera asta o preia volumul lui Foarță. Sînt amuzante colajele, anunțuri de mică publicitate înseriate, consangvinizate, hibridizate, anunțurile matrimoniale cu qui-pro-quo-uri, în care se amestecă pragmatismul cu delicate haiku-uri pe colț de ziar, dar parcă nu-ți vine să rîzi. Efectul de real, atît de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și se află dezlegînd șarade. Capcane pentru oameni fericiți, după scripturi (și după citatul
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
muzică a fost Istrati. Dar știu că aceste coruri improvizate evoluînd în cacofonii de junglă îl exasperau. îl vedeam repezindu-se la dirijor parcă gata să-l ia la palme. "Destul!, se răstea la el. Să nu se mai cînte. Rîd ciocoii de noi". îl preocupa demnitatea demonstrației și teama de ridicol, care putea să bagatelizeze scopul urmărit. Nu mult înainte de a părăsi conducerea sindicatului, s-a ocupat personal de organizarea corului. A făcut un adevărat concurs de probe vocale, alegînd
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
aici, în pădurea aceasta trăiau zânele si spiridușii. Zânele erau Frumoase, bune și harnice. Regina lor era cea mai frumoasă femeie văzută vreodată. În schimb, spiridușii erau leneși, nesuferiți și răi. Toată ziua le necăjeau pe zâne: făceau multă mizerie, râdeau de ele și le provocau numai necazuri. Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat bunico ? întrebară copiii. Regina zânelor, văzând că regele spiridușilor este altfel decât supușii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Cad stele, pe drumuri de lumină, punți între noi și dincolo. Drumul se sfârșește undeva, deasupra capetelor noastre, lăsându-ne cu ochii ridicați... Când eram copil și tata mă purta pe umeri, nu mai simțeam pământul apăsându-mi tălpile și râdeam, fericit... Cad stele, pe drumuri de foc, Neumblate poteci spre dincolo. Știu că într-o zi, într-o noapte, Voi urca și eu pe drumul stelelor care cad... 1985 Treapta a XXVIII-a Până nu te-am iubit Până nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
stradă, cu ea, o veșnicie, fără să fie nevoie de nimic, fără să mă întreb încotro mergea viața mea sau ce evenimente mă aduseseră până la acel moment... Știam eu de ce am venit pe-aici, i-am zis și ea a râs, înțelegând într-o secundă întreg adevărul la care mă referisem. Ai pierdut autobuzul, mi-a spus într-o doară, constatând că autobuzul trecuse deja. Și de aceea pornisem eu pe jos, pe drum... Tot răul spre bine, am mai zis
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am răspuns. Dar cred că o să ne luăm și după cum ni se va părea mai bine... Nimeni nu știe exact unde-s solzii, așa că mergem mai mult la noroc... Atunci e mai bine să vin și eu cu voi, a râs ea amuzată. Da, e mai bine, m-am bucurat eu. Copiii au luat-o înainte, iar eu cu Iasomia mergeam în urma lor, pe drumul din pădure. Era o zi liniștită, soarele ajungea cu razele printre crengi, încălzind pământul uscat al
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
le viziteze, dar n-aveau voie să le cojească, pentru că rămâneau sub formă de portocale... trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț a ales o portocală... adică o prințesă... Știam și eu o poveste, dar cu smochine..., m am entuziasmat eu. Era un smochin de un fel, iar alt smochin de alt fel, și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ei. Mai bine stai cu mine, Hoinarule, mi-a spus Ghidușa, pe jumătate somnoroasă și oarecum răsfățându-se, privilegiată că avea atenția mea exclusivă. Ca să nu mă pierd în întuneric. Da, că vine un om negru să te pape! au râs Hamsterii. Da, de unde știți voi! s-a răstit ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
atenția mea exclusivă. Ca să nu mă pierd în întuneric. Da, că vine un om negru să te pape! au râs Hamsterii. Da, de unde știți voi! s-a răstit ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau crengi pe acoperișul adăpostului. Iasomia nu se zărea nicăieri. M-am întrebat dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fuseseră neîndoielnic adevărate și nu mai lipsea decât să ne dăm seama cum să culegem niște solzi, apoi puteam să ne întoarcem mulțumiți acasă. Te duci la el și-i spui „vă rog frumos să-mi dați niște solzi”, a râs Ghidușa bine dispusă. Taci tu, habar n-ai. Dacă l-am aborda când e adormit? au continuat Hamsterii să caute soluții. Sau poate a lăsat solzi în iarbă, când a trecut prin zonă? Poate năpârlește? Cum să năpârlească dinozaurul auriu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu-mi pare rău deloc, le-a întors-o Portocala. A fost grozav! Dar era bine să fi știut și noi înainte despre solzii ăștia... poate-i foloseam la ceva. La vreo minune, la vreo... La prășit în vie, a râs Ghidușa veselă, apoi a adăugat: Eu mă duc acasă! Și noi mergem acasă! au spus și ceilalți copii. Mergeți acasă, le-am zis eu. Vacanță plăcută! Pa! I-am privit cum se îndepărtau. Așteptam în stație, și așa cum priveam în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
naiv și credul, îmi vine dintr-odată ideea că nu transa religioasă o paște, ci orgasmul; și pentru câteva clipe închid ochii. După ce le promit că voi veni să asist din curiozitate la una din adunările lor, își pierde controlul, râde isteric și pe o distanță de câțiva metri sare ca o vrabie - spre stupefacția celeilalte, convinsă că are de a face cu un escroc versat. * Dacă viteza luminii nu ar fi constantă, întreagă fizica relativității lui Einstein s-ar prăbuși
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu-și prea stăpînesc volanul? Toate prostiile astea care dublează sau uneori triplează semnele de circulație ar trebui scoase de urgență de pe unde au ajuns, fiindcă sînt, de fapt, niște pericole publice. Mi s-a întîmplat de multe ori să rîd sau să mă enervez de clacsonatul șoferilor din provincie ajunși în București. Poate că unii dintre ei sînt complexați și vor să le arate bucureștenilor că sînt mai ceva decît ei. Însă am descoperit, la Brașov, cu un prieten care
Moartea pândește la drumul mare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9437_a_10762]
-
Ea înregistrează, și-atât. Iar dacă ai puterea să o privești în ochi, din ochii ei de cremene țâșnesc doar fulgere; și, din artere dacă o tai, curge nu sânge - curge cerneală... (Prelucrări din Caftane și Cafteli, partea întâi: Vom râde, vom plânge, Ed. C. R. 1994) (va urma)
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
considerație, găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă mai neutră, dar ceva mai puțin reușită, pe prima. Imagini forțate
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă mai neutră, dar ceva mai puțin reușită, pe prima. Imagini forțate - ca
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Șerban Cioculescu și Sergiu Dan. O rotondă. Atmosfera studenției cu bani puțini, dar jucată bine, aerul Capșei de altădată, cu spusa lui Napoleon "lasă-i pe complotiști, supraveghează cafenelele", figura lui Păstorel, a lui Eftimiu. O lume care știa să rîdă, și în care rîsul era o practică acceptată. Legiuitorul ei, după Caragiale, și din neamul lui scriitoricesc, a fost Mușatescu.
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
de ani mai tarziu, chiar în gară Madrid,... așadar ea spusese românește, vezi, cu mutra ta de terorist, numai când se uită la ochii tăi, din tot vagonul numai pe tine te-a bănuit, vezi? și să mai spui că râd de tine!... Așa era. Câteodată, puteam fi luat un terorist! Nu exagera. Numai că eu nu mă vedeam, cum mă vedeau uneori alții. Că acest jandarm de opereta, nu neapărat din Carmen a lui Bizeț, - era de ajuns o uitătura
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
nici ce caut eu aici, m-am gândit. De ce mă vrea? Nu mai ploua și nisipul strălucea ca o rogojină fină, argintie. Lemnul prispei era așa de uzat că putea ceda oricând, îndoindu-se precum cartonul umezit de ploaie. Femeia râdea ca un pește. Wilson a zis că poveștile de dragoste se scriu înainte de a fi trăite. Așadar, a zis, iubirea noastră a existat mai întâi ca o poveste. Te-am inventat în capul meu. Am vorbit despre tine înainte de a
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]