3,256 matches
-
total inexplicabil mie. La cumpăna anului, tata primi prospecte de la firme și prieteni de afaceri, laolaltă cu un set de vinuri franțuzești, un coș cu fructe exotice, șuncă în ambalaj original și caviar la conservă. Broșurile de format mare le răsfoia așezat în fotoliul său și le studia fără să citească, zăbovea asupra fotografiilor, care aveau o claritate nefirească pe hârtia aceea lucioasă și datorită procedeelor fotografice noi: construcțiile turnurilor cu grilaje filigranate ajungeau până la cerul albastru. Drugii lor metalici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
m-a revoltat peste măsură. Chestia nici nu era de natură comercială. Se putea pipăi de la distanță articolul 323 combinat cu 324 din codul penal. Numai întâmplarea a făcut să-mi scape călușul din gură, în noaptea când el însuși, răsfoind codul, a rostit ca un crainic radiofonic, sancțiunile legale, subliniind cu vârful degetului arătător, textele paragrafelor care indicau ani de pușcărie. - Vreau să-mi vărs tot focul, izbucni paraliticul din mine și porni ca o morișcă: Cu femeile se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sunt literatură. Pentru Theodora Bosanquet, În timp ce bate pe clapele mașinii de scris Remington În dormitorul mare, a devenit limpede că HJ se crede Napoleon Bonaparte. Deține un număr mare de cărți despre istoria epocii napoleoniene și l-a văzut adesea răsfoindu-le. În starea sa halucinatorie, fratele său William și sora sa Alice s-au transformat, evident, În fratele și sora Împăratului, iar el dictează scrisori către ei din această ipostază imperială - acum despre evoluția campaniilor sale („Vedem ciocul suficient Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală de primire, și o surprinde pe Minnie stând lângă rafturile cu cărți, răsfoind un volum deschis, cu pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dificil la prima lectură. Cere mult de la cititori. Dar și răsplata e mare. — De asta sunt sigură, domnișoară. Dar pentru așa ceva e nevoie de școală. — Ce ți s-a părut cel mai greu de Înțeles? Theodora deschide cartea și o răsfoiește. Minnie ezită, tentată să spună: „Totul!“, dar răspunde: — Păi, am crezut c-o să fie vorba despre junglă... — A, fiara din junglă e doar o metaforă. Un simbol. — Aha. Pe chipul lui Minnie nu se citește nici o expresie. — Toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu atât devenea mai conștient de sâmburele pervers al acestei dorințe de a dezvălui tainele scriitorilor dispăruți, de a intra În posesia gândurilor și faptelor lor secrete și de a le face publice, pentru Întreaga lume. Gândul la propriile hârtii, răsfoite de străini după moartea lui, i se părea de nesuportat. La Începutul lui mai, consideră necesar să revină la Veneția, unde trebuia să se mai documenteze pentru decorul povestirii, apoi venea vremea Întoarcerii la Londra. El și Fenimore făcură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Întâmpla ca el să fie la Londra, Henry era invariabil plecat. În cele din urmă Însă, la Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exemplul. În mod obișnuit, flăcăului aici de față i se spune Monty. — Înțeleg... Și ce-ar trebui să scriu În acest frumos volum, Monty? — Numele dumneavoastră, dacă nu vă supărați, domnule. În dreptul zilei de naștere. — Adică cincisprezece aprilie, spuse Henry răsfoind caietul, care arăta ca o agendă de birou, cu câte un citat din Tennyson pentru fiecare zi. „M-a gorgonizat din cap până-n picioare / Cu privirea-i britanică de piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a auzi iar ca pe vremuri. Pentru că ziua era frumoasă, ieșiră la plimbare. Beaumont Street, care dădea În St Giles, era amplasată convenabil pentru explorarea străzilor, aleilor și piațetelor orașului studios, tocit de timp. Petrecură o jumătate de oră plăcută răsfoind cărțile din excelenta librărie Blackwell’s, verificând pe furiș stocurile existente din propriile cărți, așa cum fac Întotdeauna scriitorii. Henry avu plăcerea de a vedea câteva exemplare din Lecția maestrului, ultima sa colecție de povestiri, pe masa cu apariții recente. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare, ținând pe genunchi un pachet abia sosit din partea editorului, despre care știa că conține un exemplar din cel mai recent - și aproape cu siguranță ultimul - său roman. Adunându-și puterile pentru a-l scoate din hârtie și după ce Îl răsfoia puțin cu o scânteie reînnoită de stimă față de sine, recunoștea, după copertă, aceeași carte În mâna unui tânăr ce Însoțea două doamne, una În vârstă și una tânără, pe aleea de-a lungul falezei. Îi recunoștea și pe cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În cameră. Da, da, te rog. Mulțumesc, Smith. Se ridică, adună plicurile și le duse, Împreună cu ziarul, În birou. Nădăjduia să Îi apară În intestine o senzație care să precipite o evacuare, dar nu avu noroc. Se așeză În fotoliu, răsfoind ziarul fără a găsi nimic care să Îi rețină atenția mai mult de câteva clipe. Din Europa Răsăriteană păreau să se audă bubuituri de tunet, prevestitoare ale unui conflict iminent - dar când nu se auzeau? În Armenia, situația era tensionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau care așteptau să fie citite, și luă cele trei volume cu legături albastre ale lui Trilby, cu dedicația autorului pentru el, și le duse pe birou, lângă geam. Își făcuse un obicei din a le apuca și a le răsfoi din când În când, pentru a vedea dacă, luând-o prin surprindere, nu putea convinge lucrarea să Îi dezvăluie taina uimitoarei sale popularități. Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă era și o cronică la Guy Domville - doar pentru a fi pregătit să dea repede pagina când va ajunge al ea, Își spuse. Exista, Într-adevăr, o cronică, la pagina 13, alături de un articol despre „Valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța sa morală ca să nu se așeze la masa de lucru și să o aștearnă nestăpânit pe hârtie. În schimb, Își notă pe scurt, rușinat, ideea și Își Îndrumă sever gândurile către proză. Răsfoind paginile carnetului, această prețioasă mină de idei neprelucrate și neexploatate, ca vinele de metal rar, se trezi cu precădere atras de două idei de roman - una despre un tată văduv și fiica lui, care țineau mult unul la altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce privea cariera scriitoricească. Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea Întinsă, care dădea semne că va face o impresie mai puternică asupra cititorilor decât tot ce publicase În ultimii ani. Impulsul inițial fusese unul parțial - ba chiar majoritar - mercenar. Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se băgase, Își răsfoise carnetul În căutarea unei idei care să fie pe gustul obosit al publicului și hotărâse că o poveste cu fantome, inspirată de anecdota arhiepiscopului Benson despre cei doi copii bântuiți, avea cele mai mari șanse. Din punctul acesta de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în carnetul său de notițe ce filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și cum, acolo unde se căscau hăuri, mâzgăleam ornamente și omuleți din liniuțe. Înflorituri inutile, povestite în grabă cu scopul de a distrage atenția, îmi ieșeau din mână pentru a fi îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
departe de soba de teracotă, care încălzea în același timp sufrageria și dormitorul. Oare radioul stătea tot pe bufet, și cine ce post asculta? Ce se alesese de biblioteca cu geamuri a mamei, care fusese de fapt a mea? Cine răsfoia acum albumele de artă pline de reproducerile din cutiile de țigări, colecționate și lipite cu maximă precizie? Ei, da. Imediat ori numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un cu totul alt mod, s-a apropiat ea de mine. Pe una dintre măsuțele pentru fumat - profesoara mea pufăia fără încetare -așezase, poate fără nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru, altele color. Așa că elevul le răsfoia și vedea tablouri interzise de Dix și Klee, Hofer și Feininge și sculpturi de Barlach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici o intenție sau poate totuși cu premeditare, un teanc de publicații și cataloage de artă răsfoite de nenumărate ori, care probabil că erau de vârsta mea sau chiar mai bătrâne decât mine, unele ilustrate alb-negru, altele color. Așa că elevul le răsfoia și vedea tablouri interzise de Dix și Klee, Hofer și Feininge și sculpturi de Barlach - viitor călugăr citind - și marea femeie îngenuncheată a lui Lehmbruck. Și am văzut încă multe altele. Dar de fapt ce anume? Doar faptul că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor nu mai mari decât palma ale etruscilor, răsfoiam Vasari în Florența și Arezzo, vedeam, în Palazzo Pitti și în Palazzo Borghese din Roma, tot mai multe dintre reproducerile adunate ca elev din cutiile de țigări țigări, în chip de originale înrămate pompos. Desenam ceea ce ofereau peisajele, străzile, piețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu am spus: „Da, papa, ce aș fi eu fără tine“. După care nu ne-am mai întâlnit decât pașnic, de îndată ce ne-a vizitat pe noi și pe copii cu femeia cea nouă, „Klärchen“ a lui. În timp ce ea, doamna Gutberlett, răsfoia reviste ilustrate pe sofaua din Niedstraße, Anna, care-și dădea silința, și eu jucam skat cu el. Dar în cimitirul Oberaußem abia dacă am avut ce să ne spunem. Poate că privirea aruncată pe deasupra mormintelor îți lua graiul, dar coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec fără somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage care m-am Îndrăznit să-l răsfoiesc. Îți mai spui o dată, ierau de la Potigrafia Oportet & Haereses, și mai bine n-o făceam. Are dreptate cine cântă că În scăfârlia care În ea intră puțin, tot puțin și rămâne; nici până azi nu pot să uit buchernițele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui H.D.B., care poate fi probată la infinit, Lambkin Formento ar fi răsfoit, În chioșcul din parcul Chacabuco, acea raritate a bibliografiei din secolul al XVII-lea, numită călătoriile bărbaților precauți. Cartea a patra ne informează: „...În imperiul acela, Arta Cartografiei ajunsese la o asemenea Perfecțiune, Încât Harta unei singure Provincii ocupa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]