8,590 matches
-
de comunicare și de sensibilitate, puțina, din ce în ce mai puțina credință, astfel că Alexandra Mihalache se întreabă: „Unde-s valorile de altădată/ Prin care aduceam însemnătate,/ În care ne-oglindeam cu demnitate/ Păstrând a noastră lume mai curată?// Și cum ne-am rătăcit în vanitate,/ Am devenit străini ca niciodată,/ Ne este calea vieții-mpovărată,/ Ne-am depărtat de sensibilitate.// În noi ascundem temeri și căință/ Dar nu privim spre sfintele valori,/ Secată—i bolta noastră de credință// Și reci suntem și noi adeseori
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Ram din copac și apă din mare, O etică a bolii care e în cuget, Îmi spune azi să nu suspin, chiar de mă doare... Liniștea stelelor prin eu-ri mă poartă, De somnuri, infuzia ceaiului se -ndulcește, Trădarea vieții se rătăcește toată, Numai nu azi să se rupă fila celui ce o citește. Voi încerca să nu mai fiu eu- Ce greu e să cauți urme de fiare, Ruperea omului de tot ce e frumos în hău A fost să aibă
VOI ÎNCERCA SĂ NU MAI FIU EU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366210_a_367539]
-
concentrațio¬nar - „deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile” -, care nu dă nicio șansă microuniversului copilăriei. În „Inimi roșii în facerea nopții”, nu întâmplător este evocată, cu accente biblice, figura tulbure a Fridei Kahlo, dar somnul, în care rătăcește în-gerul morții, este „albastru, de inimi născător”. „Dragonul ne¬gru” este cel căruia îi stă în puteri să prindă „rădăcini florale”, iar pentru magnifica „Lebădă neagră cu cioc de noroc”, motto-ul care îi dă anima este (pseudo?)ironicul „Credință
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
gânduri un pătrat de cer și libelule - albastre - or să te cheme să-mi limpezești seninul din priviri. Cu-a ta privire, blândă mângâiere, să-mi faci să cânte sufletu-mi tăcut... Într-un vârtej amețitor, spre stele, ne-om rătăci, zburând, ca la-nceput... ( din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI, 2015 ) Referință Bibliografică: CHEMARE / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1812, Anul V, 17 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CHEMARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366234_a_367563]
-
Renasc în suflet ostenit, în murmur răstignit de soartă, să șteargă umbre de granit, ce stăpânesc o lume moartă. De dragul tău visam durerea, râdeam adesea de necazuri, plângeam în gânduri cu plăcerea, crezând că soarta-i joc de zaruri. Azi rătăcesc prin amintiri, e tot ce mi-a rămas în urmă, mai ștreg și lacrimi din priviri, pășind prin clipe ce mă curmă. Căzând mereu, am obosit, purtând o cruce ce-ai lăsat-o, în suflet simt cum te-ai gândit
AȘ VREA SĂ PORT EU SINGUR VINA... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366250_a_367579]
-
a scurs în vreme, tăcerea ne-a aruncat printre tenebre , a fost profundă ne-a provocat durere, de ne-am iubit ne-am și rănit devreme... De la început ne-a invadat durerea, când ai deschis o poartă spre necunoscut am rătăcit pe dunele albastre ne-am pierdut un șarpe ne-a otrăvit , ne-a înlănțuit iubirea. În suflet ne-am clădit casă de gheață ce ne-a durut profund și încă doare, ne-au invadat doar semne de întrebare, ne-au
ÎN NECUNOSCUT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366271_a_367600]
-
am cunoscut pe Iacob Cazacu -Istrati mai îndeaproape la adunarea de protest, organizată de inimoșii Lia Popovici(desigur, au mai fost și alții, dar eu nu îi știu). Printre toți tinerii entuziaști, printre panourile scrise în română și engleză se rătăcise și doi protestatari mai „copți”: unu eram eu, care mai am 10 ani până la sută și dânsul, ceva mai tânar ca mine, cu aproape 40 de ani. M-a impresionat, că acest „tinerel” se învârtea ca un titirez îndemnând tinerii
SPUNE ŞI TU ADEVĂRUL DE OVIDIU CREANGĂ de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366280_a_367609]
-
verde beau licoare Și cosesc raze de soare. Beau din strachină rachiu De la sticlă mă abțiu. Un inspector de la U.E. Răstignește viața-n cuie; Se-apropie duhnind parfum, Eu îl respect că orișicum... Foaie verde Eminescu, Astăzi plâng cu Păunescu, Rătăcind pe drum tresalt Că nu-i piatră nici asfalt. Iar din Deva la Arad Tăiem panglici lozincard, În ore de după-masă Democrații merg acasă. Tot suspină-n ziua mare Soare devenit licoare, În socialism a fost solid Astăzi e luminos
CÂNTEC DE PETRECERE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361629_a_362958]
-
Ana. - Se numește Mă-ntorc la tine, e târziuși este vorba tot de mare: Mă-ntorc la Tine, în sfârșit, La sânul cald al lui Avraam Căci, Doamne, multe am greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
nesfârșita .... mare. Am colindat prin lume cu pasul pe pământ, Dar te-am purtat în suflet, te-am alintat în gând. În corzile de suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
până în prezent, fără a nu pune în umbră situația materială a familiei sale, precum și a oamenilor locurilor în care se zbăteau zi de zi, prin anii de dupa 1940. Născută într-o zi de vară, în iulie 1944, într-un sat rătăcit prin județul Vâlcea, află mult mai multe de la tatăl său * om cu ceva carte*, despre sărăcia locurilor, despre munca câmpului pentru ai întreține pe cei încă 7 frați ai săi. Dacă părinții munceau din greu câmpul pe arșiță soarelui, în
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
are și o explicație pentru care a hotărât să-și descrie în acest mod, un capitol de viață hotărâtor și experiența pe care a traversat-o: într-un spital din străinătate: „Nu pot suporta ideea că trăirile și amintirile se rătăcesc; impalpabilitatea lor mă copleșește. Ele deja sunt pierdute căci niciodată n-o să mai retrăim aceeași clipă sau senzație. Iată motivul pentru care mă refugiez în melancolie și nostalgie.”. Paralel cu viața conjugală care, spune autoarea, nu-i oferă nici o undă
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
și axa lui îți permite să-ți iei una, două sau mai multe vieți. Eu am ales să am continuitate între ele și am decis să fiu din nou femeie. O, tu ființă omenească, să ai grijă să nu te rătăcești! Vlagă nu am deloc, parcă m-au supt demonii. Mă simt suavă și fragilă. Răul din prima viață l-am alungat și constat că am nevoie de răbdare pentru a putea trăi frumos mai departe. Budha, ca și Iisus s-
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
în Antile / și-am să vă cumpăr de-acolo / ananași, libertate, / trestie de zahăr / și șoareci, - le-am promis // Du-te domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Acasa > Orizont > Selectii > LASĂ-MĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului lasă-mă să-mi întind brațele, la umbra cuvintelor tale. mă voi rătăci, știu. primește-mi gândul și gestul rămas în dalta înfiorării, când înflorirea a amorțit cu brațul întins prin tulpină, reconstruind inelele sevelor risipite dens printre nerostiri. mi-e dor. mi-e rușine să cânt și bâigui mângâiere, când tu ascunzi
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
tălpile de iarbă ale durerii, sub piatra de început și sfârșit a iubirii. lasă-mă să-mi port piatra mătăsoasă între pumnii tăi, prea strânși pentru a-mi fi ultimă poartă între a fi trup și a fi simplu spirit rătăcind printre iubiri pământene. mă înec în absurde cuvinte, de câte ori fibra dintâi a ecoului, atacă pătura indiferenței cu muzica unei sfere atât de mici, încât tu o sfarmi la fiecare sunet rostit, cu bagheta de cârpă a neiubirii... m-am rătăcit
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
rătăcind printre iubiri pământene. mă înec în absurde cuvinte, de câte ori fibra dintâi a ecoului, atacă pătura indiferenței cu muzica unei sfere atât de mici, încât tu o sfarmi la fiecare sunet rostit, cu bagheta de cârpă a neiubirii... m-am rătăcit. știu. lasă-mă să-ți port brațele deasupra timpului. vei simți acele de gheață din inima pământului în care sunt... sunt undeva, între flacăra verde a risipitorilor de iubire și pereții de gheață ai gândului tău, când inventezi moartea timpului
LASĂ-MĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361736_a_363065]
-
Sunt prizonier în a mea taină Iluziile-n mine plesnesc, Prima trădare am ascuns în haină În inima care spune: Iubesc! Apocalipsa începe în “mine” Se surpa un perete de pământ, Peste rezervă de cărbuni sau de rubine, În care rătăcea al meu cuvânt. Cand ma gandesc la zborul meu spre soare Icar cu aripi de sidef ce ruginesc în vânt, Cu gândul aruncat peste albastră mare În agonia prăbușirii spre pământ. Ce căzătura... Spune poetul. Ce lacrima lăcrimează peste un
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
tras de sfoară și motorul a pornit turându-se dornic de o nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a așezat în barcă. Cuplând motorul pe marș, ne deplasam încet perpendicular pe mal, să nu ne rătăcim de la început. Așa puteam aprecia când ne-am deplasat vreo milă după ceasul telefonului. Știam ca facem cam trei km într-o jumătate de oră pe mare liniștită. Marea nu era agitată, era doar ușor ondulată, tocmai bună de pescuit
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
moment dat s-a spart ceața și am descoperit o lotcă cu vreo patru persoane în ea venind spre noi la rame. Terminaseră benzina. Deci de unde veneam noi era malul. Barca era din zona Neptunului. Asta înseamnă că noi am rătăcit tocmai la vreo zece km de locul de acostare, tocmai prin zona Olimpului, unde nu mai fusesem niciodată. Era ora zece și noi nu aveam mai mult de 3 kg de guvid. Iar ne-am schimbat locul. Am reumplut rezervorul
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
la pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de masă, așa că am abandonat pe la ora unu pescuitul. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo șapte ore de orbecăit pe mare în necunoscut, cu teama în suflet că ne putem rătăci spre larg îndepărtându-ne atât de mult încât să nu vedem malul chiar și la ridicarea ceții
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
ghinion. Nu avea guvidul chef de masă, așa că am abandonat pe la ora unu pescuitul. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo șapte ore de orbecăit pe mare în necunoscut, cu teama în suflet că ne putem rătăci spre larg îndepărtându-ne atât de mult încât să nu vedem malul chiar și la ridicarea ceții, ne îndreptam spre Mangalia cu maximum 4 kg de guvid fiecare și cu o experiență nouă. Nu era prima dată când am plecat
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
experiență nouă. Nu era prima dată când am plecat pe ceață și am reușit să ajungem la mal, dar atunci mergeam trăgând la rame, nu ne îndepărtam așa departe de mal, pe când acum aveam motor și posibilitatea de a ne rătăci era cu mult mai mare. Ne-am scos barca pe mal unde am mai găsit câțiva colegi sosiți, însă la fel de ghinioniști ca noi, chiar dacă nu s-au rătăcit așa de departe cum am pățit noi. Nu ne era teamă prea
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
departe de mal, pe când acum aveam motor și posibilitatea de a ne rătăci era cu mult mai mare. Ne-am scos barca pe mal unde am mai găsit câțiva colegi sosiți, însă la fel de ghinioniști ca noi, chiar dacă nu s-au rătăcit așa de departe cum am pățit noi. Nu ne era teamă prea tare. Aveam telefoanele cu noi și la o adică, dacă intram în panică și nu ne mai descurcam să ne orientăm, sunam la poliția de frontieră să ne
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
până când clipa părăsirii a venit. El a plâns ca un introvertit neînțeles, pentru că glasul lui a fost înecat încă de la naștere în suferință: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit ... / Și-a mea serenadă s-a rătăcit, / În note grele, și blestemate ... (Ecou de serenadă), maturitatea fiind cea care l-a făcut să conștientizeze că singurul leac al ocolirii suferinței era poezia și talentul cu care se născuse de a mărturisi în versuri. Instrumentele muzicale, pe care
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]