2,812 matches
-
a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare! A continuat apoi, după un scurt răgaz, slujba, fără a mai reveni Însă la metanii. Scurta lui rătăcire a dat peste cap Vecernia, care, cel puțin În ce mă privește, a fost catastrofală. Bâlbe peste bâlbe, blocaje la pasaje pe care le-am spus de sute de ori și, Îmboldit de Aghiuță, râdeam În gând ori de cât
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-am oprit eu... Nu poți trimite pe pământ, ca mesager al cerului, ca promisiune a redempțiunii, ca avertisment pentru cei aflați pe un drum al rătăcirii și al răului, nu poți trimite un înger mort, cadavrul unui înger. Mesajul este exact pe dos decât cel scontat, este un mesaj negativ, este un semn al întunericului... Fiindcă ce este acela un înger mort? Cum mor îngerii?... Îngerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Prutul și întreținând mai multe discuții cu frații români din Țară, dar mai ales în partea de sud a țării, Basarabia era considerată ca fiind rusească, bolșevică, străină României, pierdută de România. Atunci zece ani în urmă îmi explicam aceste rătăciri prin frica și dezinformarea generată de imperiul răului, Uniunea Sovietică, prin dictatura instaurată în România de clanul Elena și Nicolae Ceaușescu și prin întunericul spiritual în care au fost ținute toate țările din “lagărul socialist”. Astăzi, după semnarea tratatului cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Nicușor Dan, matematician român care a petrecut șase ani în Franța, la studii de doctorat. Este publicat în numărul tematic al revistei Dilema dedicat "Studenților români din străinătate". "Un ultim motiv pentru care m-am întors: Occidentul îți ia libertatea rătăcirii. Moment cu moment, sistemul te așază la locul tău și căderile sunt tot timpul mici, suportabile. Dacă o să mă ratez (și este posibil), o să am satisfacția că am căzut de foarte sus". Cioran să se bucure! Voluptatea și satisfacția ratării
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât de vii, de adevărați, de inoncenți. Ce s-a ales de noi ? Cariere, rătăciri diverse, "normalitate". Poate că viața este ca o fată tânără: trebuie să o iubești intens până la vârsta de 25-26 de ani, fiindcă după aceea devine brusc femeie și își pierde gustul. Nu am cum să traduc în cuvine ceea ce (re
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
geologică descrisă de Cuvier: zăcăminte fosile, aminitiri ale unei desfășurări active, lovită de irupția catastrofică a geniului. De acolo vine și faptul că sufletul viu, în aceste osuare ale spiritului, încearcă ceva din înfricoșarea care apare în apropierea morții".) Iarăși, rătăciri în și de bibliotecă. Vechi nume de bordeluri bucureștene: "La pacea generală" și "Trei ochi sub plapumă". Găsite într-un într-un voluminos volum în limba engleză dedicat istoriei prostituției, la capitolul Eastern Europe. Biblioteca Laval deține în fondul său
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
indiciu asupra valorei lor; căci, în viața unui artist, o asemenea durată poate însemna, desigur, un adaos de experiență, de gândire, de maturitate, dar poate însemna tot așa de bine o oprire, un regres, o epocă de încercări sau de rătăcire. Opera pe care marele statuar a dat-o Iașului e însă o operă de bună inspirație, creată cu iubire și pasiune. Ea nu ține seamă de date și tradiție; ea acordă astfel voevodului o barbă pe are istoria nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
avance, s'il est vraiment plagiaire. Sardou l'est fatalment lorsqu'il emprunte, et Shaklespeare ne le fut jamais, quoique celui-ci ait infiniment plus volé que celui-là..." * Despre diversele pericole care amenință tinerețea la tot pasul, ca și despre numeroasele rătăciri și erori de care epoca aceasta e presată de la un capăt la celalt, cine n-a vorbit? Toată literatura e plină, cu deosebire cea formal subiectivă, confesiunile, jurnalele intime... Scormonindu-și trecutul, unul caută în el explicația sau justificarea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe semenii noștri. Toate inimele sunt închise..." În ce mă privește, tot ce pot spune, înainte de a încheia capitolul acesta, e că n-am făcut excepție de la rânduiala comună, că adică n-am fost ferit de nici una din cauzele de rătăcire și de suferință care tulbură uneori atât de profund anii noștri tineri. Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu, deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a împărăție...") n-au trebuit decât două decenii, pentru ca el să schimbe cu desăvârșire fața acestui oraș, și în bună parte pe a țării. Am putea spune că sub domnia aceasta, nici ea de altminteri ferită de grele erori și rătăciri la timpul acesta dar, au început să se așeze elementele cărora li se datorește fizionomia particulară a Iașului. E de ajuns să ne oprim puțin în fața acelei minuni de artă care e biserica Trei Ierarhi, despre care noul academician francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
departe. Mă gândesc, cu un sentiment displăcut și penibil, la o scenă pe care am avut-o pe la vârsta de 14 sau 15 ani, cred, cu tata, căruia îi țineam piept cu îndărătnicie la încercarea de a mă readuce din "rătăcirea" în care știa că mă aflu, din necredința pe care o afișam adesea. Într-o seară, tot pe atunci, mă găseam la Roman, într-o grădină publică, cu câțiva cunoscuți și prieteni, din care unii mult mai în vârstă decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și de social. Și ori de câte ori am recurs la coloanele câte unui ziar, pentru a-mi spune gândurile sau a-mi exprima revoltele, am făcut-o ca apărător al unei cauze, luând atitudine în contra unei erori, în contra unui abuz, în contra unei rătăciri, în contra unei injustiții. În felul acesta, dacă pentru motive de ordin cu totul personal, am luat astăzi deciziunea să schimb raportul dintre aceste două domenii de activitate de care mă știu deopotrivă legat și să dau, de acum înainte, prioritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În mîndria lui sumbră, dar Îi va ajunge să bea toată viața din el? Uneori e gata să facă lucruri de care altădată s-a temut și s-a ferit. De pilda, să iubească lumea cu simplitate. Fără această iubire, rătăcirile n au altă zare decît un mormînt. Și e suficient un mormînt pentru a justifica o viață? E o Întrebare pe care Oedip nu și-o mai pune. Pe mica plajă din golf, vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îmi aparțin ca o fosforescență a sensibilității, fac, Într-un fel, parte din mine. Și cu toate că nu voi fi, probabil, niciodată atît de Înțelept Încît să Înțeleg pînă la capăt religia clasicismului, Îmi dau seama foarte bine că toată istoria rătăcirilor lui Ulise a fost spusă pentru a i se Întoarce spatele, pentru a descoperi ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula mea. E stîncoasă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de viță de vie. Ce este ea, așadar? Eșecul aventurii? Refugiu? Un eldorado al amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Piramida dă și ea un sens deșertului limitîndu-l. Pe blocurile de granit s-ar putea săpa inscripția „PÎnă aici”. PÎnă aici e posibilă victoria nisipului și a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sale și, trezindu-se, vede morile de vînt cu care s-a războit stînd batjocoritoare cu aripile desfăcute În vînt. Decăderea din iluzie aduce după sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de spirit necesară. Dar, fiind foarte ocupat, mi-a spus apoi să i-l reamintesc în fiecare duminică. Așadar, în luna septembrie, nu-mi mai amintesc în ce zi, Părintele mă chemă și începu să-mi povestească viața lui, cu rătăcirile din tinerețe 1, în mod deslușit și fără a lăsa de-o parte împrejurările în care au avut loc. Apoi, în timpul aceleiași luni, mă chemă de două sau de trei ori și ajunse cu istorisirea până la câteva dintre zilele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Iar dacă intenția este sănătoasă, se poate vorbi în două feluri despre păcatul sau greșeala altuia. Primul fel este atunci când greșeala este publică, cum este de pildă păcatul public al unei prostituate, sau o sentință dată la judecată, sau o rătăcire publică ce molipsește sufletele pe care le atinge. Al doilea, când păcatul ascuns este dezvăluit unei persoane, ca să-l ajute pe cel care este în păcat să se ridice, numai să aibă șîn privința persoanei respectiveț presupuneri sau semne probabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul de vise. I Dragostea nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca destinul să ne fie mereu o agonie? Consideră că am fost un înger păzitor și bun în umbra ta. Ești un om bun și un prieten deosebit pentru alte persoane și alte genuri, dar pentru mine ai fost drumul rătăcirii mele. ADIO!” Cap. II Lacrimi și bucurii Când intrase în incinta restaurantului unde se ținea balul mărțișorului, o sărbătoare a primăverii, spațiul era ocupat aproape în totalitate. Numai ringul de dans era liber. Cineva îi conduse la o masă ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în care se înscriu un început și un sfârșit pe care nu-l cunoaștem. În viață se întâmplă să te abați de pe un drum menit, să ajungi pe o cărare și invers. De aceea este bine să veghem fiecare asupra rătăcirii drumului bun. Între o mamă și copii există o bucată de aur pe care nimeni nu o poate topi sau distruge. Acea bucată de dragoste dintre ei rămâne până dincolo de mormânt și mai departe, iar de acolo va fi preluată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avut ochi și suflet decît pentru Tamara. Da, dar de-atunci au trecut atîția ani, timp în care s-au format deprinderi... Hotărît lucru: o iubesc pe Livia; ea este femeia gîndului meu intim și curat. Îmi pare rău pentru rătăcirea de-o clipă în fața femeii blonde! Voi rupe pagina cu numărul ei de telefon și-o voi arunca! Mă opresc pe marginea aleii, scot din buzunar agenda și-o deschid acolo unde-i creionul, dar nu văd nici un număr. Dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]