4,549 matches
-
ziua de 14 februarie... Rămăsese o pătrime din timpul unei zile pînă În zori. Toate pregătirile păreau perfecte, dar n-aveam de gînd să mă comport nesăbuit ca un elev de școală primară și nici să inventez tot felul de răutăți și minciuni ca Tashiro. Conținutul raportului meu nu avea să se schimbe nici dacă trebuia să aștept șase ore... zece ore. Pe urmă, timp de șase ore n-aveam de ce să mă tem că ar putea interveni ceva - vreun deces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu las răul să mă năvălească. Azi nu merg pe acolo și de teamă că primesc mesaje distrugătoare, și pentru că vreau să pun o distanță între mine și năvala de răutate de ieri. Și stau să lucrez. Pe la 9 a trecut R. pe aici, făcut terci după noile episoade conflictuale care, dacă mai țin mult, eu cred că îl termină. Ieri însă a fost foarte drăguț. M-a văzut cvasidescompusă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poate de hărmălaia vocilor și a muzicii dinăuntru ce răzbăteau prin ușa deschisă. Toate firele de rezistență ale ființei se rupseră, se întâmplă ceva ca un scurtcircuit, abia putui vorbi: „Doamne! Nu suntem singuri”, „Nu-mi pasă, răspunse aproape cu răutate, așa cum nici ție nu ți-a păsat atâta vreme”. După rostirea acestor cuvinte sora ei se întoarse spre noi zâmbind mulțumită că reușise să lege din nou de stâlpul cerdacului sârma ghirlandei de flori, apoi plecă în casă. Rămăseserăm numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se trecură mesele pe lângă pereți, câteva fotolii, spații pentru dans și hore, lumini în parte stinse pentru mari penumbre, apoi iar aprinse toate, confeti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
explicații și dezvoltări, spre a oferi lămurirea necesară. Întrucât documentul constituie un rezumat, nu are cum să apară toate problemele ridicate, cu nuanțele și coloritul unui dialog dus, în aparență cu eleganță, dar, în substanță, cu multe subînțelesuri și chiar răutăți. În același fel, s-a procedat, în continuare, cu celelalte prevederi din Pact (§ 306-342), formulându-se întrebări și dându-se explicațiile respective. De fapt, Raportul (împreună cu întrebările, răspunsurile și comentariile făcute) apare ca un studiu de caz de nivelul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Tu nu știi că-i pacat să te întâlnești cu om de lege străină?... Pân-acu am tăcut, dar acum vreau să-ți cer socoteală. Și ochii lui ardeau, și gura, împresurată de părul roș, zbârlit, avea o încrețitură de răutate. — Ce vrei tu să faci? Să te duci în lume cu un ticălos care-și bate joc de Dumnezeul nostru? Ce? ești de capul tău? Aici ai să stai, ai să asculți de mine, ai să te logodești cu feciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și iuți jocul andrelelor. Sanis se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi trecu pe obrazul chinuit. Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de mult nu m-am mai veselit... Da’ la nunta fetei mele am s-aduc talgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui vânător; acea carabină avea a fi întrebuințată asupra răutății și neorânduielii, apărare de fiară ori braconier. Ori lup, ori pușcă străină se așeza, față de Nicula Ursake, în aceeași categorie a infracțiunilor. Culi însă avea o ideea a lui, cum că chestiile lui din pădure, cu fiarele și cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au schimbat privirile, și socot acuma că poți să te duci să-ți vezi de unele treburi ale tale, îndată ce prinzi putere. Cum am făcut asta, a și sosit și acest vânt care a măturat tot, ducând, după dorința mea, răutatea pe pustii. Am mai avut eu o întâmplare asemenea, cu fie-iertatul Negoiță, tatu-tău. A venit odată mânios și puțintel băut, de la moară. Cum a început a grăi unele și altele prin casă, eu am tăcut. A strigat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ci pentru că am realizat că nu aveam nici un motiv să îmi fie rușine - ce mi se întâmplase mie i s-ar fi putut întâmpla oricui. Apoi îmi spuneau mereu Frankenstein, dar - și știu că ar putea suna ciudat -, nu cu răutate. Astăzi au observat că mama îmi scosese o parte din bandaje. Te vindeci. Păreau dezamăgiți. Rănile de pe frunte aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care ar putea s-o facă orice persoană neinițiată, dar a devenit un moment de referință: a căpătat un loc de frunte între poveștile de familie și a cristalizat părerea tuturor despre mine: eram aiurita desăvârșită. Nu o spuneau cu răutate, desigur, dar n-a fost ușor. Totuși, totul s-a schimbat când l-am cunoscut pe Shane, sufletul meu pereche. (Asta a fost acum mult, mult timp, pe vremea când puteai să spui așa ceva fără să ți se râdă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și, când l-a auzit pe recepționer spunând „Ce mai faceți, domnule Edison?“, i-a venit să vomite. Spunea că e o chestie pedofilă, că e aproape incest. Nu cred că vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i-am zis să mă ia. Nu l-am întâlnit niciodată pe Harry în altă parte în afară de Corky’s, dar nu mi se permite să mă duc singură acolo. Trebuie să suport umilința automobilului decorat cu perdele cu volane și răutățile copiilor din cartier. Ca de obicei, Harry a venit din spate cu paharul de lapte. I-am pus dinainte plicul cu pozele. Eu: Iată dovada. Acum dă-mi banii și lasă-mă să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
orașului.“ Vorbea sacadat, iar mânile îi tremurau. Tu stăteai pe genunchii mei, fiule; te strângeam foarte tare în brațe și te sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la vorbele ei: „Rabbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am văzut intrând triumfător în Roma și așezându-se în scaunul cel mai înalt din Senat, în timp ce soldații lui masacrau oamenii, jefuiau casele, distrugeau statuile zeilor noștri, devastau templele și Palatinus-ul... Și în tot timpul ăsta, chipul acela plin de răutate se afla în fața ochilor mei. Din gură i se rostogoleau monede de aur, de parcă le-ar fi vărsat - Antonius își trecu mâna peste frunte, încercând să alunge imaginea aceea care îl chinuia. Apoi, un nor roșiatic a înghițit viziunea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
inimă și minte, nu mă lasă. Nu plâng! „Un bărbat adevărat nu plânge!”, îmi sună în urechi cuvintele tatălui meu, de când eram de o șchioapă și mă loveam în bolovanii de pe drum. Și acum mă lovesc, dar mă lovesc de răutăți, nedreptăți, trădări și ironii ale vieții de zi cu zi. Nu, un bărbat adevărat nu plânge, suferă cu demnitatea pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea încă multe de spus, dar cum spațiul nu îmi permite, închei
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
m-a mai sunat cineva. Altcineva m-a sunat aici, în New York. Eram cuprins de febră când, într-o bună zi, am auzit, din mijlocul babiloniei, o voce omenească. De acum m-am învățat să văd în telefon isteria și răutatea însăși, o păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mortală spre cerul de jar. Tot milionul de ferestre ale New York-ului își ațintiseră privirile asupra mea, infidelul. O, Doamne, viața mea fusese serioasă aproape zece minute și acum e iar o bătaie de joc. Bun, să adăugăm și puțină răutate. Să ne batem joc cât mai tare, mi-am spus eu, și am luat-o la fugă spre sud. Eram pregătit, pregătit. Am alergat de-a lungul defileului, trecând dincolo de ferestrele de closet ale magazinului sexy, unde fete plătite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din uitarea stării de grație, din uitarea principiului, a sursei, a donatorului, a condiției noastre de adonat. Sacralitatea poate lua chipul urâțeniei exterioare. Imaginea lui Hristos răstignit devine uneori înfiorătoare. Însă nu sacrul este cel care devine cutremurător, ci însăși răutatea lumii care nu poate primi sacralitatea decât după criteriile ei7. Același lucru îl afirmă și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
și Hegel (Estetica II, 1) pentru care „Hristos cel răstignit ...nu poate fi înfățișat prin formele Frumuseții grecești”; „Vrăjmașii...întrucât se opun lui Dumnezeu, Îl hulesc, Îl batjocoresc, Îl martirizează, Îl răstignesc, sunt reprezentați ca răi pe dinăuntru, iar reprezentarea răutății lor lăuntrice și a potrivniciei față de Dumnezeu atrage după sine în exterior urâțenie”. Sacralitatea, care coboară în lume pentru omul de rând, nu poate lua chip decât după forma lumii. Sfințenia este primită în lume după urâțenie, crimă, rană, moarte
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine făcut. Imprecizia mișcărilor și a mușchilor faciali arăta că ceva nu era în regulă. Un nătărău, spuse cu răutate Irina. Creierul lui e ca al unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea degetul mare. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
știa caietul pe de rost. 19 iunie, ziua lui Wotan Jurnalele mi-au fost întotdeauna prietene. Cuvântul scris este mult mai statornic decât ființele umane. Și mai cinstit. Ca și cum ai ține tot timpul o oglindă în dreptul propriilor defecte, dar fără răutate. Asta implică prietenie, dacă vreți. Adevărul este, prietene, că astăzi va trebui să fii mai înțelegător ca nicidată. Lucrurile pe care urmează să ți le spun sunt adevărate, dar ai putea fi iertat cu ușurință dacă nu le crezi. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a necăjit. Aceasta nu era sora lui, cea care-i făcuse rost de mâncare, îl crescuse și-l apărase. Era doar umbra Prepelicarului pe care-o cunoscuse el. Ce-i făcuse Grimus? Liv își ridică puțin vălul și scuipă cu răutate pe pământ, în fața ei. Virgil Jones se agita pe lângă Vultur-în-Zbor. — Nu uita! Așteaptă momentul potrivit! Dar lui Vultur-în-Zbor viața nu i se mai părea pe de-a-ntregul limpede. Curiozitatea și umilința de noaptea trecută îi slăbiseră fermitatea. Media veni lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Muldoon nu se vedea nicăieri. L-am zărit până la urmă, atârnând de balcon într-un unghi periculos. Am luat liftul până la etajul unu și m-am furișat în vârful degetelor, fără să fiu văzută, până în spatele lui, gândindu-mă cu răutate la cât de ușor ar fi să-i fac vânt; asta l-ar învăța minte să nu-i mai facă pe oameni să se simtă jenați cu nasurile lor normale, cu vagi neregularități. Fundul lui lăsat atârna într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exact dedesubt. Două picioare îmbrăcate în pantaloni ce se terminau cu o pereche de pantofi exagerat de bine lustruiți se iveau de dedesubtul mormanului de fiare. Planeta plutitoare stătea așezată pe trupul victimei sale. Căzută, pe jumătate zdrobită, avea aceeași răutate ursuză a Chestiei transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste corp de parcă încerca să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]