5,033 matches
-
DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sînt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă află ? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a‑și aplauda ginerele. Atît În roman, cît și În viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow Împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare Împotriva celui prin care romancierul și‑a cunoscut o fostă soție (cîndva adorată, apoi abhorată și ridiculizată, poate și pentru a face pe plac nevestei În exercițiu). „Minna”, soție la timpul prezent, este un spirit științific (astrofiziciană de profesie), dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce cere. Cheamă pe cineva. — Pe cine să chem? a zis Epstein. Eu nu sunt sionist. Sunt antisionist. Nici măcar asta nu sunt. Nu mă gândesc niciodată la treaba asta. Sunt doctor. Nu cunosc pe nimeni care să mai umble după răzbunări. Am numai dispreț pentru asemenea oameni. Pleacă de-aici. N-ai nimerit unde trebuia. — Cheamă pe cineva, a insistat mama lui. Tot mai vrei răzbunare? a întrebat-o el. — Da, a răspuns ea. Doctorul Epstein și-a apropiat fața de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niciodată la treaba asta. Sunt doctor. Nu cunosc pe nimeni care să mai umble după răzbunări. Am numai dispreț pentru asemenea oameni. Pleacă de-aici. N-ai nimerit unde trebuia. — Cheamă pe cineva, a insistat mama lui. Tot mai vrei răzbunare? a întrebat-o el. — Da, a răspuns ea. Doctorul Epstein și-a apropiat fața de-a mea. — Și chiar vrei să primești o pedeapsă? m-a întrebat el. — Vreau să fiu judecat, am insistat eu. — Jucați teatru, a strigat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
altul. - Nici nu-i interesează, dom-le, aproape că se răsti popa Băncilă. Ce tot îi acuzați! De parcă ar trebui ca ei să vă înțeleagă toate ticăloșiile. Lăsați copiii în pace! Viața de-acum e a lor. Noi... - Noi cu răzbunarea, nu? icni Țongu. Adică ei să ne judece, dar noi să nu le explicăm ce și cum. Să stăm doar cu șișul la răzbunare și să-l băgăm în cine ne vine nouă bine. Să-ți spun, părinte, un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înțeleagă toate ticăloșiile. Lăsați copiii în pace! Viața de-acum e a lor. Noi... - Noi cu răzbunarea, nu? icni Țongu. Adică ei să ne judece, dar noi să nu le explicăm ce și cum. Să stăm doar cu șișul la răzbunare și să-l băgăm în cine ne vine nouă bine. Să-ți spun, părinte, un caz din familie. Un nepot dinspre nevastă. Scrie la ziar. La București. Unul Țonți, cum îi spunem noi. Amilcar Gămoarză de numele lui, dar semnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine, că te gândești... Dar tu o ții chioară să-l răzbuni pe bietul Sofronică. - Păi, nu l-au împușcat aiurea? - L-au împușcat la Revoluțiade la Județeană, nu aiurea. Asta nu înțelegi tu și alde voi care umblați cu răzbunarea acuma, că alteceva nu sunteți în stare să faceți. - Da’ criminalii nu trebuie pedepsiți?! - A fost teroriști, nu criminali, de câte ori să-ți spun. S-a dat și la televizor. A scris și la ziare, ce mai vrei. A venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ajunse. Îl apucă de braț, strângându-se parcă zgribulită la umărul lui. - Vreți să veniți voi la rând? Nu vă gândiți că vă vine și vouă rândul, dacă o țineți tot așa, cu frățietatea asta a voastră. Cu adevărul și răzbunarea morților? Și pe cine v-ați găsit să puneți mare șef la București? Pă Dominic ăla?! Pă Tănase?! Păi tu știi ce povestea tac-tu de el, că se cunoșteau din tinerețe? Știi tu ce făcea Dominic ăsta la magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dominic ăla?! Pă Tănase?! Păi tu știi ce povestea tac-tu de el, că se cunoșteau din tinerețe? Știi tu ce făcea Dominic ăsta la magazia lui la Chitila? Hoțul hoților l-ați pus să vă ducă la adevăr și răzbunare. Vai de capul vostru... Credeți că nu sunt gloanțe și pentru voi? O mângâie și el, repezit, instictiv. Încercă să-i zâmbească, îmbunat: - Mamă, dar noi nu avem nimc cu Codreanu, nici cu Antonescu. Nici cu Ceaușescu. Nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândesc la tine și să m-apuce amarul când văd ce gândesc. Ce-am vrut și eu, și tac-tu de s-a dus să moară la revoluție să iasă din tine, și uite unde ai ajuns. Să umbli după răzbunare și să pleci în State cu bărzăuna aia dezbrăcată! - Mamă, încetează! Se uită lumea la noi. În plină stradă te-a apucat prelucrarea... - Să se uite, dacă vrea! Ei unde era când a murit tac-tu să apere Revoluția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu-i așa, doamnă, că-i dezgustător câtă mizerie trag ăștia după ei? Aproape nici nu mai știi ce să spui. În loc să se bucure de lucrurile astea ale zilei, ei o țin una și bună cu trecutul, cu prigoana, cu răzbunarea. Dădu să se răsucească să vadă de unde vine vocea aceea. Semăna izbitor cu a lui Aznavour, dar n-avea cum să fie a lui. Privi instinctiv spre pleierul de pe noptieră. Un ins, întors cu spatele la ea, încerca să schimbe ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să-i filmeze toți puternicii județului. Numai Goncea îl ignora. Urdinare credea, era ferm convins, că nu era chemat doar pentru că-l lucrase romancierul. Din răzbunare ticăloasă. În 1974 Urdinare îi luase soția romancierului. Fuseseră arestați amândoi cu trei ani mai înainte, pentru o înscenare de atentat la morala socialistă. Urdinare făcuse rost de un aparat cu infraroșii de poza cu el femeile și alea ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Universității din Teheran. Prozatorul a suferit. Nu pentru că-l părăsise Șfița, puțin îi păsa de ea. Îl rodea ciuda că fusese atât de slab încât să se încreadă în Urdinare, ca într-un coleg de suferință. Dar de aici până la răzbunare mai era cale lungă. S-a răzbunat în felul lui. Scriind. Două romane și un volum de nuvele. Nu avea dreptul să publice o vreme. Era însă membru al Fondului Literar și putea să ia împrumuturi cu care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și voi, odată pentru totdeauna, mutarea aia... Ca la Windows: Replace all? - Nu, nu, îl strânse Magda speriată de mână. Sigur e Limonadă. Toți de p’aici de-au murit așa... Cum a fost cu comunismu’, cu pușcărie, cu împușcări, răzbunări, se zice că s-au adunat la Chiru ăla din Baltă, i-a instruit, ce le-a făcut și-acu’ le-a dat drumu să facă dreptate. S-au și petrecut în ultimul timp niște chestii așa... Ilogice, dacă stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceea de la Mintzi. Mă simțeam din nou tânăr, furios, dar nu puteam să stabilesc dacă era bine să mă las copleșit de o asemenea stare. Poate că ar fi trebuit s-o iert. În fond, și eu mă cuibărisem din răzbunare la domnișoara Kreuz. Însă freamătul acela dinăuntru mă înviora și mă devora, era o plăcere care răscumpăra toată viața mea plicticoasă. Îmi doream, mai mult ca orice, să șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
arheologul umblau după cai verzi pe pereții unui submarin. În linii mari, situația tuturor era mai bună ca a mea. Unii urmăreau o fantezie, alții se mulțumeau cu un concediu. Numai eu eram în plus, bătrân consumat de dorința unei răzbunări stupide. Când se va dovedi că nu există nici o comoară, cei doi se vor întoarce împotriva mea. Poate că e mai bine să plec cât mai pot, îmi ziceam. Dar era bine cu Fiona. Discutam tot mai des și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor ei. Inconștient, toți își gândesc strategia ca pe o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
limbă le aude? — În toate. Mintea celor care beau huayahuasca devine atât de ascuțită, atât de trează și de pătrunzătoare, încât captează gândurile dușmanului, nu vorbele lui. — Și...? — Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând. Mașinile îi vor nimici pe yubani și aceștia nu vor mai pricinui niciodată necazuri. O mașină verde va veni să ne distrugă și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de ascuțită, atât de trează și de pătrunzătoare, încât captează gândurile dușmanului, nu vorbele lui. — Și...? — Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând. Mașinile îi vor nimici pe yubani și aceștia nu vor mai pricinui niciodată necazuri. O mașină verde va veni să ne distrugă și va ști să ne găsească oriunde ne-am ascunde... Vocea lui vădea îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o nesfârșită dispută pentru proprietatea asupra pământului sau a femeilor. Yubani-i cunoșteau din bătrâni asemenea nopți. De-a lungul întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
xavante, nici guri-negre, murata, aguaruna sau parantintí, acolo erau din nou albii ca singuri dușmani, cei mai de temut, cei mai cruzi și mai trădători, cei care lichidaseră unul după altul toate triburile care le stătuseră în cale. Era noaptea răzbunării. Dar nu una dintre atâtea nopți de răzbunare din istoria yubani-lor, ci cea de pe urmă, cea definitivă, aceea pentru care se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau din nou albii ca singuri dușmani, cei mai de temut, cei mai cruzi și mai trădători, cei care lichidaseră unul după altul toate triburile care le stătuseră în cale. Era noaptea răzbunării. Dar nu una dintre atâtea nopți de răzbunare din istoria yubani-lor, ci cea de pe urmă, cea definitivă, aceea pentru care se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea pentru totdeauna din selvă, din istoria marelui fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cer. Închise ochii și adormi pe dată. Sierralta și părintele Carlos porniră pe drumul de întoarcere la Misiune; morții fură îngropați când soarele era sus pe cer; curara începu să se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]