2,944 matches
-
alta. Logica sa internă nu se supune mereu acelorași reguli. Această divergență este, dealtfel, motivul principal de neînțelegere între civilizații, fiecare interpretând lumea în propriii săi termeni. La prima vedere, cuvântul "sistem" sugerează faptul că valorile adoptate de actori au raționalitatea lor și că această raționalitate poate fi descoperită. Tocmai am vorbit despre o logică internă. O examinare mai atentă dezvăluie totuși că valorile nu sunt neapărat clare și că ele nu pot fi exprimate cu ușurință. Un sistem nu este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
se supune mereu acelorași reguli. Această divergență este, dealtfel, motivul principal de neînțelegere între civilizații, fiecare interpretând lumea în propriii săi termeni. La prima vedere, cuvântul "sistem" sugerează faptul că valorile adoptate de actori au raționalitatea lor și că această raționalitate poate fi descoperită. Tocmai am vorbit despre o logică internă. O examinare mai atentă dezvăluie totuși că valorile nu sunt neapărat clare și că ele nu pot fi exprimate cu ușurință. Un sistem nu este neapărat transparent. De multe ori
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
grup, ale aceleiași societăți pot conține elemente contradictorii. Astfel, preponderența individului, general răspândită, nu predomină în domeniul economic. Acesta, condus de logica profitului și a performanței, tinde să reducă individul la un factor de producție înlocuibil și "concediabil" dacă imperativele raționalității o cer. Atunci când sunt resimțite, contradicțiile creează tensiuni și devin surse de schimbare. A.2. Împlinirea personală Individualismul duce la căutarea împlinirii personale, a armoniei intime, la dorința de a se simți bine în propria piele. Această aspirație este conținută
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este acum burghezia financiară, negociantă și, mai târziu, industrială. Întreprinzătorul este condus de anumite valori, dintre care o anumită parte sunt deja în circulație: el este un individ cu personalitate puternică, este un șef, are încredere în sine; rațiunea devine raționalitate, iar aceasta, aplicată afacerilor, rezultă în eficacitate; ideea de progres îl animă: el prosperă îmbunătățind condițiile de producție și introducând inovațiile. Altele sunt valorile noi, ca economisirea și investițiile. Deși catolicismul este mereu neîncrezător la adresa banului, acesta devine un lucru
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
176, 210, 212 Proprietate, 15, 19-20, 27, 46, 123, 140, 150, 171, 223 Purtător de valori, 16, 39, 62, 65-69, 81, 92 R Rațiune, 23, 45-46, 49, 53, 89, 104, 107, 150, 155-156, 164, 166-168, 170, 185, 192-194, 211, 224 Raționalitate, 17, 125, 166 Rezonabil, 107, 155, 192-193 Relativitate, 44, 122 Relativism, 43-44, 128, 151, 155, 161, 163 Religie, 9, 16, 19, 27, 40, 62, 90, 95, 97, 100, 122, 128, 135-136, 150, 153, 155, 168, 170, 188, 199 Republică, 93
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
naște în acest caz este dacă totuși prin faptul că se realizează în această manieră singularizantă poezia poate accede la generalitate, fiindcă altfel raportarea ei la filozofie s-ar face în condițiile unei distanțe deosebit de mari, chiar dacă prin filozofie manifestarea raționalității se produce tot într-o manieră intens singularizată 342. Trebuie constatat însă că, pe de o parte, dacă este o construcție ce antrenează sensibilitatea, poezia nu este arațională și cu atît mai puțin irațională 343, și că, pe de altă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum simpla punere în versuri a filozofiei nu înseamnă poezie adevărată, nici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum simpla punere în versuri a filozofiei nu înseamnă poezie adevărată, nici simpla reacție sentimentală propusă drept "filozofie a trăirii" nu este filozofie veritabilă, fiindcă așa cum în poezie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a trăirii" nu este filozofie veritabilă, fiindcă așa cum în poezie trebuie să prevaleze atitudinea poetică, tot așa în filozofie trebuie să domine atitudinea filozofică, construcția rațională. Interpretarea diversificată a textului Personalitatea umană este caracterizată prin aceste două dimensiuni de bază, raționalitatea și sensibilitatea, care, în activitățile omului pot primi preponderență una în raport cu cealaltă. Activitatea intelectuală poate realiza în modul cel mai evident asemenea deosebiri de manifestare a acestor două facultăți, în sensul că procesul de creație culturală se poate întemeia fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii conforme cu spiritul ei, de a înfrîna pornirile frivole în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin adecvarea la necesitățile comunicării eficiente, economice și exemplare. Filozofia limbii se constituie numai prin cercetarea limbii din perspectiva unei viziuni filozofice, căci filozofia limbii nu este în măsură să se substituie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
eternă: un proiect filosofic 1 Cuprins Lista ilustrațiilor / 11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
abordarea liberală în centrul oricărei încercări de a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate fi interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la imperativele balanței de putere sunt pedepsite sau eliminate din rândul actorilor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
istorice care au avut loc în sistemul internațional în perioada 1989-1999. La rândul lor, aceste informații noi pot influența marile teorii care modelează felul în care înțelegem sistemul internațional emergent (Keohane ș.a., 1993, p. 19). Capitolul 2 Reevaluarea logicii anarhiei Raționalitate versus reflexivitate Pornind de la intuițiile constructivismului și de la încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor de lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie mai apropiate sub aspectul conceptualizării alcătuirii și dinamicii sistemului decât
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit căreia teoria lui "nu presupune asumpția raționalității ... din partea actorilor. Teoria afirmă pur și simplu că, dacă unii o duc relativ bine, atunci alții îi imită sau ies din discuție" (Waltz, 1979, p. 118; vezi și Keohane, 1986b, p. 201n15). Waltz afirmă, într-adevăr, că teoria lui necesită
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statele au internalizat o cunoaștere împărtășită (Buzan ș.a., 1993, pp. 107 și 117-118). Dessler susține același lucru când notează că structura imaginată de neorealism generează un comportament de respectare a regulilor, din partea unităților. Astfel, "regulile, care dau contur și sens raționalității făcând, astfel, supraviețuirea posibilă, sunt o componentă necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dificil de creat pentru că este dificil ca statele să stabilească obligații legale prin intermediul regimurilor. Totuși, odată create, ele vor fi utile statelor și, în consecință, vor tinde să reziste în timp (Keohane, 1984, pp. 85-109). Keohane explorează și implicațiile asumpției "raționalității mărginite" și a redefinirii limitate a intereselor actorilor, prin îndepărtare de egoism. Dar autorul afirmă clar și că aceste implicații depășesc teoriile funcționale ale regimurilor. Prin urmare, Keohane recunoaște că "teoriile raționaliste nu conțin o dinamică endogenă (pentru că) ... se prezumă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
externe / 49 cadrul teoretic / 30 China / 43, 51, 68, 127-130, 153, 159, 161 definiții / 60 Germania / 32, 34, 51, 68, 77, 84-88, 90, 92-94, 159-162 instituționalismul neoliberal / 61 Japonia / 35, 45, 51, 68, 99, 106-112, 115, 159-160 logica anarhiei /55 raționalitatea / 55, 69 relația "liniară" cu neorealismul și liberalismul / 55, 67-68, 74, 147 relația "triunghiulară" cu neorealismul și liberalismul / 55, 67, 70, 74, 75 schimbarea internațională / 68, 112 sfârșitul Războiului Rece / 27-28, 30-32, 41-43, 47, 50, 53, 68, 74, 76-77, 86
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Oder-Neisse / 78 NATO / 85 Proliferarea nucleară: China; India / 129 Coreea de Nord / 100, 126, 174 Japonia / 102 Pakistan / 125 Pye, L. W. / 132 Pyle, K. B. / 102, 104, 111, 113-114, 116, 119 R Aliniere / 41-44, 46-49, 53, 73, 151, 158, 169, 172-173 Raționalitate / 55, 69 Războiul din Golf / 79, 100-101, 103, 113, 122, 170-171 Războiul Rece, sfârșitul / 27-29, 32, 34-35, 41-42, 47-48, 50,52-53, 56, 67, 75-76, 78, 84-85, 88, 99, 106, 108-110, 112-113, 118-119, 121, 127, 130-131, 134-136, 143-145, 150-152, 157-160, 166-167
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
agresor) nu va lua în calcul motivele, ci exclusiv capacitățile acestuia. Ea se poate realiza prin eforturi interne (sporirea propriilor capacități) sau externe (crearea de alianțe). Alegerea de către stat a comportamentului de contrabalansare nu are nevoie de nici o asumpție de raționalitate a statului el este prescris de la nivelul structurii, prin intermediul mecanismului de socializare. Waltz pornește de la premisa că orice teorie trebuie să treacă proba falsificabilității, însă recunoaște că, deoarece se prezice doar o vag definită și inconstantă condiție de echilibru, e
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
la nivel economic, aceasta rațiune n-o are decat piața liberă, prin mecanismele sale bine stabilite, într-un cadru liber concurențial în care prețul să reflecte exact situația existentă la un moment dat, piața este cea mai elocventă exemplificare a raționalității. Se știe exact care sunt regulile, modul de reacție al fiecăruia poate fi prevăzut, principiile după care se acționează sunt aceleași pentru toți: principiul hedonistic și interesul individual. Nimic mai simplu și totodata nimic mai eficient, totul desfășurându-se conform
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a structurilor de conducere, caracterizată prin utilitate, o utilitate care servește și legitimării unor politici care păreau, după criteriile de până atunci, imorale. În același timp însă, umaniștii reiterează etica politică tradițională prin impulsionarea morală a ideilor reformatoare, a căror raționalitate remarcabilă a fost demonstrată teoretic pentru prima dată, împreună cu radicalitatea proiectelor utopice, de Dialectica Iluminismului. Cel de-al treilea impuls a venit din partea Reformei, mai puțin însă motivat de teologie ci de necesitatea practică de a apăra noua credință în fața
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
John Locke descrie , în Eseu cu privire la înțelegerea umană, libertatea ca acționând sub influența sinelui, iar în Tratat despre guvernare, definește libertatea ca nefiind supusă voinței arbitrare, nesigure, inconstante și necunoscute a unei alte persoane. Spinoza spunea că libertatea e perfecta raționalitate, Leibniz o definea ca spontaneitatea inteligenței, Kant o considera autonomie, iar Hegel o vedea ca acceptarea necesității, dar cel mai interesant punct de vedere este exprimat de Benedetto Croce, ”expansiune permanentă a vieții”. Expresia Eu sunt liber să..., poate avea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]