3,509 matches
-
continuu pulsul și tensiunea. În fine, hotărâse să facă o încercare de a găsi puroiul ce bănuiau că e colectat în gât, deoarece și exterior se umflase. Aduc pe doctorul Nasta. Improvizează o masă de operație în camera Elizei, îi rad barba și îi fac o mare injecție în partea stângă a gâtului, scoțându-i o parte din ganglioni, dar fără a găsi colecțiune de puroi. Îl culcă în pat. Nu mai cunoștea pe nimeni, transpira și mișca mâinile. Intoxicația era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienat; aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5 decenii, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acelorași autorități care însărcinau pe un dorobanț cu paza bolnavului pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi fost altfel cu alienatul decât proceda cu delicvenții de drept comun. Transportul deținuților, printre care erau și nebuni, se făcea astfel: "ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri era târât în public de către dorobanțul de pază care mergea călare. Popasurile se făceau prin cârciumi, unde gardianul și osânditul petreceau împreună, pe cheltuiala acestuia, care la rându-i își procura banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
veți veni aici îmi veți face o mare bucurie și apoi ne vom putea întoarce acolo 144 împreună. Aici, Niccolò, nu veți avea altă treabă decât să admirați locurile și apoi să vă întoarceți acasă, să faceți glume și să radeți. Dar nu vreau să credeți că trăiesc că un ambasador, nu; pentru că mereu am vrut să fiu un om liber. Mă îmbrac uneori în robe lungi, iar alteori în robe scurte; călăresc singur, cu servitorii pe jos, iar alteori cu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
urare prietinească de la tot ce-a îmbucurat odinioară ochii copilăriei mele. Și doar nu era așa de mult de când plecasem din țară. Abia se împlinise o lună. Cu toate aceste, atâta loc calcat, atâtea țări străbătute, atâtea lucruri văzute, atâtea rase de oameni întâlnite, mi-a dat impresiunea ca și când ar fi trecut zecimi de ani la mijloc. Într-o lună trăisem o viață întreagă. De aceea, când am văzut țiganul cu ursul, m-a prins dorul de inimă și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce-a uitat acela să spună e că acest proces e Însoțit de o creștere a entropiei mediului. Căci ca fosfogips, steril, zgură, moloz ori cenușă, acești munți artificiali nu mai au nici semeția, nici soliditatea și nici naturalul celor rași de pe fața pământului. Natura Îi va integra desigur, cu un mare preț totuși, dar anularea entropizării nu va putea fi niciodată deplină. Iar folosul nostru e destul de modest: mutarea din loc a munților, continuată cu agricultura și consumul, și sfârșită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
amenințare la adresa puterii lor locale. Drept rezultat, postul de guvernator a fost desființat, iar membrii familiei Radonjić au fost fie uciși, fie exilați. Acțiunea aceasta a făcut ca episcopul să devină liderul laic și religios necontestat al țării. Respectînd tradiția, Rade s-a călugărit și și-a luat numele de Petru al II-lea, cu toate că viața lui ulterioară nu a prezentat nici un semn al unei profunde chemări religioase. El folosea și numele de Njegoš. Ca și unchiul său, Petru al II
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întâi trebuia să șmotruiesc la integrame. Ei erau o aristocrație fină, cum spuneam, ei te învățau cum să prepari broccoli, sau tortellini, ăștia din urmă nefiind altceva decât niște măcinici sclifosiți, fie vorba-ntre noi. Te învățau cum să-ți razi elegant flocii, cum să te îmbraci, ce-i aia feng shui. Cum să... Dădeau sfaturi și io asta niciodată n-am înghițit-o. Odată, fac cam multe paranteze, dar asta chiar că e importantă, am văzut în tren o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii să se privească unii pe alții. Prilej care înainte de autobuz nu exista. Fiecare cu căruța lui. - Aveam un coleg cu care făceam naveta și-n fiecare dimineață întârzia de știi ce-i aia! Și-odată face, stai să mă rad. Păi, durează, mă! Nu durează! Numa-ndată! Că nu mă răzui! Și ia o lumânare, avea o oglindă lângă cireș, și-și pârlește câteva floace pe care le-avea el pe față. Știi cum? Așa, ca ne-lumea! Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau, cum se zice, se contractase de la frig. Dacă am umblat io la potențiometru, bag-seamă. Da’ era o caniculă de nu mai înțelegeai nimica. Apoi, în seara aia, Danny de Vito a spus că oricum nu se poate să te razi cu lumânarea, prea e trasă de păr, iar Marian jubila că uite cât e el de citadin și tot a luat țeapă. Cam astea s-au petrecut. Vă spun, nu știu dacă auzeam asta sau doar refăceam, improvizam. Simțul observației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ieșim la unu’, te aștept afară să ți-o trag. Parte-n parte. Nu vii cu scheme să mă pârăști lu’ profu’ sau mai știu io ce. Șubi zicea că e pregătit să-l bărbierească. Avea și un aparat de ras la el. Uite, că poate tu nu știi cum se folosește scula asta! Șăfu nu-l băga în seamă și bineînțeles că Șubi s-a enervat și mai tare, las’ că vezi tu, la unu’ te măcelăresc, te snopesc, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar de unde ai știut tu că io am 46 de ani? Au venit oameni să mă-ntrebe: cum suporți, bre, Farmacistule, să te ia în pleasnă căcăciosul ăla? Și de la ziar a venit cineva. Mi-a zis: vrei să-l rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai știut tu că io am 46 de ani? Au venit oameni să mă-ntrebe: cum suporți, bre, Farmacistule, să te ia în pleasnă căcăciosul ăla? Și de la ziar a venit cineva. Mi-a zis: vrei să-l rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să plecăm de la premisa că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la copiii mei! Mă rog, procesul ar fi semănat cu Procesul maimuțelor. O dispută textuală. Un atac textual nu putea fi anulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la copiii mei! Mă rog, procesul ar fi semănat cu Procesul maimuțelor. O dispută textuală. Un atac textual nu putea fi anulat decât de un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care i-am socotit ca fiind ajunși gata obosiți; ci, umblând și căutându-i cu lumânarea, m-am bucurat să-i descopăr și să mi-i fac prie teni și cama razi colaboratori pe cei cu personalitate și talente În devenire, sau pe cei În dificultate cu ei Înșiși și cu vremea lor; necunos cuți sau nerecunoscuți Încă și altora, intrarea mea francă În bârlo gul lor le descleșta sufletele ferecate cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de a preschimba simbolul voios și dătător de viață al unui popor aflat În suferință cu simbolul Îndurerat al unui popor vesel. Temple lui Inti au fost rase pînă la fundație sau pereții lor au fost folosiți pentru a servi ridicării bisericilor noii religii: catedrala a fost construită peste ruinele unui măreț palat și deasupra zidurilor Templului Soarelui a fost Înălțată biserica Santo Domingo, reprezentînd În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ștersese, dar fără să poarte amprenta hâdă a morții, ci dimpotrivă, un fel de mască ce atenua accidentele feței, asemenea unui ciorap de mătase tras peste cap, menit să estompeze plinurile și golurile și să ascundă lipsa părului. Pesemne, fusese ras înainte de autopsie, pentru că avea calota craniană retezată, dar la locul ei, vădind doar dunga subțire a despicăturii. A fost scos ușor, curat, asemenea unui nud de Pietà, și culcat în coșciugul cel nou, pe fundalul căruia întinsesem giulgiul albastru. și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aș fi șters praful, ca pe o muncă deprinsă pentru tot restul vieții. Era treabă de femeie. Să nu suporți să chinui găina, să nu fii în stare să vezi sânge - așa ceva nu exista. Cel mult la bărbați, când se rădeau. și, foarte rar, la acele femei care, după cum se spunea, nu erau bune de nimic. Cine știe dacă mai târziu n-aș fi ajuns și eu să nu mai fiu bună de nimic, dar pe vremea aceea la ceva tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era la bărbați mai mult decât la femei un indiciu politic. Demonstrând măsura în care statul intervenise în viața persoanei, gradul de oprimare al acesteia. Fiindcă toți bărbații pe care statul îi înhățase pentru un timp sau pentru totdeauna trebuiau rași în cap: soldații, deținuții, copiii din casele de orfani. Ca, de altfel, toți elevii care făcuseră o boroboață. La școală, lungimea părului era controlată zilnic - ceafa trebuia rasă până la jumătatea capului, iar lobul urechii degajat de păr la un lat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe care pisica-l avea, iar mama nu? Blana pisicească e zbârlită, perii-s pieziși și lungi de parc-ar fi crescut pe socoteala cărnii și împotriva propriei naturi trecând într-o materie nefirească. Iar aici, în Germania? De ce se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează la ei înșiși e profund viciat, le lipsește simțul pentru autoumilire. Își instrumentalizează țeasta, și-o poartă denaturat ca pe un grohotiș, ca pe bolovanii din albii de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]