5,027 matches
-
bine? Ai spus ceva? Nu, nimic. Cred că ai făcut o faptă minunată. Mă simt minunat că am reușit s-o scap. Pe cine iubește Diana? Oac, oac, oac, răspunde Diana, întinzînd pliscul spre un pupic. Primește pupicul și se reîntoarce la îndeletnicirea sa, măcăind. Eu nu mai ascult ce-mi spune amicul. Mă gîndesc la celebrul nostru scriitor, Stelian Baboi, care trebuie să se opereze. Are nevoie de șase mii de dolari ca să fie un om normal, sănătos. A plîns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
exigent cu cei printre care trăiește. Este foarte sensibil și mereu face comparații cu "noi românii". Dacă la începuturile existenței sale pe meleaguri străine este tentat să îngroașe laudele la adresa gazdelor sale, cu timpul toleranța defectelor românilor este din ce în ce mai consistentă. Reîntors în țară, aventurierul încearcă o dezamăgire amară cînd reintră în realitatea românească. Prezent în Cuba timp de trei ani, amestecîndu-mă pe cît se poate cu acest popor, mi-am dezvoltat exagerat de mult latura de cusurgiu notoriu. În loc să accept totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cumpărarea produselor Deci Mihăiță s-a întors mai sărac, mai obosit, ca oricând din această ultimă deplasare, fapt ce făcea ca să accepte orice ofertă de încadrare la vreun șantier, atelier, brutării sau altfel de oferte, numai a-și câștiga existența. Reîntors la nenea Păun și tanti Zoița, primește vestea că se poate încadra la Șantierul naval Galați. Această veste l-a îmbucurat foarte mult și, chiar a doua zi și-a pregătit actele pentru a se prezenta la încadrare. Șantierul avea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
informațiilor referitoare la viața și activitatea lui Vasile Balș. În acest interval de timp, putem fixa perioada când tânărul boier își desăvârșește studiile în capitala imperiului. În 1777, după ce devine major, o dată cu împlinirea vârstei de 21 de ani, tânărul Balș, reîntors în Bucovina, va participa personal la depunerea jurământului față de Casa de Austria. Pentru Curtea din Viena, după încheierea convenției austro-turce din 1776, ultimul act de drept public internațional, ce consacra terminarea procesului de cedare a Bucovinei de Poarta otomană, către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lunii mai, de șeful Administrației militare din Cernăuți, generalul Enzenberg. Trimițându-i scrisoarea fratelui său, generalul îi relata că a avut cinstea să-l primească pe acesta, atunci când a sosit cu poștalionul de la Iași și că, deși Lupu s-a reîntors repede în capitala Moldovei pentru a petrece sărbătorile pascale cu mama sa, i-a scris că va reveni în curând în Bucovina 191. Între timp însă, serdarul a ajuns la Varșovia, de unde, pe 25 mai 1785, îl anunța pe fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1937 titlul de învățător gr. II. Ca activitate de perfecționare se înscrie și participă la cursurile de inițiere străjerească de la Breaza, seria 6-20 iulie 1938. Capitolul III Racova 1 septembrie 1938 - 31 august 1956 Începând cu 1 septembrie 1938 se reîntoarce la Școala Racova, postul VI, condusă în acea vreme de d-nul Nicolae Focșa, învățător cu gr. I. Învățătorului Ion Marcu i s-a repartizat clasa a IV-a. Cu prilejul inspecției efectuată la clasă de domnul subrevizor școlar Gh.
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
primăria comunei Racova, pregătindu-se pentru evacuare și refugiu. Procesul verbal din 18.III.1944 atestă predarea la Primăria Racova a arhivei pentru perioada 1933-1944 însoțită de lista de inventar cuprinzând registrele Școlii primare Racova (materiale, cataloage, evidența Comitetului Școlar). Reîntorși din refugiu în septembrie 1945 aveau să trăiască momentele zguduitoare ale dezastrului, mobilizându-se la refacerea a ceea ce se distrusese. La 20.II.1946 primarul comunei Racova Toader Stan certifică: - în anul 1943 a dat un deosebit concurs în construirea
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Natura n’a Învățat nimic, dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și noi, ca și dispărutul dinozaur. Vorbeam de treaba Naturii? Să-mi văd și bârna din ochi, adică treaba noastră, care e că reluăm același scenariu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor, iar pârâul ce se prăvălește în vale a primit numele de Izvorul Cailor. Citind legenda am înțeles mai bine istoria acestui tărâm fantastic. Afară s-a întunecat și noi ne-am reîntors cu telescaunul în Borșa, unde ne-am cazat. În acea noapte toți am dormit foarte bine, visând numai la priveliștea munților. Așa a trecut prima zi din minunata noastră excursie. În ziua următoare, dis de dimineață, am pornit spre Sighetu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la dreapta de soare, iar la stânga de semilună. Ne-am luat rămas bun de la măicuță, mulțumindu-i pentru cuvintele de suflet și promițându-i că vom reveni. Iar pentru că orice promisiune trebuie respectată, am găsit momentul prielnic de a ne reîntoarce la Probota împreună cu membrii orchestrei „Plaiuri Pășcănene”, conduse de domnul profesor Gheorghe Arșinel, văr cu marele actor Alexandru Arșinel, născut la Dolhasca, care în ultima sa vizită la mănăstirea Probota a spus turiștilor: „În circuitul pe care îl faceți în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
sora lui Dragoman Silvia, din Streza care s-a căsătorit acolo cu un cetățean ucrainean, Vasile Slipcenco, cu care s-a retras în sat din fața înaintării trupelor sovietice. În 25.01.1945, au fost obligați de ocupanții sovietici să se reîntoarcă în Ucraina, în orașul Kirovgrad, fost în perioada țaristă Elisabetgrad, așa cum probabil se numește iarăși azi,după destrămarea fostei Uniuni Sovietice. Oana Gh. Nicolae, (a lui Gheorghe a lui Aron) cu familia Oana Elena, soție, Oana Matei, fiu și Oana
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu copiii Andrei, Marusia și Simion, precum și cu o nepoțică, fiica Marusiei. Toți aceștia au locuit în casa lor părintească până în 25 ianuarie 1945, când în urma ordinului 1551 din 1944 al detașamentului de jandarmi Făgăraș, au fost obligați să se reîntoarcă în Ucraina, regiune Kirovgrad. Fiul lor Andrei, din oct. 1944, până în ianuarie 1945 a participat la operațiunile de front ale unității de aviație de pe aerodromul din Orea Cârțișoara. * Prin ordinul prefecturii Făgăraș, nr. 8587/1941, s-a făcut cunoscut tuturor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care, în mod convențional, se presupune a fi un dat de netăgăduit. Această dublă cale începe tocmai prin refacerea cursului și parcursului copilăriei poetului, întrucât, vrând-nevrând, acolo își găsesc toate sâmburul, miezul. Mai mult, acolo încep și tot acolo se reîntorc toate, căci iată ce-i scrie poetul uneia dintre surori, într-o scrisoare de maturitate: E mult de-atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta11... Iar altundeva: Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
evidențele țării de baștină, și în acelea ale patriei adoptive. (Cazuri oarecum similare cu acela al românului G. Em. Palade.) Funcționează apoi, zice lumea, și mecanisme de alt ordin în virtutea cărora se atribuie prestigioasa distincție; n-are rost să detaliem. Reîntorcându-ne la "Iluziile literaturii române": opiniem că re-lecturarea onestă, capabilă să despartă grâul de neghină, a fost și va fi totdeauna necesară, cu atât mai mult în cazul literaturii noastre, unde, vreme de jumătate de veac, au funcționat destule ierarhii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Așa de dor mi-era de el, Și-mi puneam mereu întrebarea Cum a plecat, ca un mișel ? Fără de suflet m-a lăsat Nici nu știu de ce a plecat. Și, trecându-i timpul fără rost, Iată că Ion s-a reîntors. A venit și el la spital. De Ion, nu aveam habar Eram pe moarte și de dor M-a sărutat pe-obraz Ion. A plâns și și-a cerut iertare Că a plecat în lumea mare Și că m-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
soțului chemând-o, și care n-are liniște și pace până când nu se ridică de pe patul suferinței și aleargă spre cei dragi; ori ca mulțumirea unui ostaș ostenit și rănit, care aude sunetul goarnei de pace și poate să se reîntoarcă în sătucul său la cei dragi, în mijlocul familiei sale, ori ușurarea pe care o simte vulturul închis într-o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
timp, a venit vacanța. În luna august, am fost, într-adevăr, în Suedia. Au fost 31 de zile de vis. M-am simțit ca-ntr-un paradis. Dar, despre această călătorie, voi povesti cu alt prilej. În septembrie m-am reîntors la catedră. Eram plin ca stupul de frumusețile și noutățile văzute în Suedia. Abia așteptam să povestesc colegilor, prietenilor, cunoscuților, unele impresii unice. Ea am aflat de la colegi lipsea. Era în concediu. Era undeva, se zicea, în Cehoslovacia. Îi adusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Securitatea Generală a Statului, secondați de adjunctul Inspectoratului de la Suceava, au cercetat, analizat și evaluat cauzele... morții. Am aflat foarte târziu la exact cinci ani de la deces, când grație noului prim-secretar, Alexandru Iliescu am reușit, în sfârșit, să mă reîntorc la Catedră că și cei doi colegi ai mei fuseseră chestionați, întrebați, obligați chiar să declare că... "Elvira era bolnavă de nervi, ipohondră!"... Când am aflat, m-am întristat și apoi, multă vreme m-am întrebat: Eu, care am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ne-am înțeles cu el. Ne-a spus că a făcut școală de bucătari, a învățat bine suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și numele: Ion Merica. Ne-am reîntors la masă. Un ospătar tocmai ne adusese fiecăruia câte-o pizza cu gângănii vii, în brânza clocotită din mijloc. Avea un miros aproape insuportabil și atât eu, cât și cei doi elevi am prins a alege cu furculița și cuțitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în această parte, de la gară până la Râpa Galbenă și de la Fundația Eminescu, în sus, pe Copou, spre Universitate. Să revăd orașul sub miresmele și dezmierdările toamnei. Să port, totodată, un dialog intim cu mine însumi. De fiecare dată, când mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să-și încerce norocul. Și simt așa, în taină, pe nesimțite, cum mă inundă emoțiile și mă asaltează o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dăltuitorii și făuritorii de limbă, aprecierea lui Eminescu "ca un fagure de miere". Sadoveanu a fost, precum se știe, elev la Fălticeni. Farmecul naturii și al oamenilor din zonă, l-au invadat, cucerit, subjugat, într-o așa măsură încât, ulterior, reîntorcându-se la școala unde-a învățat și care l-a chemat să-l sărbătorească peste ani el s-a simțit îndemnat din prea plinul inimii și a declarat: Aici am băut apa veșniciei...!" Într-o etapă de început a creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noi, din toată inima. După ce gustă, continuă, rar și încet, ca la o spovedanie: ... Ceaușescu n-a participat la inaugurare. De aflat, despre cele două busturi cu pricina, cred c-a aflat. Oricum, cineva l-a informat... Când m-am reîntors în Capitală, ne-am trezit, tam-nisam, invitați la masă, în locuința lui personală, din strada Primăverii, într-o zi de duminică. Am luat un buchet frumos cu flori, ne-am urcat în troleibus, pân' la Piața Aviatorilor și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
erau din bronz, ci din ipsos. ... Maestrul n-a râvnit, după ce-a depășit, singurul printre contemporani, 100 și ceva de ani, să fie așezat într-un mausoleu, într-o zonă centrală, la cimitirul Belu, în Capitală. El s-a reîntors, modest și onest la Fălticeni, împreună cu doamna sa, lângă părinții lui, în cimitirul de la Oprișeni, lângă bisericuța care păstrează în interior comoara picturii sale din anii de studenție. De câte ori, în drumul meu prin Fălticeni, mă întorc spre satul natal, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mai ales de coana Zitta ca pe propriul lor copil ba, ce zic eu tratat când cuvântul potrivit ar fi unul singur: răsfățat Bițu a mai văzut-o numai de câteva ori pe Corina, în toamnă, când s-a reîntors din Austria. Și fiindcă i-a plăcut strașnic de mult, ba i s-a părut că și ea îi ieșea uneori anume în cale, îi zâmbea ștrengărește și se înroșea până-n vârful urechilor, el a stat ce-a stat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gara din Fălticeni, de aici voiam să-mi iau drum în lumea largă, unde-oi vedea cu ochii. Bițu a fost trimis de părinți pe urmele mele. M-a luat în sala de așteptare. Și m-a convins să mă reîntorc acasă. La ieșire din târg, într-o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]