3,005 matches
-
fiert. În bucătărie l-a întâlnit pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care e culoarea lui preferată! Cu cât îi împroșcam mai mult numele cu noroi, cu atât mă simțeam mai bine. Către final, ajunsesem să cred cu-adevărat că Luke era pe cât de îngrozitor îl descrisesem eu. Chris n-a mai reapărut. Am tot supravegheat ușa întrebându-mă unde se dusese cu Misty. Și ce făceau. Nenorociții! Dar nu exista nici cea mai slabă șansă să mă întristez pentru că Mike și întreaga bandă erau foarte interesați de viața super-stresantă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe banca aceea ruptă, mă gândeam cum să închei socotelile cu lumea... și ai apărut tu. Nu mai vedeam rostul meu pe pământ, totul devenise prea sumbru și totuși, uite, azi soarele a reapărut pe străduța mea în plină iarnă. O mângâiam și mă gândeam că exagerează puțin ca să-mi facă mie pe plac. Dacă o iubești cu adevărat pe Creața să lupți pentru ea, să-i spui tot ce simți, sau dacă te
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trădată, chiar dacă jocul pe care-l jucase avusese reguli exacte. N-avea cum să-l iubească... nu pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care să poată să o impresioneze. Închise ochii și imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chinurile provocate de ea, rușinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-aș fi putut să-i supraviețuiesc. Mă hotărâsem încă de atunci să-mi ridic viața și nu era decât o chestiune de zile ca să ajung la faptă, când ai reapărut. Crezi că aș fi primit vreodată să fiu soția ta dacă n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului, dragul meu! Aș fi putut contracta o căsătorie chiar în situația aceea dacă voiam. Ți-am spus că am întîlnit din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează monoton, pe o șosea perfect pustie, iar eu mă gândești la ale mele. Mă tem că am putea vorbi de o actualitate a deșerturilor în lumea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ci când o revedeam întoarsă la felul ei prim, naiv și prăfuit, cum ieșise din liceul de provincie. Chip pe care nu-l suportasem odinioară, făcusem tot posibilul să-l risipesc și, în principiu, n-aș mai fi vrut să reapară în fața altora, căci m-aș fi simțit umilit de a-mi fi ales o iubită de modă veche. Această umilință aveam să o simt de multe ori, dacă nu din pricina aspectului, căci Ioana își făcuse cea mai pariziană siluetă, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asupra sa din cauza încălcării, conștiente sau nu, a legilor universale ale firii. Fiecare greșeală pe care am făcut-o și-a lăsat urma în noi, sub forma așa numitelor păcate. Postind, aceste impurități sufletești se elimină treptat și lumina lăuntrică reapare și se manifestă din ce în ce mai pregnant în noi. Astfel, devenim mult mai ușori și mai fericiți. Din acest motiv, cam toate religiile (importante) recomandă postul alimentar sub o formă sau alta. Postul este, așadar, o modalitate foarte simplă și la îndemâna fiecăruia
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
poeți italieni, despre care orice om cult trebuie să aibă oarecare ideie. Citind aceste povestiri observăm cum legendele antichității au fost întrbuințate, iar și iar, de generațiile următoare de autori. Sirena lui Ulise este ispiratoarea sirenei lui Roland, iar Circe reapare în Alcina. Cele două fântâni - alt motiv literar - fântâna dragostei și cea a urii își au originea în povestea lui Cupidon și a Psyche-ei; un motiv similar apare în Tristan și Isolda și apoi în ‘’Visul unei nopți de varp
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care el ș-ar fi suspendat funcțiunea. Este nu numai verisimil, ci sigur cum că moartea desăvârșită a intelectului nostru, aflîndu-se față cu posibilitatea infinită a eternității, dup-un interval nemăsurabil de lung, dar a cărui lungime e indiferentă, va reapărea iarăși cu aceleași funcțiuni și sub aceleași condiții - și-n aceasta consistă nemurirea sa. Căci, dacă ne-nchipuim eternitatea moartă ca o urnă de loterie în care stau închise toate formele vieții, e neapărat că în ea se va trage
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ale materiei prin [lume] și precum, după Heraklit; noi nu ne putem coborî de două ori în unul ș-acelaș râu, tot asemenea [nu] suntem, material vorbind, nici într-un moment unul ș-același om. C-un cuvânt, o formă care reapare este asemenea unui cuvânt sau a unei cugetări reproduse una ș-aceeași, abstracțiune făcând de la identitatea materiei în care se reprezintă. Dacă numărul elementelor și a puterilor este cert, atunci modul lor de combinare este determinabil a priori, și asupra
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
capul lor, figurat oamenii casei sunt mult mai însemnați în rang decât oaspeții ce intră și ies și, când oaspeții iesă, se cunoaște, parecă cumcă societatea în care-au petrecut li face onoare, de-aceea tonul de demnitate cu care reapar. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești. Una e o crâșmă iluminată de-o luminare sumbră de seu, societatea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sfârșit Sertorius Macro? Se speriau unii pe alții; își închipuiau că aveau să vină liberții însărcinați cu anchete secrete, funcționarii anonimi care cercetau orice posibilă ostilitate sau complot și care erau numiți a cognitionibus, cei care adună informații. Aveau să reapară cuvinte înspăimântătare: delatio, denunțul, delator, denunțătorul, cel care te târăște în proces. De această dată însă nu erau vânați puținii populares, mistreții cu răsuflarea tăiată desprinși de turmă, ca în vremea lui Tiberius, ci se sărea la gâtul celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ernest Poldi, N. Porsenna, Theodor Solacolu, Tristan Tzara, Ion Vinea... Apar - după cum se vede - nume noi: Horia Maniu (fratele mai mic al lui Adrian Maniu; va muri, peste puțin timp, în război) și foarte tînărul (Al.) Claudian, viitorul sociolog social-democrat. Reapare și un mai vechi colaborator de la Insula și Simbolul — Th. Solacolu. Prezența surprinzătoare a lui Ion I.C. Brătianu, adevărată bête noire a publicistului politic Ion Vinea, este motivată ironic: premierul liberal îl atacă printr-o scrisoare extrem de acidă pe Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Cocea - ritmice, rapide - retorică, lirism, pornografie...”), conducător înnăscut, combativ și independent, omul e „un spectacol de modern dramatism” („N.D. Cocea“, nr. 44). În iulie 1923, revista își încetează apariția. Vinea se refugiază la Facla aceluiași N.D. Cocea, iar Contimporanul reapare abia în aprilie 1924, schimbat la față: pe copertă - „Cap de femeie” de C. Brâncuși; în interior - un conținut modernisto-avangardist. Începe acum cea de-a doua fază a publicației, cea literar-artistică și „constructivistă”. Periodicitatea lunară scontată va fi însă rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în 1929 - pe format mare, cu o atitudine sensibil modificată. Începe acum cea de-a treia fază - și ultima - a revistei. Reapar comentariile „de actualitate” pe teme politice și sociale. Opiniile exprimate în paginile revistei devin tot mai „eclectice” și mai în afara oricărui „program” ideologic restrictiv. Continuă să apară texte despre știința modernă și arhitectura/plastica constructivistă semnate de Marcel Iancu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine, Charlot soldat sau Goana după aur sînt poeme de sine stătătoare, ale căror cuvinte, rime și ritm sînt imagini de sine stătătoare prin frumusețea lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu avusese pe moment nici o reacție, îndurând cu stoicism batjocura, apoi intrase fără să spună nici o vorbă pe poarta casei sale și reapăruse peste câteva clipe înarmat cu o coasă, pe care o ținea pesemne prin apropiere. Și tot fără un cuvânt, ca un țăran când se apucă de cosit fânul în zorii zilei, tânărul își ridicase brațele și cu o singură mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ale profesorului produseră o tăcere încurcată în biroul secretarelor și produse ilaritate dincolo, printre studenții care așteptau cu diverse treburi la ghișeu. Dumneata de ce râzi, domnule student? Ce este de râs aici? îl apostrofă profesorul, dând ochi cu el, atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i spună unde și când ar fi putut să se mai vadă. 3 A doua zi și în zilele următoare, Victor reveni de mai multe ori la universitate, în speranța de a o reîntâlni pe Felicia. Dar fata nu mai reapăru, de parcă ar fi plecat pe meleagurile calde ca o pasăre călătoare sau n-ar fi fost decât o plăsmuire serafică a imaginației sale de adolescent, și nici nu dădu de cineva care să-i spună cum și unde ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mea. Mi-e teamă să nu pierd Și mi-e teamă să cred Că temerea-mi se va adeveri Când curând eu voi sfârși. Supraviețuiește sau cedează Câteodată suntem înfrânți Și totul dispare, Dar ne ridicăm din nou Și încrederea reapare. Eu te chem la mine Și-ți spun să mă iei de mână, Să mă scoți din întunericul Care mă desparte de tine. Vino și ia-mă din acest întuneric Pe care-l simt în sânge, Pe care-l simt
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]