5,656 matches
-
dimensiuni a semioticii, pragmatica propune prin investigarea dialogului, a conversației și actelor de limabj identificarea mărcilor psiho-socio-istorice la cei doi poli ai manifestării semiotice: producătorul de semne și interpretul acestora. De fapt majoritatea cercetărilor recente din sfera științelor omului (estetica receptării a lui Hans Robert Jauss, gramatica textului la Van Dijk și Robert de Beaugrande, teoria acțiunii ca praxiologie) au readus în actualitate conceptele de intenționalitate și contextualitate (evacuate de structuralism), precum și natura acțională a discursului. În măsura în care etapa structurală a semioticii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
selective). Toate aceste caracteristici vor subîntinde modelările noastre semiotice: pertinența modulată în contextualizarea uzajului semnic, globalismul transpus în complementarizarea sistemelor semiotice într-o practică sincretică precum teatrul, filmul, televiziunea, comunicarea face-to-face, iar orientarea teleologică reformulată ca strategie de producere și receptare a semnelor. Trăsăturile fundamentale ale noii paradigme sînt: i) complexitatea (Morin vorbește chiar de "paradigma complexității") care semnifică pe de o parte depășirea linearității carteziene (noțiunea de feed-back în bucla comunicării sau imbricarea nivelelor și tipurilor logice la Russell și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a sonetului baudelairian Les Chats întreprinsă de Roman Jakobson și Claude Lévi-Strauss). Pentru cultura de masă demersul structural regulator devine un indispensabil mecanism de lectură activă atît în receptarea naivă cît și în cea postmodernă subversivă, critică și un mecanism de generare în serie a tipurilor mediatice dominante (soap opera, sitcom, roman polițist pentru genurile de televiziune sau fapt divers, mesaj publicitar pentru presa scrisă). Demistificare a literaturii "nobile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
economică, sintetică, ușor lizibilă a datelor. Și cu aceasta ajungem la un aspect fundamental al teoriei iconismului și anume: gradul de convenție sau codificare a semnelor iconice. Este vorba de anumite grile perceptive (social și cultural marcate) care orientează producerea/receptarea semnelor iconice (în cazul producerii avem de-a face cu o activitate de schemati-zare-eliminare a trăsăturilor non pertinente; în cazul receptării cu o identificare bazată pe cîteva trăsături pertinente). De aceea orice semn iconic, efect al codificări unei experiențe perceptive
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
convenție sau codificare a semnelor iconice. Este vorba de anumite grile perceptive (social și cultural marcate) care orientează producerea/receptarea semnelor iconice (în cazul producerii avem de-a face cu o activitate de schemati-zare-eliminare a trăsăturilor non pertinente; în cazul receptării cu o identificare bazată pe cîteva trăsături pertinente). De aceea orice semn iconic, efect al codificări unei experiențe perceptive, necesită un proces de învățare; adesea vedem într-un obiect ceea ce sîntem învățați să vedem. Deși intricarea nivelelor (indicial, iconic, simbolic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Care este necesitatea desfășurării tale? Cum funcționezi? Ce fel de text ești? Ce ne revelezi despre inconștient? (J. Demers et alii, 1982: 112-113) Nu putem decît să subscriem la opinia lui C. Chabrol (1973) privind necesitatea înscrierii situației de producere/receptare în modelul unei gramatici universale. Dimensiunea pragmatică va modula contextul sub toate formele sale: context referențial actual și lumi posibile; context situațional ("didactic" de modelare a unui comportament; de divertisment de dezlegare a unei enigme etc.); context acțional (al actelor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nervii lumii fără a o adormi, îi dă spiritului libertate fără nebunie și plasează în mîinile omului, dar fără să-l strivească, greutatea prorpriului destin" (R.Escarpit, 1991:72). În cele ce urmează vom încerca să surprindem mecanismul de producere/receptare a glumei în raport cu o triplă grilă: lingvistică (evidențiind modul în care actul de limbaj umoristic distorsionează sistemul limbii, prin dubla manevră de relevare/dinamitare a convenției instituționalizate), logică (urmărind particularitățile și vecto-rialitatea regulilor inferențiale mobilizate pe parcursul interpretativ al glumei) și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și fiecare categorie socială își are propriile sale forme de glumă. Rîsul este o problemă de cultură și istorie, de psihologie și lingvistică; de aceea se poate afirma fără riscul de a greși, că funcția socială și mecanismul de producere/ receptare a glumelor trebuie încă aprofundate. Vom analiza direcția de acțiune a mecanismului glumei pe baza distincției esențiale în teoria actelor de limbaj, și anume între act direct și act derivat, prin calcul conversațional. Prin bipolaritate (asumare + dinamitare a convenției) gluma
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
abductivă a lui Peirce: du-te vino între ipoteză și datele concrete care o validează sau infirmă. Punctul de vedere va fi pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relației de autoritate continuă într-un anume mod ritualurile de "răsturnare" practicate în Evul Mediu, prin care, cu ocazia carnavalului, "nebunul" încoronat rege, săracul înnobilat își lua o revanșă socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle), textul riscă să nu apară ca glumă sau
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
va fi percepută ca travaliu, ca efort, ca proiect de "combinare a universalului cu particularul, a universului tehnic cu universurile simbolice, a semnelor cu sensul" (A.Touraine, 1994:182), ca recuperare a creativității, a productivității (semnelor și simbolurilor) în locul purei receptări sau consumări de obiecte. De aceea Clifford Geertz preluîndu-l pe Weber va afirma în "Interpretarea culturii" că omul este un animal suspendat într-o plasă de semnificații țesută de el însuși, cultura fiind această plasă, iar analiza ei o știință
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
RECURENȚĂ Repetiție regulată și previzibilă a unui fenomen. REDUNDANȚĂ Termen împrumutat din retorică (unde avea sensul de repetiție, dar ca exces) de teoria informației și lingvistică pentru a explica în termeni matematici reluările necesare unei bune funcționări a transmiterii și receptării mesajului (zgomotul, canalul de transmisie defectuos afectează inteligibilitatea mesajului, dacă nu apar anumite reluări la nivel fonetic, morfologic, semantic). Grație redundanței, un cod poate fi mai economic, adică poate transmite un maximum de informație cu un minimum de semne. Redundanța
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe de o parte și criticile din partea multor universitare feministe și critici homosexuali, pe de alta
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
științific. Autoarea încearcă să răspundă unei duble provocări, de ordin teoretic și analitic: pentru început, reconsideră statutul parodiei ca gen, dorește să-i explice mecanismul de funcționare, ancorându-se just în necesarele repere istorice și anticipând multe din problemele de receptare, după care ia în discuție anumite aspecte ale romanului, gen considerat de critica literară drept "sertarul literar cu cel mai mare impact asupra tuturor categoriilor de cititori" și acceptat ca atare și în cartea de față. O configurație dacă ne
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving prin caracterul dublu codificat, prin trăsăturile parodice și secundar prin elementele de poetica romanului pe care le dezvoltă. Se impunea să evidențiem rolul pe care parodia l-a jucat în formarea operelor romanești
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
complex și dificil prin caracterul sintetic pe care îl implică. Analiza ei presupune alăturarea și comparația unor elemente din cele mai diferite zone ale studiului literaturii, de la cele de teorie literară la cele care sunt legate de critică și estetica receptării, de la detaliile de istorie literară la concluziile ținând de sociologia literaturii, fără a exclude importantele contribuții pe care le oferă, în sprijinul demersului de față, poetica romanului. Privită din punctul de vedere al decanonizării practicate de majoritatea romancierilor, parodia contribuie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
specie a comicului, notând totuși că nuanța comică nu însoțește întotdeauna parodia. Observația din finalul studiului "Dostoievski și Gogol", subintitulat " Despre teoria parodiei", este validată de bunul-simț pentru că are în vedere evoluția parodiilor de-a lungul timpului, dar și evoluția receptării lor: în timp ce caracterul de parodie al unei opere se poate șterge, ea surclasând definițiile superficiale, nuanța parodistică rămâne și este ușor sesizabilă chiar și de către cei mai naivi, cum se întâmplă în Gargantua și Pantagruel, roman asupra căruia a revenit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie o încadrăm la capitolul practicilor hipertextuale, întrucât e efectul unei operații de transformare ludică, fie o considerăm un gen în sine, impunându-se prin specificitatea sa, prin ceea ce nu vom regăsi în alte genuri. Decisive rămân condiția de lectură (receptarea textului), pentru că participă activ la definirea genului prin percepția (deci existența) operei ca atare 55, și, în consecință, recunoașterea fermă a textului țintă, a obiectului parodiat. Deși manifestă multe din trăsăturile parodiei în calitatea lor de transformări ce vădesc înclinația
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al cititorului, râsul) este asigurată, în roman, prin permanența eroului comic. Mergând pe linia deschisă de Th. Verweyen în a sa Eine Theorie der Parodie ("A înțelege parodia nu ca imitație critică a sujeturilor literare, ci ca referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
artistic superior de versiune proprie". Ea poate viza astfel norma individuală a unui autor 63, cea a autorității unui model clasic cea formală a unui gen64, cea a tipicității unui erou și, o dată cu acestea, după cum a arătat Th. Verweyen, normele receptării (s.n.), mai mult sau mai puțin explicit definite". Totuși, pentru ca o operă literară să fie înțeleasă drept parodie, se așteaptă un grad de cultură ridicat din partea receptorului; comicul parodic are o cu totul altă raportare la cititor decât celelalte ramificații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Textul rezultat în urma unei asemenea transformări se susține tocmai prin conținutul închis, tributar textului (modelului, autorului, fragmentului, mitului etc.) la care se raportează, chiar dacă poate îngloba o finalitate și un sens complet noi. Asistăm la (cu un termen din teoriile receptării operei literare) actualizarea sensului unei opere literare, ceea ce implică, în cazul particular al parodiilor, un cititor avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative (și) în litera textului (nu să "hălăduiască" imaginar dincolo de volumul pe care îl are în față) pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
diferența, explicabilă tocmai prin "hazul parodiei" care o situează pe aceasta din urmă într-un raport de evidentă opoziție cu opera avută drept model. Prin punțile de legătură pe care tratatul lui Du Marsais le aruncă spre viitoarele teorii ale receptării (de pildă recunoașterea unui număr de cuvinte din textul parodiat în textul parodiant), se face și trecerea către o altă lucrare de referință, remarcabilă prin acuitatea cu care urmărește să delimiteze teritoriul operelor parodice de altele folosind procedee relativ asemănătoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
procedeu, stilizarea se apropie de parodie. Și una, și cealaltă au o viață dublă; dincolo de planul operei se simte cel de-al doilea plan, stilizat sau parodiat"288. Cei doi termeni nu sunt însă sinonimi, diferențele intervenind în modul de receptare al textului de către cititorul său. Cititorul de astăzi al lui Urmuz recunoaște intenția autorului de a parodia formula consacrată a romanului realist în Pâlnia și Stamate, dat fiind că tradiția literară nu reține prea multe romane care să se întinde
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Heidegger ori Nietzsche), dar și în paralel cu postmodernismul literar, nu mai poate fi vorba despre o simplă similaritate, ca în cazul arhitecturii, ci de o înrâurire directă. Una care s-a transformat, treptat, în ideologie. Este, de pildă, cazul receptării postmodernismului în Europa de Est, care nu a fost nicidecum inocentă, o simplă preluare de date artificial înlănțuite în jurul unui curent-concept, ci un instrument de opoziție față de regimul comunist (cel ce își pusese amprenta hiper-realistă asupra romanului, aducând în prim-plan perechea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preced, dar și al acelora pe care le anticipează, cât și conștiința cititorului, a cărui plăcere dobândită prin lectură îl conduce la contopirea totală erotică, după expresia lui Barthes cu textul, căruia îi adaugă o (neașteptată) comprehensiune. Legătura cu teoriile receptării nu trebuie eludată, în fapt, ea va fi refăcută chiar de Roland Barthes în 1973, în volumul tradus și la noi sub titlul Plăcerea textului. "Ca instituție, autorul a murit, persoana sa civilă, pasională, biografică a dispărut"328, lucru cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]