3,662 matches
-
înaintea introducerii conceptului de haos, inventase acest cuvânt și îl înțelesese deja. De curând am găsit o carte din 1924 cu poeziile lui Eminescu în care era atât poemul “ Fata în grădina de aur” cât și “Luceafărul”. Acasă, mi se recita de către părinți, tot din Eminescu,”Doina”. ”De la Nistru pîn la Tisa, Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De- atâta străinătate.... ” ” Ștefane, măria ta, Tu la Putna nu mai sta...” D-na profesoară Lazea ne-a vorbit de Maiorescu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe...” Aceste versuri reflectau cel mai bine viața familiei mele din timpul copilăriei dar și acum îmi aduc aminte de ele din ce în ce mai des!.... Și tot din Goga recitam și o altă poezie foarte tristă, “Bătrânii”, pe care de asemenea o cântam uneori tatălui meu. Avea probabil nostalgia satului său din care plecase să facă ceva în viață dar căruia viața i-acurmat visele: “De ce m-ați dus de lângă voi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
despre poezie și literatură în general iar un student la arte plastice le vorbea despre curentele din arte plastice; se învățau limbi străine, sau se ascultau romane 147. Poezia a fost un factor foarte important de rezistență în închisori. Se recitau și se făceau poezii, iar cei mai mulți le memorau. Poeziile lui Radu Gyr și Nechifor Crainic au fost cele care le-au menținut curajul de a rezista împotriva regimului de teroare și, pentru unii dintre ei, de a asupraviețui. Tatăl meu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui.” Erau recitate și versurile din ”Indemn la luptă „154 “Că-nvins nu ești atunci când sângeri Nici când în lacrimi ochii ți-s Cele mai crângene înfrângeri Sunt renunțările la vis”. sau versurile din poezia “Voi n-ați fost cu noi în celule
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o lume de raporturi devin forme ale unei spiritualități unice: "Suntem ai tăi căci nu putem mai mult/ Căci sângele atât ne e de scurt,/ Suntem ai tăi/ și vom rămâne ai tăi,/ Aceștia care suntem buni și răi." Poetul recită solemn adevăruri despre țară și neam în numele unor tradiții și aspirații asupra cărora se apleacă și meditează: "Si-atunci vedem că veacul e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în toată această viață,/ de cine mi-e dor doamne, dumnezeule,/ în toată această/ iubire, de cine mi-e rușine, Limpezimea Ta,/ în toată această ceață?". Există în poezia lui Adrian Păunescu o seducție a oratorului, a actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu oameni interesați și dornici de cunoaștere. Mă bucur mult că am participat la proiect și mă bucur că în toate momentele m-am simțit cu adevărat parte a echipei! Foltean Adrian: Am fost încântat că am fost ales să recit poezia despre infinit, chiar la început. Dintotdeauna mi-a plăcut să interacționez cu oamenii, într-un fel sau în altul, fie că e vorba de recitări de poezii, de dezbateri sau de prezentări interactive. Așa că structura proiectului, pe lângă tema propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
tristețe disimulată. Vor deambula în decoruri naturiste atinse de un ușor aer post-apocaliptic, vorbind despre vechiul proiect avortat, încercînd să-l resuscite. N-au cum să treacă mai departe, încît totul se consumă ca o poveste a poveștii. Vor încheia recitînd alternativ ultimele versuri ale baladei și evocînd astfel moartea simbolică a eroinei și a ziditorului ei. Scenă de o tristețe sfîșietoare, plasată pe o ambarcațiune metalică delabrată, înconjurată de ape, la apus de soare, la sfîrșit de zi și parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu fiecare rol interpretat: ce mai poate? cât mai poate? oare chiar nu mai poate ? Costumul lui e ca o prelungire a corpului, vocea ca o orchestră de instrumente și fiecare ton, o lume de nuanțe. Energic, exaltat, începe să recite monoloage și să-l facă pe Sufleor complice în acest act de virtuozitate teatrală pe care-l vânează. Joacă de parcă n-ar mai fi jucat nicicând și știind că n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ei tristă, el și-o spune pe a lui (în flash-uri), numai adolescentul tace. Filmul e însă dincolo de acest nivel de semnificații și e în fond o metaforă realizată cu mijloace poetice de cea mai fină nuanță. Scenaristul care recită mereu versurile legendei se confundă cu de fapt cu Manole ziditorul neîntrecut pe care îl tot evocă. Și evocîndu-l mereu, spre uimirea tinerei (fără nume), care, treptat, începe să-l înțeleagă și să fie fascinată de visul lui, scenaristul zidește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dat examen de admitere la actorie. Dar n-am intrat din cauza faptului că nu m-am putut înțelege cu un picior al meu, care, din pricina emoțiilor teribile pe care le aveam, îmi tremura întruna. Drept pentru care, oprindu-mă din recitat, le-am spus profesorilor: "Eu n-am ce să fac, piciorul tremură și nu pot să-l opresc!". Am dat în anul următor la regie și am început să studiez cu George Rafael și cu Laurențiu Azimioară. Iar din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
știu, știu atunci când nu mai pot că trebuie să pot... și încerc întotdeauna să nu mă treacă viața fără ca eu să mușc din ea și, apoi, trăgând aer în piept, curățit de nimicnicia ce mă atacă, să pot cânta, fluiera, recita, striga ceea ce îmi place, ceea ce vreau și ceea ce simt. Trăiesc-trăind. Cu frică, neliniște, iubire, speranță și dorință de a înțelege și de a lupta... Bucuria vine din oferta sufletească cu care te arunci în lume. Există vreo rețetă a succesului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
istorie, care îl va orienta, firesc, spre Facultatea de Istorie. Un an mai târziu, își „alege“ un frate, pe Gelu Popescu, din clasa a IIIa, iar la 17 ani se îndrăgostește de Ana Sas, după ce o văzuse o singură dată, recitând, la o acțiune culturală. După eșecul admiterii la facultate, muncește ca țapinar, apoi își face stagiul militar și se angajează ca șofer pe șantierul canalului Dunăre- Marea Neagră, fără a renunța la decizia de a deveni student la Istorie. Item 2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-a ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare DISCIPLINA: Limba română UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: "Toamnă pe meleaguri românești" TEMA LECȚIEI: Toamna-proiect TIPUL LECȚIEI: recapitulare și sistematizare SCOPUL LECȚIEI: * Sensibilizarea elevilor prin mijloace lingvistice referitoare la anotimpul de toamnă OBIECTIVE OPERAȚIONALE: O1să citească (recite) corect, conștient, cursiv și expresiv respectând semnele de punctuație; O2să scrie corect cuvinte și propoziții; O3să precizeze schimbările din natură în 87 anotimpul de toamnă așa cum reies din textele studiate; O4să desprindă informații dintr-un text citit; O5să despartă în
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
am rezumat, bănuiesc că nimeni nu va putea considera cartea plicticoasă. Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani Sebi, cum îi ziceau amicii, era cel mai mare recitator român. L-am ascultat de zeci de ori, și tot nu mă săturam: nu recita orice; și cînd îi plăcea textul, o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tot nu mă săturam: nu recita orice; și cînd îi plăcea textul, o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar putea recita, fără pauză, trei ore! Zeci de căscați au pierdut trenul, în timp, fiindcă maestrul nu-și terminase recitalul... De asemenea, era un minunat povestitor: avea multe amintiri din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar putea recita, fără pauză, trei ore! Zeci de căscați au pierdut trenul, în timp, fiindcă maestrul nu-și terminase recitalul... De asemenea, era un minunat povestitor: avea multe amintiri din teatru, de la filmări, de pe la chefuri și ni le povestea, de mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai avea loc pe scenă: șansa teatrului radiofonic, care o solicita, zilnic. Apoi, în liceu, i-am cunoscut și pe Emil Botta (la o ședință de cenaclu a liceului: m-a cutremurat, realmente, felul său unic de-a vorbi și recita! Era fascinant! Imposibil de imitat!), Sașa Pană (idem: m-a șocat că invitatul nostru nu avea nimic de avangardist, în el!), Doinaș și Irinel Liciu (la o tabără de creație a elevilor; atunci, marele poet ne-a dedicat și un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ex-directorului, nu din răzbunare, ci pentru că omul cu pricina, zicea el, era tot ce poate fi mai ne-revoluționar pe lume; fusese un obsecvios al comunismului, un produs al fostului regim, mîndru de asta, care cita zilnic din Ceașcă și recita, la chefuri, o poezie dubioasă: Carnetul roșu de partid. Acum cîțiva ani, m-am întîlnit, întîmplător, pe stradă-n Timișoara, cu Pedro: avea alt look! Nu mai era tînărul nonconformist, hirsut, îmbrăcat precum metaliștii, ci un domn impozant, în palton
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ș. a. Să ajung însă unde mi-am propus: într-o seară, o familie distinsă și tare iubitoare de poeți, ajunge, printr-o "fericită" întîmplare, la restaurantul de pe Calea Victoriei. După ore de privit & consumat, neinspirații laici îl invită pe Pîcă să recite, la ei acasă, aproape de Athénée Palace, la un whisky bun. Boemul, auzind că e vorba de whisky și simțind că, oricum, în curînd, va fi rugat să părăsească (ca-n fiecare seară!), mai devreme localul acceptă. Colocviul părea că se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit... Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu în ambele era votcă!), concurs de recitat, la cîrciumă, întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (în care a aflat că te iubesc, în niponă, se spune wakaranai adică, "așa ceva nu se explică"!), o nuntă cu rațe greu de obținut, care pînă la urmă au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatrului românesc între anii '45-'70: "Ai fost întotdeauna un regizor mediocru, de bulevard, un afacerist incapabil să conducă și să impună ținută unui teatru Național!"? Cum să nu regreți amarnic declinul unui excepțional actor, Cozorici, ajuns, înainte de moarte, să recite Rilke mașiniștilor, între două sticle de votcă? Cum să nu te cutremure cabala nulităților care nu vedeau cu ochi buni triumful valorii și-al tinereții pe scena Craiovei și s-au pretat la înscenări murdare, care au hărțuit prin arestul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Dragonul nu se-ndura încă să plece. A ajuns la o poezie. Pe voi vă pune să memorați poezii? Uitase că l-a mai întrebat asta de vreo mie de ori. Nuu? Noi trebuia să știm foarte multe. Puteam să recit cap-coadă toate poeziile din manual, ba chiar și altele care-mi plăceau. Atunci primeai bătaie dacă nu făceai ce spune profesorul, dar îți puneai bazele unei educații solide. Pe cînd acum e prea multă lejeritate și voi tot nu învățați
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de accent dintre modul în care rostea ea: „Probabil că ne vom căsători...“ și cel în care rostea el: „Pro-ba-bil că ne vom căsători.“ Nu se poate reda în scris, dar poți avea încredere în mine: se simțea că el recita această mică frază ca pe un număr de telefon pe care nu voia să-l uite. Deși venise veselă, ca și cum ar fi vrut doar o întâlnire formală, Amalia a plecat plângând. Cu timpul, s-a dovedit că, de frică să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
alta - avea numai patru ani nu putea ajunge până la tăblia mesei- a solicitat o întrevedere cu avocații Parlamentului parizian, pentru a cere modificarea testamentului tatălui său. Cu o privire speriată și nesigură, privind țintă la regina mamă, a reușit să recite o frază repetată de zeci de ori înainte:,,Domnilor, am venit să vă văd pentru a-mi exprima afecțiunea și bunăvoința pentru Parlamentul meu. Consilierul meu vă va prezenta dorința mea.”22 Astfel, micuțul rege solicita ca grupul de regenți
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]