3,106 matches
-
ceea ce sîntem, trebuie să rămînem în limbă, fiindcă nu putem niciodată ieși din ea pentru a o privi dintr-un loc exterior. Așadar, dacă orice lucru cercetat creează opoziția obiect-subiect, limba nu permite aceasta și, de aceea, în locul unei atitudini reflexive față de limbă, care ar presupune o detașare obiectivatoare, Heidegger propune experiența apropierii de limbă, de această realitate originară, care ne determină ca ființe umane, iar în locul căutării esenței limbii propune ascultarea limbii esenței. Lingvistica, fiind o știință obiectivantă, care pune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
determinate de ambianța lingvistică. De exemplu, sintagmele nominale SN 1 și SN 2 din structura SN 1 + V + SN 2 sînt identice dacă sînt coreferente, adică dacă au aceeași referință (Petru spală pe Petru), și atunci se produce o transformare reflexivă (Petru se spală). Transformarea reflexivă este o regulă universală, dar faptul că ea se face printr-un pronume reflexiv (ca în română și în celelalte limbi romanice) sau prin forma medie a verbului (cum se face parțial în greacă) aparține
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exemplu, sintagmele nominale SN 1 și SN 2 din structura SN 1 + V + SN 2 sînt identice dacă sînt coreferente, adică dacă au aceeași referință (Petru spală pe Petru), și atunci se produce o transformare reflexivă (Petru se spală). Transformarea reflexivă este o regulă universală, dar faptul că ea se face printr-un pronume reflexiv (ca în română și în celelalte limbi romanice) sau prin forma medie a verbului (cum se face parțial în greacă) aparține unor limbi individuale și relevă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
2 sînt identice dacă sînt coreferente, adică dacă au aceeași referință (Petru spală pe Petru), și atunci se produce o transformare reflexivă (Petru se spală). Transformarea reflexivă este o regulă universală, dar faptul că ea se face printr-un pronume reflexiv (ca în română și în celelalte limbi romanice) sau prin forma medie a verbului (cum se face parțial în greacă) aparține unor limbi individuale și relevă o competență particulară. Se poate constata în aceste opinii o însumare în spațiul conceptului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
verbului (cum se face parțial în greacă) aparține unor limbi individuale și relevă o competență particulară. Se poate constata în aceste opinii o însumare în spațiul conceptului de "competență", pe de o parte, a unor trăsături ale limbilor (folosirea pronumelui reflexiv sau a diatezei medii pentru a realiza reflexivizarea) și, pe de altă parte, cunoașterea limbii de către vorbitor, adică știința lingvistică. De altfel, Noam Chomsky se exprimă astfel: "cunoașterea limbii este adesea caracterizată ca o capacitate practică de a vorbi și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei filozofii de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima gîndurile, adică produsele, construcțiile gîndirii, încît subiectivitatea constatată în modul de delimitare a entităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problema raportului dintre subiectiv și obiectiv se relevă în cazul unor determinanți verbali, determinanți actualizabili, desigur, din per-spectiva conținutului verbului. În acest context, subiectivul este reprezentat în primul rînd de subiect, cînd verbul-predi-cat este la diateza activă sau la diateza reflexivă. Subiectiv este însă și subiectul unui verb-predicat la diateza pasivă, dar dintr-o altă perspectivă, ce decurge din valențele trazitivității verbale, care presupune relația subiectului cu un CE, cu o entitate exterioară subiectului sau apreciată ca fiind astfel. Această relație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de teoria liberală. Wendt definește reflexivitatea ca reflectând capacitatea unităților de a medita la sine și de a se schimba din punct de vedere cultural (Wendt, 1999, p. 375). Reflexivitatea ca proprietate a sistemului internațional presupune că statele sunt actori reflexivi, capabili să internalizeze normele culturale și să le aplice în politica externă. Totuși, reflexivitatea nu poate fi redusă la această trăsătură generică a acțiunii sociale, ci trebuie înțeleasă ca reflectând circumstanțe istorice foarte specifice. Mai ales, reflexivitatea este asociată cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acestor preferințe" (Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale pe care le atribuie fie obiectelor materiale, fie acțiunilor altora (Wendt, 1992, pp. 396-399). Din această perspectivă, "interesele naționale" nu pot exista independent de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale pe care le atribuie fie obiectelor materiale, fie acțiunilor altora (Wendt, 1992, pp. 396-399). Din această perspectivă, "interesele naționale" nu pot exista independent de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt un dat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt un dat exogen, ci reflectă, în cele din urmă, identitățile culturale internalizate de state prin procese de socializare în sistemul internațional. O a doua distincție importantă este cea dintre comportamentul reflexiv al unităților și "reflexivitatea" ca proprietate a sistemelor sociale. Într-un sistem care a atins reflexivitatea, actorii dobândesc capacitatea de a gândi conștient la practicile comportamentale de adoptat (Wendt, 1999, p. 375). Schimbarea culturală se răspândește ca urmare a procesului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Schimbarea culturală se răspândește ca urmare a procesului prin care actorii internalizează noi identități. Apoi, acest fapt reflectă o transformare a traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional. Atingerea reflexivității presupune că actorii sunt capabili să monitorizeze într-un mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional. Atingerea reflexivității presupune că actorii sunt capabili să monitorizeze într-un mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar care nu a atins reflexivitatea. În cadrul unui astfel de sistem, dinamica socializării definește o buclă de retroacțiune negativă, care descurajează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar care nu a atins reflexivitatea. În cadrul unui astfel de sistem, dinamica socializării definește o buclă de retroacțiune negativă, care descurajează schimbarea culturală, iar identitățile unităților rămân stabile în timp. Mai jos se afirmă, de exemplu, că sistemul internațional imaginat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în timp. Mai jos se afirmă, de exemplu, că sistemul internațional imaginat de neorealism poate fi interpretat ca funcționând tocmai în acest mod. Astfel, reflexivitatea ca trăsătură a sistemelor sociale în condiții istorice specifice trebuie să fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capacitatea de imitare presupune selecția culturală prin răspândirea ideilor comune, și nu selecția naturală bazată pe stimulente materiale. Pe linia acestui tip de raționament, Buzan ș.a. afirmă că sistemul internațional modelat de neorealism poate fi înțeles ca funcționând prin auto-reglementarea reflexivă a unităților, și nu prin acțiune rațională. Potrivit acestui argument, tiparele de comportament se perpetuează nu datorită calculării raționale a intereselor, ci pentru că statele au internalizat o cunoaștere împărtășită (Buzan ș.a., 1993, pp. 107 și 117-118). Dessler susține același lucru
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, "regulile, care dau contur și sens raționalității făcând, astfel, supraviețuirea posibilă, sunt o componentă necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste considerații teoretice afectează modul în care neorealismul conceptualizează trăsăturile centrale ale sistemului internațional. De exemplu, potrivit unei perspective asupra balanței de putere, statele reacționează rațional la stimulentele generate de poziția lor relativă. Totuși
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
retroacțiunii negative produse în sistemul internațional. Din această perspectivă, "balanța este sistemică în sensul că normele sunt internalizate prin socializare, pe măsură ce actorii îi analizează pe ceilalți și interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare putere. Potrivit unei interpretări raționaliste a neorealismului, comportamentul olandez este dificil de încadrat. Chiar dacă avea opțiunea "rațională" de a-și dezvolta capacitățile militare, Olanda nu a urmat această direcție. Totuși, înțelese în termenii capacității sistemului de a se auto-reglementa reflexiv prin selectare și socializare, efectele conflictului anglo-olandez sunt explicate de neorealism fără dificultate. Mai mult, așa cum consideră Waltz, chiar și un număr restrâns de cazuri precum cel discutat reprezintă un exemplu important pentru alte unități. Prin urmare, acestea sunt extrem de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme că descrierea neorealistă a sistemului internațional funcționează prin auto-reglementare reflexivă. Într-adevăr, ambiguitatea neorealismului la nivel filosofic are efecte directe asupra statutului său problematic, de model capabil să explice activitățile statelor. Mai ales, Waltz nu precizează în mod clar gradul în care unitățile sunt autonome în raport cu presiunile generate de structura
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist este distribuția informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. În cadrul modelului liberal, se afirmă că sistemul internațional funcționează prin procese de selecție culturală de lungă durată. Prin urmare, anarhiei i se atribuie o logică reflexivă, cu ajutorul căreia statele internalizează identități culturale, prin presiuni de socializare generate de sistemul internațional. Se poate considera că transformarea sistemul internațional este declanșată de consecințe atât intenționate, cât și neintenționate ale interacțiunii. În termenii consecințelor neintenționate, Huntley afirmă că, într-
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]