29,034 matches
-
Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte, dîndu-le un sens: Cum Îl prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate aceste priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
meu, spre un tărâm ambiguu. Am stat în spatele lui Vaughan, privindu-i țintă spinarea musculoasă și umerii ce i se legănau sub mantoul negru. Lângă ampex, vizitatorii urmăreau motocicleta cum se izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un fel abstract despre timp și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele cum decolau de pe Aeroportul Londra peste gardul împrejmuitor din partea vestică, constelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
organizat în pripă un proces, dovedit a fi ultimul proces de tip stalinist în Europa de Est, și care, la difuzarea sa în străinătate, a provocat un val de proteste, contribuind masiv la discreditarea țării. Cei doi avocați au fost, pentru a relua formula unui comentator străin, «odioși prin ridicol», unul (Nicolae Teodorescu) spunând: «le am făcut noi onoarea, venind de la București să le acordăm apărarea», celălalt (Constantin Lucescu) cerând președintelui tribunalului să nu l mai lase pe acuzat să vorbească («dacă îi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
deputat) să iasă în fața națiunii și să spună adevărul gol-goluț. Ar fi tot ce mai așteptăm din partea d-lui Constantinescu. [...] E trist că nici unul din consilierii de ultimă oră, unii dintre ei admirabile personalități nu-l încurajează în această direcție.” Reiau ideea potrivit căreia la noi, românii, nu este apreciată cum se cuvine munca. Foștii comuniști o recomandau cu putere dar românul rareori o făcea din proprie convingere. Numai oamenii de talent și foarte cinstiți au ridicat munca la rang de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dacă există; o șaisprezecime repetată ar fi o inconveniență minimă; dauna e ireparabilă când șaisprezecimea corectă a dispărut, eventual legată într-un alt exemplar, unde va figura de două ori, iar cealaltă va lipsi. Oricum ar fi, tu vrei să reiei firul lecturii, nu-ți pasă de nimic altceva, ajunseseși la un punct în care nu poți sări nici măcar o pagină. Iată din nou pagina 31, 32... Ce vine apoi? Iar pagina 17, pentru a treia oară! Ce fel de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care credeai că ai depășit vârsta când mai puteai aștepta ceva de la viață. Porți cu tine două expectative diverse, dar amândouă promit zile pline de speranțe plăcute: expectativa conținută în carte - a unei lecturi pe care ești nerăbdător s-o reiei - și expectativa conținută în acel număr de telefon - să auzi din nou vibrațiile când acute, când învăluite, ale acelei voci, când va răspunde la primul tău telefon, curând, ba chiar mâine, cu scuza fragilă a cărții, ca s-o întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi fost complete. Iată că romanul acesta, atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai poți pronunța distinct nici un cuvânt Spui: - Zwida... — Cum? — Da, Zwida Ozkart! Mi-ar plăcea să știu ce se-ntâmplă între Gritzvi și Zwida Ozkart... E adevărat că era tipul de roman care vă place? O pauză. Apoi, vocea Ludmilei reia lent, de parcă ar încerca să exprime ceva greu de definit: - Da, așa e, îmi place mult... Dar aș vrea ca lucrurile citite să nu fie toate prezente, așa de concrete încât le poți atinge, ci să se simtă în jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească; pasul ei nu ezită; se îndreaptă spre Strada Morilor; eu abia reușesc să mă țin după ea. Povestirea trebuie să facă efortul să se țină după ea, să redea un dialog construit din gol, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
camera Irinei, într-o scenă ce ar trebui să fie de intimitate, dar și exhibiționistă și de sfidare; o ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzații sunt date la o parte pentru a face loc conceptelor generale. — Dorința polimorfă-perversă... — Legile economiei pieței... — Omologiile structurilor semnificante... — Devierea și instituțiile... — Castrarea... Numai tu ai rămas acolo absorbit, tu și Ludmila, în timp ce nimeni nu se mai gândește să reia lectura. Te apropii de Lotaria, întinzi o mână spre hârtiile desfăcute în fața ei, întrebi: Îmi permiteți? și încerci să pui mâna pe roman. Dar nu e o carte, e un caiet hărtănit... Și restul? — Iertați-mă, căutam celelalte pagini, urmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost concluzia lor, e mai bine să vorbiți cu doctor Cavedagna. Luați loc în anticameră; mai sunt și alții care așteaptă; va veni și rândul dumneavoastră. Astfel, croindu-ți drum printre ceilalți vizitatori, l-ai auzit pe doctor Cavedagna reluând de mai multe ori discuția despre manuscrisul de negăsit, adresându-se de fiecare dată unor persoane diferite, inclusiv ție, de fiecare dată întrerupt înainte de a-și da seama de echivoc, de vizitatori sau de alți redactori și funcționari. Înțelegi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ce faci? Ți se pare momentul potrivit? Iar ea îmi explică că atunci când am năvălit în cameră o întrerupsesem într-un moment în care nu putea fi întreruptă; nu importă dacă cu unul sau cu altul, dar ea trebuia să reia din acel punct precis și să meargă până la capăt. Între timp, cu o mână îl susținea pe mort și cu cealaltă mă descheia, înghesuiți toți trei în mașina atât de mică, într-un parcaj public din Faubourg Saint-Antoine. Contorsionându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin ochean femeia care citește, sau să-i cauți urmele în jurnalul scriitorului aflat în criză... (Te tentează ideea de a putea relua lectura romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, chiar sub un alt titlu și o altă semnătură?) Acum, Marana transmite știri tot mai îngrijorătoare: ea e ba ostatică într-o deturnare de avion, ba prizonieră într-un slum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se răcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chema poliția, pompierii, chiar de la telefonul ăsta, dar cum să le explic, cum să justific faptul că eu, în fine, cum să mă amestec, eu, care nu am nici o legătură cu asta? Reîncep să alerg, dau ocol casei, apoi îmi reiau drumul. Îmi pare rău pentru Marjorie asta, dar dacă s-a băgat în asemenea încurcătură e probabil implicată în cine știe ce istorii, și dacă încerc s-o salvez, nimeni n-o să creadă că n-o cunosc, s-ar naște un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
variate motive, i se-ntâmpla să întrerupă lectura romanelor după câteva pagini. — Poate vă plictisesc, i-am spus eu, înclinat ca de obicei spre pesimism. — Dimpotrivă, sunt constrâns să întrerup lectura tocmai când devine mai pasionantă. Abia aștept s-o reiau, dar când deschid cartea pe care cred că am început-o, mă trezesc în față cu o carte complet diferită. — ...care în schimb e extrem de plicticoasă..., insinuez eu. Nu, și mai pasionantă. Dar nici pe asta nu reușesc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scriiturii, în care recunoști proza care ți-a însoțit orele tale de deținut. — Cum doriți, spune ofițerul, vă las cu Sheila, care va insera programul de care avem nevoie. Cititorule, ai regăsit cartea pe care o căutai; acum vei putea relua firul întrerupt; surâsul revine pe buzele tale. Dar ți se pare că povestea asta poate continua așa? Nu, nu cea cu romanul: povestea ta! Până când te vei lăsa târât în mod pasiv de evenimente? Te-ai aruncat în acțiune plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam nervoasă astăzi Gertrade-Alfonsina; la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care le săvârșise. Asta, însă, nu avea nici o importanță: se arătase indignată de condamnarea lui, iar indignarea ei luase forma unor țipete și gesticulări prelungite la adresa polițiștilor din sala de judecată. Judecătoarea, care era pe cale să părăsească sala, își reluă locul și ordonă ca Florence să fie adusă în fața ei. — Asta-i o sală de tribunal, spusese ea. Trebuie să înțelegeți că nu aveți voie să strigați la polițiști și nici la altcineva de-aici. În plus, aveți mare noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei, un deșirat cu părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri, repetate de la an la an, ca și cum Dumnezeu și-ar fi epuizat stocul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai rămînea nici o alternativă, În afara aceleia de a ateriza cu bine sau de a se face zob. Ei, albatroșii uriași, inimitabili În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]