3,930 matches
-
ideilor religioase“ Mircea Eliade dă uimitor de multe relații privind implicarea simbolurilor în terapia dacică (tracică). Un subcapitol este intitulat chiar: „Zalmoxis și preoții terapeuți“. Eliade crede că se practica și o magie în sensul superior al cuvântului. După ce comentează remarca lui Socrate din Charmides, el afirmă că în concepția medicală dacică transpare „doctrina analogică a integralismului hippocratic“ precizând: Tot Eliade afirmă că vechii biografi a lui Hippocrat sunt de acord în ceea ce privește șederea acestuia în nordul Traciei și anumiți autori moderni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În realitate, elementele constitutive ale celor două sectoare se găsesc în relații de strânsă interdependență atât la nivel central, cât și în numeroase teritorii periferice, în vederea asigurării echilibrului dinamic al mediului intern și comportării organismului ca un tot unitar. Așa cum remarca Morat în 1902: „primul asigură relațiile dintre organism și mediu, iar cel de al doilea stabilește legăturile dintre organele aceluiași organism”. Intricarea fibrelor cerebrospinale și vegetative de la nivelul musculaturii scheletice, pielii și organelor de simț face dificilă identificarea celor două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiuni; iar forma cea mai fericită pe care o putea primi acest ideal era cea care se putea lipsi cu nai multă ușurință de circumstanțele secundare provenite din timp și din loc." (Seara a 38-a) Bazat fiind pe această remarcă, Lessing subliniază absurditatea regulii unității de timp și de loc din momentul în care corul a fost înlăturat de pe scenă. Francezii au păstrat-o, deși ea și-a pierdut orice rațiune de a fi în dramaturgia lor. Cum intrigile lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exilat în așteptarea adevăratului război care să-i elibereze țara de ocupația sovietică, îi numește "ONULITĂȚI"64, pentru că invariabil: "De cum faci apel la serviciile sale, ONU onulifică problemele"65. Gravitatea unor astfel de constatări este magistral infuzată de umor prin remarca unei prostituate care nu înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca manifestări ale unei înțelepciuni estetice care ar presupune rezistența la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cântăreței chele. În lucrarea Understanding Utterances, Diane Blakemore analizează în capitolul Relevance un exemplu asemănător prin lipsa de relevanță a replicilor succesive, cu acel "puzzle verbal"112 jucat de cuplurile piesei lui Eugen Ionescu. Exemplul prezent este însoțit de următoarea remarcă: " Efectul poate fi comic, dar ceea ce ilustrează este destul de serios. Participanții la acest dialog, pur și simplu nu se comportă ca vorbitori normali, raționali. De fapt, nu este clar nici dacă ei încearcă cu adevărat să comunice ceva"113. Aplicată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
între cele două domenii de manifestare a limbajului este "principiul dialogului" care domină, de fapt, atât discursul literar, care pare a fi creat de către o singură persoană, cât și conversația, care presupune participarea a două sau mai multe persoane. O remarcă a lui Eugen Ionescu susține ideea continuității celor două registre: "dialogurile din familia Smith, din familia Martin, dintre familiile Smith și Martin erau, într-adevăr, teatru, teatrul fiind dialog"122. Însă pentru spectatorul neavertizat, dialogul ionescian, identificat cu teatrul, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi! ... Frumos carnaval!"41. Persistența travestiului și a confuziei valorilor indică ireversibilitatea procesului de inversare a ordinii mundane. Această situație, constând de fapt în asimilarea personajelor de către măștile pe care le poartă, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
client și achiziția inutilă. Impresia de absurd este dată, exact ca în scrierea lui Caragiale, de neîndeplinirea condițiilor care ar asigura succesul comunicării și al demersului practic al celor implicați. Neînțelegerile și confuziile a căror corijare dezamorsează absurdul, alternează cu remarci care îl întrețin, ca în sceneta ionesciană amintită. Observăm, de pildă, în următorul fragment, interesanta elongație a dialogului de la cel care amintește de flecăreala benignă din schița lui Caragiale, la cel care anticipă surprinzător absurdul comic ionescian: CLIENTUL: Când ți-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deducem că membrii familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică, substituia formulele considerate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să ofere două benzi, pe care circulația ideilor să se desfășoare fără opreliști, în ambele sensuri. Prin urmare, niciodată generalul cu ignorarea particularului și întotdeauna particularul pe fundalul generalului. Un prim punct în sprijinul celor de mai sus îl constituie remarca lui Gheorghe Vlăduțescu, adeptul poziției determinismului istoric în formarea și transformarea miturilor, care afirma că mitul este un "univers care se dezvăluie mereu în funcție de timpul lecturii și de tipul de conștiință evaluatoare; mitul poate fi (este, de fapt) mereu altul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care nu pot exista"), preluând aspecte ritualice iudaice și păgâne din spațiul mediteranean, personalitatea unui eventual Isus istoric fiind cu repeziciune copleșită de mit, astăzi nefiind capabili să știm nimic despre viața acestuia din punct de vedere strict istoric (după cum remarca și teologul Rudolf Bultmann, preluat de către Mircea Eliade).48 Creștinismul însuși presupune o gândire mitică atâta timp cât reiterează periodic timpul fondator, timpul sacru, necorupt de istorie (al cărei adversar declarat se considera istoricul român al religiilor), prin ritualul imitării cristice, nucleul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
s-a impus.482 Arthur Asa Berger definea plastic cultura și raporturile ei cu mitul, asemuind-o cu o ceapă, ale cărei straturi succesive, odată îndepărtate, dau la iveală miturile centrale care formează și informează cultura și societatea (chiar dacă, urmând remarca lui Eliade, admite că nu pot fi întotdeauna recunoscute, datorită îndelungatului proces de laicizare la care au fost supuse). Schema pe care o rezumă arată astfel: nucleul este mitul (povestea sacră), peste care se suprapun evenimentele istorice puse în legătură cu mitul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în continuitate și care nu pot fi ignorate în viitor, existând și creații exterioare acestei continuități, precum seria Batman pentru televiziune din anii '60, care se îndepărta de la spiritul personajului și al eposului său).758 Fig. 24 Trinitatea DC O remarcă interesantă a lui Reynolds se referă la adversarii super-eroilor, super-ticăloșii (super-villains), cărora le conferă rolul de "motoare" ale continuității diacronice. Ei sunt adevărații protagoniști ai narațiunilor particulare, ai episoadelor, ei sunt principiul activ al fiecărui eveniment, super-eroii fiind pasivi, responsabili
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
9. 5 Taina galionului II (scenariu Radu Theodoru, desene Nicolae Florin, 1984), p. 3. 6 Victoria (scenariu Mihai Stoian, desene Valentin Tănase, 1989), p. 8. 7 Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 5. 8 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14. Remarca sa este aparent de o banalitate șocantă, însă imperativă: fiecare sistem este adevărat prin ceea ce propune și fals prin ceea ce exclude, iar pretenția de a explica totul poate duce rapid sistemul în starea unui delir interpretativ, așa cum autorul consideră că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
violente, care ne-ar putea zgudui din temelii cultura și ordinea noastră socială." Ibid., p. 363. Marile cataclisme ale secolului XX au fost în primul rând derapaje mitice, însă critica mitului va constitui obiectul secțiunii următoare. Acum trebuie doar amintită remarca lui Vitsaxis, conform căreia imaginația mitică are întotdeauna o finalitate, fie religioasă, fie "științifică", socială, emoțională etc. Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 22. 170 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 25. 171 Petru Bejan în Vasile Lovinescu, Mitul sfâșiat, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inaccesibile în mod direct ființei temporale", nu este un loc al rătăcirii, ci o invitație la călătoria inițiatică și hermeneutică pentru recucerirea plenitudinii supratemporale metaempirice a sensului, al cărui mesager și martor indirect este chiar mitul, mai afirmă autorul. Preluând remarca lui Kurt Hubner, "fizica reunește obiectele sale sub concepte, în timp ce mitul caracterizează cu nume proprii obiectele sale, ca și când ar fi manifestări ale unor ființe numinoase". Wunenburger conchide că mitul "definește, în aceeași măsură ca și fizica, ceea ce este real, necesar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Armstrong, O scurtă istorie a mitului, p. 7. 245 Ibidem, p. 7. 246 Ibid., p. 8. "Mitul privește în inima unei mari tăceri.", formulează plastic autoarea. 247 Ibid., p. 8. 248 Ibid., pp. 8-9. Luc Benoist formulează o foarte importantă remarcă, afirmând că "dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă", pornind tocmai de la originea etimologică, conform căreia fabula echivalează cu vorbirea (fabula), iar mitul, dimpotrivă, provine dintr-o rădăcină care înseamnă mut, tăcut (mutus), trimițând la ideea de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Why Americans under 40 Don't Follow the News, p. 9. 510 Ibidem, p. 9. 511 Ibid., p. 147. 512 Robert Loren Fleming și Robert Boyd Jr., The Big Book of Urban Legends, p. 8. Autorii aduc în lumină și remarca lui Richard Dorson, conform căruia încă din 1959 legendele moderne se axează în principal pe automobil, "simbolul de căpătâi al Americii moderne", care evocă putere, libertate, maturizare, sex (fie prin pasiunea obsesivă față de el, fie prezentându-l drept cadru de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este calificat din start, ci trebuie să-și cucerească statutul prin depășirea situațiilor pe care nu el le provoacă, și "povestea cavalerească", în care eroul face istoria, calificarea sa fiind evidentă încă de la început. ibidem, p. 141. De reținut și remarca lui Gilles Chaillet, care afirmă că și atunci când se încearcă redarea cât mai fidelă a unei epoci trecute (vorbind de banda desenată "realistă"), eroii trebuie să păstreze ceva din psihologia secolului al XX-lea, pentru a fi mai apropiați de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acolo cu ochii închiși. Indiferent ce le spusese după aceea despre cum nu era niciodată obosită sau plictisită, tot fusese imprudent. Oamenii de succes nu închideau niciodată ochii. Și numai Neil Lomond te puteai aștepta să facă genul ăla de remarcă despre plictiseală. Își pocni încheieturile degetelor de enervare. Telefonul sună. —Te-ai întors, zise Anna Sweeney. Sun ca să te avertizez... —Știu, spuse Darcey. Cei de la InvestorCorp. M-au prins picotind. — Fir-ar. — Am dres-o, continuă Darcey. Le-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prietenii cu toți cei pe care îi cunoștea. Știa că oamenii din Singapore erau educați să ignore diferențele de cultură, dar avea senzația că se înțelegea realmente bine cu ei, astfel încât lucrurile nu se mai limitau la aparențe și la remarcile potrivite la momentul potrivit; era vorba de înțelegere și încredere. A treia zi era și ultima pe care o avea de petrecut aici, și mai avea doar o întâlnire care iarăși i se păru că decurse cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Așa că mulțumesc. —Cu plăcere, zise Neil luând din nou cartea de Andy McNab. Când avionul lor de la Heathrow ateriză în sfârșit, în Dublin era seară. Darcey era stoarsă de puteri, iar încheietura îi pulsa dureros. Neil, care nu făcuse nici o remarcă asupra cearcănelor și durerii care se citea pe fața ei, îi spuse că avea s-o conducă până la apartamentul ei. De data asta nu se simți în stare să refuze, chiar și atunci când îl plăti pe taximetrist și se oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din picior. Își spuse că se comportase cât de bine putuse, ținând cont de situație. Nu țipase și nu zisese nici unul din lucrurile pe care visase de atâtea ori să i le zică lui Nieve Stapleton. În regulă, făcuse o remarcă mai afurisită, dar lucrurile nu degeneraseră într-un conflict. Așa că, per total, măcar își păstrase demnitatea. Ceea ce probabil că era un rezultat acceptabil. —Darcey. Se întoarse, auzindu-i glasul, și inima începu să-i bată mai repede din nou. —Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a făcut un testament, prin care lăsa totul Reich-ului. Clătină din cap. Vă vine să credeți o asemenea prostie, Herr Gunther? A lăsat totul statului. Totul. E greu de crezut. — Era patriot, Înseamnă. Six nu reuși să perceapă ironia din remarca mea. Pufni disprețuitor. — Stimate Herr Gunther, era național-socialist. Oamenii ăștia cred că ei sunt primii care Își iubesc patria. Zâmbi aspru: Îmi iubesc țara. Și nimeni nu dă mai mult ca mine. Dar pur și simplu nu suport gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]