5,064 matches
-
-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit de la Ileana treceam pe lângă locul în care Bobiță era legat și, fără veste, s-a repezit furios la picioarele mele. Dacă lanțul ar fi fost mai lung cu câțiva centimetri m-ar fi mușcat. A simțit probabil mirosul cumnatului meu impregnat în pulover și a crezut că acesta i-a încălcat teritoriul. L-am certat, s-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bogății la care au râvnit și râvnesc vrăjmașii de altă dată și de azi. Te îmbrățișez, cu dragoste de fiu și îți sărut fruntea încununată de Carpații îmbrăcați cu codri seculari. Îți sărut trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
începe să-și dorească să nu le fi făcut atâtea glume proaste. Din mulțime, cineva aruncă o bucată de bălegar cald și umed care-l nimerește în ceafă. Dă s-o curețe, dar alta îl lovește chiar în față. Se repede spre ei și un grup de puștani se risipește, urlând, batjocorindu-l. Adulții râd indulgenți. Apoi, Pran se întinde cât e de lung, pentru că un picior nevăzut i-a pus o piedică. Își petrece toată după-amiaza învârtindu-se în jurul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
haine frumoase are! Uitați-vă cum îi strălucește pumnalul când trece călare! Pran are chipul vârstat de lacrimi și plin de sânge. Hainele rupte miros urât. Îl doare tot corpul. Când aude cântecul batjocoritor al cerșetorului, se înfurie și se repede spre el, lovindu-i vasul cu piciorul, împrăștiindu-i monedele în praf. Nu ți-au dat mâncare? îl întreabă acesta, ferindu-se de loviturile lui Pran. — Secătură! suspină Pran. — Asta mi-a fost soarta, admite cerșetorul. Și a ta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe maior, cu mulți ani în urmă. Oricum, timpul nu fusese îngăduitor cu el, de parcă existaseră doar zile marcate de mâncăruri consistente la micul dejun și de vinuri și țigări de foi la cină, așa încât trupul său amenință să se repeadă dincolo din granița hainelor. Alcoolul a avut contribuția sa nefastă. În perioada serviciului, maiorul, ca și alți luptători ai imperiului, obișnuia să prelungească momentul primului pahar al zilei, cam de când apunea soarele până înspre primele ore ale dimineții. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc malițios. — E vina ta! se repede spre fotograf. A fost o sarcină simplă. — Cum să fie vina mea? E a băiatului. Nu s-a străduit îndeajuns. Ce-a făcut cu tertipurile de la Agra? Ce l-au învățat cei de la bordel să facă cu limba? Sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cea de a patra vizită, a avut o revelație, care i-a adus și reputația unuia dintre cei mai mari africaniști ai generației sale. Era legată de apă. Aceasta devenise ceva absurd. Oriunde se ducea în ținutul Fotse, oamenii se repezeau spre el obsesiv, cu vase cu apă, oferindu-i-le să bea, să-și stingă setea. La prima vizită, presupusese că era doar ospitalitatea tradițională și refuzase cu o politețe obositoare și elaborată. Apoi, încetul cu încetul, observase că lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
formase deja o coadă de un kilometru care aștepta deschiderea porților cu o răbdare, o resemnare și o serenitate exemplare, de care Occidentul a uitat. La ora 18, lumea, cu surâsul pe buze, atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o căldură umană și de o bucurie extraordinare, care străluceau pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
permisiunea Majestății Voastre, vă vom ajuta să intrați în cameră. Realizez că sunt servitorii mei. Îmi ridic un colț al robei și, când să pășesc, aud un zgomot asurzitor de dincolo de ziduri. Mai că mă lasă picioarele și servitorii se reped să mă susțină. Mi se spune că sunetul e de la gongul chinezesc. Acesta e momentul în care împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo intră în marele iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi flutur mâna. Servitorii se retrag și stau în picioare, în tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doi nu se poartă ca niște frați care au crescut împreună. Seamănă mai mult cu ritualul unui supus care-și aduce omagiul stăpânului său. Împăratul Hsien Feng îi mulțumește fratelui său pentru gest, grăbindu-se să încheie cu formalitățile și repezindu-și răspunsul. Înainte ca Fujin să-și isprăvească plecăciunea și urarea: „Îi doresc Majestății Voastre zece mii de ani de viață“, el își ia fratele de braț. Îmi execut plecăciunile și apoi mă dau deoparte, ca să ascult și să observ. Descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crud mod cu puțință: din bârfe, de la rivalele doamnei Yun care doresc să o vadă pe copilă suferind. Nuharoo vine neanunțată la miezul nopții. Eunucii ei bat la poarta mea atât de tare, încât aproape că o dărâmă. Nuharoo se repede la mine în clipa în care îi ies în întâmpinare pentru a o saluta. Pare bolnavă și suspină în timp ce vorbește: Mă urmărește! — Cine te urmărește? o întreb. — Doamna Yun! — Trezește-te, Nuharoo! Trebuie să fi avut un coșmar. Stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din nou: — Rușii au venit să se alăture hoției, Majestatea Voastră. Hsien Feng respiră adânc și apoi întreabă: — Ce vor? Să retrasăm granița de nord pe râurile Amur și Ussuri. — Prostii! urlă Hsien Feng. Începe să tușească și eunucii se reped la el să îi șteargă fruntea și gâtul. El îi împinge la o parte. Kuei Liang, tu ai permis să se întâmple asta... tu! — Majestatea Voastră, nu merit nici o scuză și nu vă rog să-mi acordați vreuna. Sunt pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care mă întâmpină este cel al comandantului Gărzii Imperiale, Yung Lu. — Tati, tati! Fiul își scutură tatăl. Împăratul Hsien Feng e pe jumătate ridicat, fixând tavanul. Nuharoo vine și își pune brațele în jurul lui Tung Chih. Mă ridic și mă reped lângă băiat. Cuprins de mânie, Su Shun îl împinge înapoi, înainte ca el să-și poată atinge din nou tatăl. Copilul își scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi zic lui Nuharoo, presupunând că sunt bandiți. Bărbații nu scot nici un sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații nu le vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori. Ne îndeasă cocoloașe de cârpă în gură și ne leagă la ochi. Sunt într-un sac de iută legat de un par și purtat pe umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
faptul că a fost ciopârțit altul în locul lui. Ar fi trebuit, pesemne, să dea un chiot ca să-și anunțe astfel dușmanii! "Bă, nu mai dați, că eu am fugit!" Mare nerod și ăla! Altădată, cică, tot la MAT, s-a repezit în trei pe care i-a trîritit pe sub mese, pesemne erau beți toți... Și după ce i-a văzut pe jos pe sub scaune cică s-ar fi întors spre un prieten care era cu el și i-ar fi strigat indignat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adinei sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte încet. Era plin de moți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
catedră și aștepta. Totul parcă încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. ― Gîndește-te! mă somă bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: ― Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și-au făcut loc, înseamnă că ești dușmanul poporului. În această lume a posibilităților, prin Fridman, totul devenea imposibil. În adevăr, el răsturnase scara de valori. Odată, la cenaclu, o fată bucălată ne-a cetit niște versuri triste. Popescu o repezi: - Ce-ți trebuie, tovarășa, durere? Nu vezi cît de roșie ești în obraji? În schimb avu mare succes un prozator - mierosul din cenaclu - care prezenta un caz de conștiință în transformare. Eroul, un elev, se pregătise pentru teză în felul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe că ieri am dat-o p-a mea cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]