4,361 matches
-
Manhattan, Malerick reflecta la evadarea sa, ținând un nou discurs onoratei sale audiențe. Acum să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu e de ajuns să îi induci în eroare în timpul reprezentației propriu-zise. Asta pentru că, atunci când este pus față în față cu un fapt care sfidează logica, creierul uman continuă să-și reprezinte acel fapt și după terminarea lui, pentru a-l înțelege. Noi, iluzioniștii, numim asta „reconstrucție”, și dacă un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a-l înțelege. Noi, iluzioniștii, numim asta „reconstrucție”, și dacă un truc nu este pregătit îndeajuns de bine, publicul, întotdeauna suspicios, va fi păcălit doar pentru un interval foarte scurt de timp și își va da seama de metodă imediat ce reprezentația ia sfârșit. Deci, cum reușim de fapt să păcălim spectatorii? Folosim cea mai neplauzibilă metodă: fie una absurd de simplă, fie una extraordinar de complicată. Exemplu: un iluzionist faimos pare să bage o coadă întreagă de păun printr-o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sfârșit. Privind la întâmplare trecătorii prin lunetă, se gândea că spectacolele de magie ale domnului Weir trebuie să fie al naibii de bune. Se întrebă dacă ar putea, după terminarea acestui război, să-l convingă să vină în Canton Falls pentru o reprezentație la școala de duminică. Oricum, decise Hobbs, chiar dacă nu se va putea, va inventa el câteva povestiri despre Iisus magician, care și-a folosit puterile pentru a-i face pe romani și pe necredincioși să dispară. Transpirase. Simțea picăturile reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre Weir. Numere care îi plăceau, deghizări mai frecvente, ce gen de trucuri repeta cel mai adesea... Orice care ne-ar putea ajuta să ne dăm seama ce pune la cale. - Da. Poate chiar are câteva fotografii cu Weir în timpul reprezentațiilor, sugeră ea, luându-și poșeta alb cu negru și punându-și-o pe umăr. Îi spuse că era o idee foarte bună și apoi se întoarse la studiul tablei cu indicii, care stătea acolo ca mărturie a observației pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
majoritatea entuziasmați și bucuroși. Câțiva erau totuși stingheriți, își dădu ea seama. Măștile și celelalte decorațiuni din toată lumea făceau, cel mai probabil, ca arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază. Kara adora să facă reprezentații pentru copii, dar știa că trebuie să fie atentă; realitatea lor e diferită de cea a adulților, iar un iluzionist poate să alunge lesne senzația puternică de disconfort a micuților. În cadrul spectacolelor pentru copii, făcea doar trucuri amuzante și, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva ori și se va asigura pe deplin că nimeni nu îl urmărește. Planul îi cerea să rămână în seara aceea în apartament și apoi, de dimineață, să pornească spre Europa, unde, după câteva luni de pregătire, își va relua reprezentațiile cu noul său nume. Nimeni, în afară de onorata lui audiență, nu îl cunoștea sub numele de Malerick, iar aceasta avea să devină identitatea sa în fața publicului de acum înainte. Avea totuși un regret, și anume că nu va putea interpreta numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scuipă mânios cuvintele Loesser. Nu înțelegi. La tata mă gândesc de câteva ori pe an. Și el încă trăiește. La domnul Weir mă gândesc în fiecare oră. Încă de când a intrat în magazinul din Vegas în care îmi țineam eu reprezentația... Eu eram Tânărul Houdini... aveam paisprezece ani pe atunci. Ce zi a fost aia! Mi-a spus că îmi va da viziunea pentru a fi mare! În ziua în care împlineam cincisprezece ani, am fugit de acasă pentru a călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care practică propriul tip de magie inegalabilă atunci când are grijă de pagina mea web, surorii mele și autoarei Julie Reece Deaver, dragului meu prieten și mare autor de thrillere John Gilstrap și lui Robby Burroughs, care m-a însoțit la reprezentația Big Apple Circus, unde s-a născut ideea pentru acest roman. De asemenea, am găsit extrem de utile pentru scrierea acestui roman următoarele surse: Marvin Kaye - „The Creative Magician’s Handbook”; Milbourne și Maurine Christopher - „The Illustrated History of Magic” Ross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
auzi pe doctorul Ransome discutînd cu japonezii În contradictoriu. Ascuns sub pelerină, sergentul de jandarmi se uita la el indiferent, apoi aprinse o țigară și plecă spre gradene, unde se așeză În primul rînd, de parcă era gata să urmărească o reprezentație de acrobație la miezul nopții. Jim fu bucuros cînd doamna Pearce se Întoarse lîngă cabina camionului ei. Vocea supărată a doctorului Ransome, cu tonul pe care Îl folosise adesea cînd Îl certase pe Jim pentru jocurile lui din cimitirul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
limuzina, Îi vînduse imediat mașina tatălui lui Jim și se reangajă ca șofer. Yang juca deja În mici roluri În două producții ale studiourilor de film renăscute din Shanghai. Jim bănuia că, În timp ce el ședea la o nouă dublă de reprezentație la teatrul Cathay, mașina era Închiriată ca decor de film. Aceste filme de la Hollywood, ca și jurnalele de actualități proiectate deasupra mulțimii pe Bund Îl fascinau pe Jim la nesfîrșit. După tratamentele pe care i le prescrisese stomatologul, pentru maxilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-ți uiți de tine. Se povestește că un actor culegea multe aplauze ori de câte ori se sinucidea ipocrit pe scenă și că o dată, singura și ultima dată când a făcut-o teatral, dar adevărat, adică nemaiputând să-și reia cu niciun chip reprezentația, când s-a sinucis cu adevărat, în toată puterea cuvântului adevărat, atunci a avut parte de fluierături. Și-ar fi fost încă și mai tragic dacă ar fi cules râsete sau zâmbete. Râsul!, râsul!, abisala pătimire tragică a Domnului Nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
secretă, pentru a descoperi jurnalul fiicei lui, o Anne și un Peter se îndrăgosteau, iar duzini de versiuni ale tatălui meu, înalt, scund, gras, slab, îmi luau pâinea de la gură. Peste tot în lume. În Amsterdam, regina asistase la o reprezentație și fusese impresionată, oameni de rând ieșeau din sală transfigurați. Ei nu erau naziști. Ei încercaseră să își salveze evreii. Nu contează că oricum aveau mai puțini și că renunțaseră proporțional la mai mulți decât orice altă țară. În Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să-și amintească, piciorul și l-a rupt, căci din trăsură a sărit, când spre petrecere mergea. Acum va sta lângă mânăstire, iar eu În casa ei. Uri spusese: —Ai putea pleca Într-un turneu prin țară. Ai putea da reprezentații publice. Iar Teddy: —E exact ca scena nunții din filmul The Deerhunter, cum se traduce În ebraică? Iar Yael remarcă rece, parcă numai pentru ea: —De ce Îl Încurajați cu toții? Uite ce face din el! Fima acceptă acum cuvintele ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ne ciondăneam și noi nu ne ciondăniserăm niciodată. —Lisa, îmi pare foarte rău pentru tot. Îmi venea să spun că nu cred că e vina mea, dar începusem să accept faptul că totul era vina mea: calitatea din ce în ce mai proastă a reprezentațiilor pe care le dădeau pe Pop Idol, creșterea taxelor locale, întrebările de la jocul Trivial Pursuit, sărăcia din țările din lumea a treia - toate numai din vina mea pentru că-i cerusem lui Mark să facem un copil acum trei săptămâni. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aflat În India cu Regimentul Regal de Pușcași, În care le descria divertismentul pe care Îl inventase de Crăciun pentru trupe și care se bucurase de un mare succes În cazarmă. În copilărie, Guy fusese Întotdeauna personaj principal În micile reprezentații burlești tipice pentru familia Du Maurier la New Grove House. — Iar acum, după cum se vede, asta Îl ajută și În cariera militară, spuse Du Maurier mândru. În timp ce fratele lui mai mic pare să nu aibă talent pentru nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și teamă. Între timp, se apucase deja de o a doua piesă, cu titlul provizoriu de Doamna Vibert, și Îi venise o idee pentru a treia. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 1891, cu numai câteva ore Înainte de prima reprezentație publică a Americanului, Henry măsura În sus și În jos camera de la Hotelul Prince of Wales din Southport, râgâind și trăgând vânturi intermitent. Refuzase invitația de a lua masa cu Compton, care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
favorabile și de păreri favorabile care să treacă din gură În gură. Într-o situație ideală, e bine să le ai pe amândouă, dar uneori se poate și cu una singură. Dacă nu ai nici una, nici alta, ești pierdut. După reprezentația de la Southport, apăruseră doar vreo două cronici, din care nici una nu era de foarte bun augur: una neutră, semnată de Archer, amabilă față de dramaturg dar rezervată față de piesă, și una pozitivă dar ineptă În ziarul local. Primirea făcută piesei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scăzură din nou În noiembrie. Când Compton Îi declară că nu avea altceva de făcut decât să scoată piesa din repertoriu, Henry nu găsi nici un argument rațional pentru a se opune. Totul se Încheie pe 3 decembrie, după șaptezeci de reprezentații. Nu Își scosese avansul și, dacă s-ar fi ostenit să adune cheltuielile făcute cu piesa Încă de la Început - telegramele, onorariul copistului, biletele de tren, hotelurile, coșurile cu gustări și dineurile -, ar fi constatat probabil că a scos bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vârful pantofilor delicat croiți și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise și luă o atitudine de atenție studiată, În timp ce Henry, așezat pe un fotoliu asemănător În fața ei, citea piesa, iar soții Barrington ascultau din adâncimile confortabile ale unei sofale. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În această țară de la Olivia Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică nu tocmai favorabilă la Olivia, o inadecvată adaptare a lui W.G. Wills după Vicarul din Wakefield, a lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Goldsmith, după prima reprezentație, În 1878. Comparația mai atenuă din savoarea tributului, care era Însă vizibil sincer și extrem de măgulitor. Când veni vremea să stabilească termenii, Alexander se arătă a fi un negociator dur, oferindu-i 5 lire de reprezentație și stabilind un plafon de 2000 lire pentru drepturile de autor, dar, Încă o dată, Henry fu impresionat de comportamentul lui corect și lipsit de ambiguitate. Unica umbră ștearsă, așternută deasupra noului parteneriat, era perspectiva - din nou! - a amânării. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate reprezentațiile, sala se umplea cu invitații. Henry medită oarecum mulțumit că, În condițiile date, Daly avea să recurgă la Doamna Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi ajutat să le citească bine, dacă sugera prin zâmbete ironice sau suspine, Încă de la primele lecturi, că nu aveau nici o șansă și, mai presus de orice altceva, dacă Îl ținea pe dramaturg la distanță. Henry asistă la Întreaga reprezentație cu o expresie Împietrită, impasibilă, deși În sinea lui mocnea de furie. Repetă În minte ce avea să Îi spună lui Daly la sfârșit, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine. Sfârșitul veni, din fericire, destul de repede, pentru că lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor cu cât fusese neprevăzut - deși acum Îl bănuia pe Alexander că Îl indusese În eroare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neapărat În avantajul lui, căci ar fi dat doar peste alte amânări, frustrări și obstacole provenite dintr-o altă sursă. Măcar Alexander era un producător eficient și muncitor. Nu era vina lui că se Îmbolnăvise de pojar imediat după Încheierea reprezentațiilor cu Impostorii, astfel că repetițiile la Guy Domville mai Întârziaseră Încă trei săptămâni. Dacă nu ar fi intervenit această Împrejurare nefericită, piesa În care Își investise acum toate speranțele de cucerire a gloriei dramatice ar fi fost testată Înainte de terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]