5,495 matches
-
știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atenian de viță aleasă, ci fiul unor oameni săraci, originar din Samos, o insuliță-satelit înfeudată cetății; de asemenea, n-a strălucit prin referințe reverențioase la predecesorii săi mai vechi, e drept, dar, pe de altă parte, tot lui i se reproșează că și-a împănat manuscrisele cu citate; aceste texte fiind pierdute, nu se știe dacă ele conțineau vreo explicație cu cutare ori cutare - Democrit sau Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât și pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în general, de către respectiva societate. Conceptul în sine este controversat și din alte puncte de vedere. Pe de o parte, se consideră că ar fi depășit (dovadă fiind concepția lui Etzioni, expusă mai sus); pe de altă parte, îi este reproșat caracterul de instrument de propagandă folosit de către politicienii occidentali. Keane (2003), făcând o analiză a discursului despre s.c., remarcă prezența conceptului, sub forme adaptate, și în discursul politicienilor islamici, care aparțin unor guverne nedemocratice (în această situație fiind vorba
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
politice așa cum este ea - interesul național; pe de altă parte, nu ține cont de faptul că la nivelul sistemului internațional, în ciuda normelor legale universal recunoscute, statele nu sunt egale între ele (în termeni de putere, libertate etc.). Aceste lucruri le reproșează Morgenthau și izolaționismului și wilsonianismului american, care s-au concentrat pe o armonie de interese universale, în detrimentul interesului național american în emisfera vestică; astfel, wilsonianismul a condus la o extindere la nivel global a acțiunii Statelor Unite, care presupunea eforturi financiare
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Ralea), Alecsandri a devenit ca folclorist ceea ce funciarmente îi era refuzat să fie: o conștiință genială a misterului cosmic imanent și a puterii magice pe care o declanșează incantația poetică. Prin culegerea lui de poezii populare (pe care i se reproșează că le-ar fi „aranjat”, dar a făcut-o cu o neașteptat de mare artă) Alecsandri stă fără nici o scădere alături de Eminescu. GENIUL AFAZIEI În genere se admite că poezia lui Bacovia a suferit în ultima perioadă o pierdere de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Învățătură nouă. Sunt Închipuiri comune: pentru că le-am imaginat de sute de ori Înainte, mi-e teamă să nu le fi scris deja. Aceste „repetiții”, pe care Montaigne le consideră deja regretabile la un autor ca Homer, căruia i le reproșează, Îi par cu atât mai „ruinătoare” pentru texte cum sunt ale lui, „care nu au decât un caracter superficial și trecător” și pe care riscă deci să le rescrie cuvânt cu cuvânt, de la un capitol la altul, fără ca măcar să bage
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
despre Orient, despre comerțul nostru!” La Întrebarea lui Lucien care se Întreabă cum s-ar fi descurcat Lousteau dacă autorul ar fi vorbit taman despre politică, prietenul lui Îi dă răspunsul fără să clipească, și anume că i-ar fi reproșat că Îl plictisește pe cititor În loc să se ocupe de Artă, Întrecându-se În măiestrie Într-o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe care i le-am propus cititorului În lucrările despre care am vorbit, corespund, În ceea ce mă privește, uneia dintre logicile lor cu statut verosimil și care, după mine, fac parte din ele de la sine Înțeles. Mi se va putea reproșa, fără Îndoială, ca și estetului cu ochelari cu rame aurite, că vorbesc despre cărți pe care nu le-am citit sau despre evenimente care nu au loc propriu-zis. Nu am senzația, totuși, că mint, ci mai degrabă că spun de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mare lucru să știi să taci! (Adică să alegi momentul potrivit pentru a-ți spune părerea sau s-o amâni pentru a nu face notă discordantă cu opinia celorlalți.) „Mai bine să ți se impute tăcerea, decât să ți se reproșeze că ai vorbit.” (W. Shakespeare) Morții cu morții, și viii cu viii. (Cine nu știe sau nu poate să departajeze situațiile este sortit să se mențină Într-o stare de continuă confuzie, de incertitudine și, implicit, de disconfort psihic: „Nici
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe cei cărora le datorăm totul. (La fel se petrece și atunci când avem conștiința faptului că am făcut cuiva o nedreptate. F.M. Dostoievski a surprins cu subtilitate acest lucru prin replica unuia dintre membrii familiei Karamazov, care, atunci când i se reproșează faptul că, pe nedrept, poartă cuiva pică, răspunde: „Iată de ce: este adevărat că nu mi-a făcut nimic, dar În schimb i-am făcut eu lui o ticăloșie din cele mai abjecte și, În clipa când i-am făcut-o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se ivesc.” (P.B. Shelley) Dacă ești prea bun, riști să fii luat drept prost (sau nebun). Când disponibilitatea cuiva de a Înțelege greutățile altuia și de a-l ajuta Întrece nota obișnuită, sunt toate șansele ca acestuia să i se reproșeze fie faptul că se amestecă prea mult În viața altuia, fie, dimpotrivă, că ar fi putut face și mai mult, dacă ar fi dorit - lucru redat și prin proverbul: „Bine faci, rău găsești”.) Copacul drept e primul tăiat, iar fântâna
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
numai el, fără a-l avertiza și pe prietenul său?) „Vom câștiga prietenia unui om cultivând În noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta.” (Ch. Darwin) Prietenul te face să plângi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o jalnică lamentare. Μ Spiritul unora este Într-atât de conformist, Încât cel mai bine se simt atunci când se știu comandați de către cineva din exterior. Μ Când nu vrem să-i spunem cuiva În față că este oportunist, atunci Îi reproșăm faptul că-i plac prea mult compromisurile. Μ Cât egoism, atâta singurătate. Μ Când nu reușim să ne impunem prin proiectele noastre, să ne mirăm atunci că alții ne folosesc drept mijloace pentru realizarea scopurilor lor? Μ Teroarea amintirilor: sancțiunea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
propus. De fapt, un progres sufletesc obținut Înseamnă de obicei eliminarea unei anumite deficiențe sau slăbiciuni. Μ Uneori, un zâmbet e mai periculos decât o armă: desigur, acel zâmbet care este creator de iluzii, de speranțe deșarte. Μ I se reproșează comodului că nu poate evolua sufletește, acceptând să se confrunte doar cu aspirații mediocre: succesele obținute n-ar fi pe măsura capacităților sale. În schimb, i se reproșează orgoliosului că-și propune mereu standarde prea Înalte pentru posibilitățile sale de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
zâmbet care este creator de iluzii, de speranțe deșarte. Μ I se reproșează comodului că nu poate evolua sufletește, acceptând să se confrunte doar cu aspirații mediocre: succesele obținute n-ar fi pe măsura capacităților sale. În schimb, i se reproșează orgoliosului că-și propune mereu standarde prea Înalte pentru posibilitățile sale de moment: succesele repetate obținute nu vor face decât să ducă la o rapidă epuizare a sa. Ambele situații arată că succesul nu are o valoare În sine: el
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
curajul de a Înțelege și accepta să-și Încredințeze mai mult datorii decât drepturi. Μ Iubirea este la Început o relație, care se pierde Însă treptat, topindu-se Într-un mod unic de gândire și simțire. Unii ne vor contrazice, reproșându-ne că, dimpotrivă, iubirea Își trage tăria din Înțelepciunea celor doi de a Întreține termenii acestei relații, rezistând tentației de a se pierde unul În celălalt. Oricare ar fi Însă adevărul, este cert că acestea sunt două dintre ipostazele iubirii
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prin urmare, poate și mai buni. Asta o spun ca răspuns la o aluzie (Paese sera, 21.06.1974) a lui Tullio De Mauro 1, care, după ce a uitat să mă invite la un colocviu de lingvistică la Bressanone, îmi reproșează că nu am fost prezent: acolo, spune el, aș fi văzut câteva zeci de tineri care mi-ar fi contrazis tezele. Ca și cum ar spune că, de vreme ce câteva zeci de tineri folosesc termenul euristică, asta înseamnă că cincizeci de milioane de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată la avort, aș vrea să-i răspund lui Calvino că eu nu am vorbit niciodată despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
primării. Asocierea acestora cu ierarhii afectați deschis de simpatii politice nu a fost bine privită de către credincioși. Soluția a venit de curând, Sinodul cerând slujitorilor Bisericii să aleagă în termen de douăsprezece zile între preoție și afacerile publice. S-a reproșat acestei decizii că ar antrena mai multă ambiguitate, că va lăsa loc liber altor confesiuni, că nu este de preocuparea Bisericii, că îngrădește libertatea participării la viața politică (Sferlea, 2004). 3. Relația dintre Biserică și stat Relația dintre Biserică și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Persoana-cheie a structurii prezbiteriene este prezbiterul. Există o deosebire între prezbiterii conducători (dintre cei laici) și cei învățători (preoțimea). Criticile acestui sistem vin din partea celor care pledează în favoarea unui tip mai individualist de conducere sau în favoarea sistemului congregațional. I se reproșează că își are rădăcinile într-o ierarhie despre care nu se spun prea multe în Scriptură, că strategia prezbiteriană nu dă fiecărui credincios în parte posibilitatea de a face parte din conducerea Bisericii, că multe decizii pentru care ar putea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte de istorie care vrea să explice prezentul „nu este vreodată scrisă la momentul potrivit”. Cel din urmă găsește, totuși, legitimitatea studiului său În distanțarea de experții „apăruți peste noapte”: acestora le reproșează că se dedică prea ușor crizelor prezente, fără a le stabili Însă precedentele istorice. Propune, În schimb, o cronologie stratigrafică, de factură arheologică, „plecînd de la stratul cel mai modern, de suprafață, pînă la nivelurile cele mai vechi”. Deși nu Îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]